uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

August 31, 2007

poZa zilei (pentru mama)

Filed under: poZa zilei — miculftiriadi @ 9:06 am

nils2.jpg

Plec spre casă. Mama schimbă prefixul. La-ntoarcere se închide numărul 3 din „pana mea”. „Morţii Mă-tii” e gata-gata. Nu cred c-o să dea prea bine, mai ales că editorul ţine să-i schimbe titlul. Am încredere în el, dar nu se va schimba. Mă gândeam să i-l fac cadou, dar ştia de prefaţă. O să fiu sentimental şi-o să spun că, fără mama, multe din proiectele din ultimii ani n-ar fi fost posibile. Ea a finanţat primele aberaţii. Şi, comparativ cu bugetul casei, pot demonstra că a cotizat pentru proiecte literare mai mult decât mulţi care se laudă cu asta. Fără să ceară ceva înapoi. Mama l-a cunoscut pe Chiva şi-l citeşte pe Ionuţ, a cumpărat cărţile editate pe şestache de diverse forţe editoriale. În cabinetul de stomatologie se citeşte Ianuş, Sociu, Dan Lungu, Cărtărescu, Simona Popescu, Manolescu şi Angela Marinescu. Mama nu e o profesionistă a cărţii, citeşte pentru ea. Nu face politici editoriale şi nici nu are abonament la revistele literare. La cei 60 de ani, ştie ceea ce mulţi absolvenţi  de litere nu ştiu. Că literatura română trăieşte. „La mulţi ani!”, mami. Important e să nu trişăm şi să mergem până la capăt. Oricât de pueril pare să sune. Nu-mi fac griji, tot băiatul mamei rămân, orice s-ar zice. Abia aştept s-o aud: „pentru cine mai eşti impresar acum?” Pot să nu râd? Şi e aşa de bine să nu râzi singur!

Anunțuri

antologie

Filed under: diverse — miculftiriadi @ 8:49 am

Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti pregăteşte proiectul 26 – Poezie de Bucureşti. Căştigătorii premiilor de poezie (ASB şi USR, din 1994) vor fi editaţi într-o antologie (500 de ex), beneficiind de o promovare specială (publicitate stradală şi eveniment multimedia şi multiart). Fiecare invitat participă cu două poeme(de preferat inedite) şi o scurtă bio-bibliografie(max 10 rânduri). Plus fotografii inedite (Mihaela Marin).  CD-ROM-ul realizat va fi poriectat (octombrie-noiembrie) pe ecrane gigant, în zone de mare vizibilitate ale oraşului. Drepturile de autor: 3 exemplare cu CD-ROM.

Evenimentul, gândit de Dan Mircea Cipariu, nu poate decât să ne bucure. Pe hârtie sună bine. Faptul că primăria sectorului 2 cotizează e o încântare. Totuşi, dimensiunea gigantică mă sperie puţin. Sper să nu se-ajungă iar la stadioane. Ar fi mai simplu proiecţii pe tabelele de marcaj. Vine omul la meci, sparge seminţe cu prietena şi-n pauză, cât se-ncălzesc galeriile, ascultă pe tabelă un videopoem cu Angela Marinescu… aberez, fireşte.

Atunci, mult succes! Nu ştiu câţi citesc poezie, câţi vor mai edita, dar e bine să te loveşti de astfel de treburi pe stradă. Nu foarte des, ce-i drept. Şi nu cu toţi „poeţii” acreditaţi.

August 30, 2007

Cosmin Perţa – Cântec de bucurie şi jale (pentru Maria)

secvenţă din filmul „Ariciul Perţa”

Comentariu

Filed under: replici — miculftiriadi @ 9:22 am

Cineva’s, nu spui cine, persoană-nsemnată, îmi trimite un comentariu dulce-amar. Sigur că e foarte simplu să pui mâna pe camera foto (când o ai) şi să-ţi filmezi prietenii, ca să-i pui pe blog. Asta nu-nseamnă nimic. I-am spus să stea liniştit. Nu se cheamă videopoem, nu se cheamă decât că aşa mi-a venit. Vechi metehne, de când cu reportofonul. Acum, că nu-i place lui X sau lui Y, cu părere de rău, nu mă priveşte. Sunt bibliotecar, acţionez ca atare. Nu-nţeleg de ce atâta mirare şi, mai ales, de ce „nu se face”? Dacă  stăm la mâna profesioniştilor (am repetat cuvântul ăsta în ultimele zile, până mi s-a acrit), atunci declar că nu mai am răbdare. Cu regret, constat că amicul vrea să facă şi marketing, şi videopoeme, şi revistă, chit că ideile despre acestea scârţâie… Modelul comunist al scriitorului bun la toate parcă înfloreşte. Indiferent de vârstă. Îi dau dreptate, la cei aproape 10 ani pe care-i are peste mine, îmi poate da sfaturi. Asta nu-nseamnă că, încăpăţânat fiind, i le şi accept. El să scrie. De rateurile astea mă ocup cum pot. Bineînţeles că rămânem prieteni. Chiar dacă prietenia „literară” are alte reguli.

August 29, 2007

Iulia Balcanaş – cum spuneam

din carnetul „no name”: Oameni şi străzi, octombrie 2005

Mă gândesc să închid colecţia. Care oricum se va muta pe wordpress. Nu vă speriaţi. Apare alta. Curând.

August 28, 2007

poZa altei zile

Filed under: Pana mea,poZa zilei — miculftiriadi @ 11:46 pm

reclama_pana_meabuna1.jpg

Nr 3 e aproape gata. Se va tipări pe 12 septembrie. Vor fi multe noutăţi, semnături variate şi alese. Surprize plăcute, dar şi neplăcute. Începând cu titulatura de „redactor-şef”, care-o să-mi atârne de gât. Ce să-i faci, măcar aşa să aducem a profesionişti! (oare o fi greu să te dai profesionist pe banii altora?)

August 25, 2007

poZa zilei (atenţie la site!)

Filed under: poZa zilei — miculftiriadi @ 2:21 pm

sighisoara-2007-017.jpg

fără nicio legătură, un site cu adevărat deştept: www.nikal.com

August 24, 2007

„pana mea” (jocurile-s făcute, ‘n pana mea)

Filed under: Pana mea — miculftiriadi @ 12:50 pm

180px-eastwoodffdm.jpg

Am revăzut de curând „trilogia dolarului”. Dacă acum câţiva ani aş fi fost extaziat doar când auzeam de The Good, the Bad and the Ugly, astăzi mi s-a părut teribil de tras de păr, doar scena finală salvând impresia de plictiseală. Despre prima parte, A Fistful of Dollars, nici nu mai vorbesc. Totuşi, intuiţia copilului, fascinat de For a few dollars more, m-a surprins. Am ştiut de-atunci că aceasta e piesa de rezistenţă. De ce vorbesc despre aceste lucruri? Pentru că pana mea e, respectând proporţiile, un film al pistolarilor. Un duel la distanţă pentru o glorie separată.

 

Man with no name(Clint Eastwood) şi Colonel Dauglas Mortimer (Lee van Cleef) au aceeaşi ţintă, dar interese personale. Colonelul ştie că jocul se-ncheie abia când răzbunarea s-a împlinit.(Poate că ăsta a şi fost considerentul pentru care Sergio Leone l-a redistribuit în rol negativ în partea a treia a trilogiei, deşi părţile nu au legătură una cu alta). Celălalt, imperturbabil, pleacă liniştit,  pe drumul altor recompense. Are pentru ce alerga în continuare.

L-am admirat şi-l admir necondiţionat pe Mortimer pentru calmul şi, mai ales, pentru capacitatea de a anticipa mişcările. Războiul lui se termină elegant. N-are nimic de câştigat, deci nimic de pierdut.

1965-lee.jpg

Unul fără celălalt n-ar fi reuşit, e clar, dar, surpriză, neînfricatul cowboy are, vrând-nevrând, nevoie de însoţitor şi în ultima parte pentru a ajunge la bani. Imaginea lui de câştigător rămâne intactă, dar lecţia e predată. Cu două personaje pozitive, povestea are tot ce-i trebuie. Suspansul şi imprevizibilul nu deranjează. Într-unul, cade într-un clişeu literar, filmic, luaţi-o cu vreţi. Redevine actor. Lupta lui nu mai convinge. Regia şi publicul fac din el un personaj memorabil, dar senzaţia de singurătate e evidentă. Ceva s-a rupt, jocul nu mai e contracarat de niciun partener. Învingător şi nu prea, tânărul nostru profesionist pare liber. Este? 

                                   Pana mea intră în a doua serie a existenţei sale. Să sperăm că nu va ajunge o superproducţie pentru a  necesita alte  continuări. Pariurile s-au făcut, acum urmează jocurile. Pistolari-nepistolari, trebuie să ne vindecăm odată rănile. Nu doar să ne cârpim buzunarele.

1966a.jpg

August 23, 2007

trăim în România (4 – biletele de tren)

Filed under: Trăim în România, Gogule! — miculftiriadi @ 11:42 am

staţi în picioare, mama voastră!

trăim în România (2 – câţi oameni intră-ntr-un microbuz?)

Filed under: Trăim în România, Gogule! — miculftiriadi @ 11:41 am

pe ce se duc banii fraierilor…

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.