M-am gîndit că n-ar strica să pun nişte caracterizări. Adică să văd ce zice, dom’le, lumea literară despre mine. Tacîm complet.
“Eşti un loser, un nimeni – mic, urît, nu foarte deştept, frustrat pentru că, la vîrsta ta, nu ai, nu eşti absolut nimic”
scrie în 2008, Claudiu (regăsit în arhive şi sub numele de Caludiu) Komartin, vedetă literară. Singurul autor care s-a milogit pentru a fi inclus într-o colecţie underground (se poate citi aici), apariţie, fireşte, omisă din orice fişă de prezentare a, probabil, celui mai mare profitor al editoriadei româneşti. O cronică a no name-ului scos în mai multe exemplare decât orice alt ISBN premiat şi recunoscut al marelui poet, aici.
“Cînd începusem să scriu la 69 aveam cu totul alte lucruri în cap, parcă aveam timp sau, nu ştiu, nu-mi dau seama de ce scriam altfel, aveam alte ritualuri şi aşa mai departe. Pe atunci nici nu merita parcă să-l public, n-aveam unde. Să-l public la UN Cristian în ediţie samizdat şi să-l distribuie el, deseori manual, era mai tentant decît să-l public la Cartea Românească” (Ionuţ Chiva într-un interviu acordat Iolandei Malamen în Ziua, 26 iulie, 2005)
“Abia după ‘90, cînd s-a instaurat cenzura economică s-a dezvoltat şi la noi literatura samizdat. De la Cristian Popescu la Ruxandra Novac, cei mai buni poeţi postcomunişti au debutat cu volume în regim samizdat. Cei din generaţia mea, sprijiniţi de ferocele editor underground UN Cristian, şi-au făcut un cult din a debuta astfel, fără ISBN (un fel de cod numeric personal al cărţilor).” (Ionuţ Chiva – Fără glorie, fără ISBN, în ziarul Prezent, s.a.)
