uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Noiembrie 29, 2007

leapşa (reducere 40%)

Filed under: diverse — miculftiriadi @ 9:13 pm

 Ce-mi doresc ?(leapşa de la Cristina Ispas). Să nu rămân dator. (ordine oarecare)

1. să mă mut din cămin, într-un apartament(ha!), fără vecini idioţi, gălăgioşi, labagii, plini de aere şi cu aparatură video folosită inutil (mă opresc aici) – greu de crezut

2. să rămân în Bucureşti (sau să plec din ţară) – problematic

3. să apucăm sănătoşi nr 5 din „pana mea” (machetat de Kostea şi aşteptat de -iată- 6 ani) – moft

4. să-mi iau naibii un computer (sau un laptop), ca să capăt simţul proprietăţii – târziu

5. să ne găsim nişte prieteni adevăraţi (Oana o pisică, eu un câine) – cam greu

6. să public mărturia din „Morţii Mă-tii” – de ce?

7. să-mi găsesc un job normal, ca să pot cumpăra cărţi, nu doar să le trag la xerox. Mă ofer şi cărăuş la Humanitas – inutil

8. să termin cele câteva proiecte începute şi să evit contactul cu lumea literară „bună” (atât de străină prin orice localitate cu aer tare), să renunţ la blog şi la chestiile publice şi să mă simt bine în natură – hmm

9. să, să nu, să şi… – să ce?

Nu uit! Vreau să retrag carneţelul poetului Claudiu Komartin din colecţia no name. Chiar dacă toată această colecţie s-a vrut un cadou făcut autorilor (tiraj personalizat şi tiraj pentru public), chiar dacă s-a distribuit gratuit (şi s-a distribuit, respectiva plachetă a vedetei se găseste chiar la Ipoteşti) şi nu s-a cerut includerea ei între apariţiile editoriale ale participanţilor, ca editor în slujba autorului român (sună pretenţios, dar gogoşile sunt în altă parte) fac acest gest pentru a servi drept lecţie de moralitate şi ca lecţie personală.  Fiecare după cât înţelege şi după cât poate duce. Dar a crede că mizeriile pot fi înghiţite doar pentru că vin din partea unor scriitori, e o eroare. Sunt autori care-şi retrag cărţile dacă sunt nemulţumiţi de editorii lor. Ei bine, ca editor (neoficial, fireşte) retrag acest carnet din colecţie. Există o specie a imposturii urât mirositoare care mă scârbeşte. E dreptul meu de a face acest gest şi mi-l asum.  Din punctul meu de vedere, acest carneţel nici n-a existat. Regret faptul că mi-am neglijat familia pentru a le face pe plac unor îngâmfaţi fără jenă. Regret profund timpul acordat mitocăniei de salon. Să-mi fie ruşine şi învăţătură de minte!

P.S. Când prietenul Ianuş sugera la un moment dat că i-am neglijat „Manifestul anarhist”, în semn de „protest”, i l-am lansat la apă în fântâna de la Universitate, după ce am ars pagina cu dedicaţie. Era volumul dedicat mie. Câtă diferenţă, totuşi! Marius a avut întotdeauna simţul umorului, chiar dacă n-a trăit liniştit şi gratis din pomana literaturii.

acasă la…

Filed under: Pana mea,poZa zilei — miculftiriadi @ 5:35 pm

În acest cămin găzduieşte „pana mea” (redacţia). Ne facem reclamă, ce mai! (chit că poza e neclară)

gaudeamus-25112007-003.jpg

Uitasem să dau un răspuns. Nu Marius Ianuş a machetat nr 3 din „pana mea” (nu vrem să dăm nume, dorinţă expresă). Dar, fraţilor, nu-nseamnă că ne-am şi certat, ce pana mea se mănâncă atâta kkt? (nu mă pot abţine, îmi pare rău)

Numărul 4 din „pana mea” apare prin februarie.

Noiembrie 26, 2007

„pana mea” – şi editură

Filed under: diverse — miculftiriadi @ 1:23 am

Am fost la Gaudeamus şi, după mulţi ani, am reuşit să-mi cumpăr câteva cărţi pentru mine. Asta e partea grozavă. Dar tot zilele astea am aflat că aş fi luat-o razna. Aşa circulă o vorbă, nu stau acum să văd cine a scos-o şi cine o duce mai departe. Când era să zic pas poveştii cu literatura, am primit (în sfârşit!) o ofertă. Ce mai tura-vura, „pana mea” va edita şi cărţi. Pe banii „revistei”, fireşte (bani de buzunar, munciţi, că tot veni vorba). Devine, cum am zice, editură. Detaliile mai târziu, momentan savurez momentul.

Noiembrie 23, 2007

poZa zilei

Filed under: Pana mea,poZa zilei — miculftiriadi @ 6:13 am

picture-193.jpg

La GAUDEAMUS (sâmbătă),  la standul Tritonic (60),  se vinde „pana mea”.

Noiembrie 18, 2007

Mihail Vakulovski- bine

Filed under: Autori,camera literară video — miculftiriadi @ 1:16 pm

Noiembrie 15, 2007

se caută editură pentru „Morţii Mă-tii”

Filed under: diverse — miculftiriadi @ 9:06 pm

17:05 

„Morţii Mă-tii!”, povestea morţilor mei, testamentul unui copil, care nu înţelege de ce trebuie să rămână „aici”, un strigăt de disperare şi, poate, şcolăreşte spus,  bildungsroman. E totul pentru  mine cel de-acum: de la revanşă la reconstituire, de la argument de supravieţuire la colac de salvare. FLEGMĂ, VOMĂ, SPERMĂ şi CÂNTEC DE LEAGĂN. Ca un drum plin de gropi, fecale, petice şi mortăciuni. Într-o ordine oarecare. Sau nu. 

Putem vorbi de un testament, aşa cum putem vorbi despre o scrisoare deschisă.

Dacă ar fi sã rezum totul într-o frază, aceasta ar veni din muzică. „Story of my life: Misery” urlau cei de la Altar, o trupă românescă foarte în vogã pe la mijlocul anilor ’90, în albumul lor Respect din 1995. Hardcore, cu ceva industrial şi puţin trash, ca să delimitãm muzical povestea. Sonorităţi dure, agresive, la limita suportabilului. Cum ar reieşi din traducere: suferinţă, chin, mizerie.

O schemă de joc de domino. Solo domino, jocul cu un singur jucător. Nu ştii schema? Să-ţi explic instrucţiunile.E un joc clasic, îmi vine greu să cred că nu-l ştii. Dezvoltă abilitatea de combinaţie. Se-ntorc cărţile cu faţa-n jos, se-aleg 5 pe faţă, una dintre ele stând la baza liniei. Se aşează cărţile la unul dintre capete ale liniei. Dacă intră toate 4, se extrag alte 4 din rezervã. Important e să se adauge cât mai multe cărţi posibile. De fiecare dată sunt alese un număr egal de cărţi cu cele aşezate în linie. E regula jocului. Când toate sunt aşezate, ai câştigat. Dacă rămân pe dinafară, pierzi. Poţi pierde înainte să foloseşti rezerva. Acesta e jocul. Patru cuvinte/expresii cheie ale jocului cãrţii noastre ar fi: Ridicat de ia însuşi, Căcatul albastru, Morţii Mă-tii, Biblioteca de poezie. Cu baza Opel. Apoi, se merge înainte. Underground, Necrologul, Plantaţia, Citizen Kane, Metallica, Litere şi tot aşa. Simplu, ca bună ziua.

 O carte tristă. Neagră. Desfăşurată ca un sul de hârtie. Neigienizată, cu umbra fricii în spate. Un film necenzurat, când mut, când supărător de zgomotos. Derulat cu încetinitorul şi cu aspectul unui documentar. Viaţă, poveste, mărturie. Un om, o javră de om. Din spatele uşilor de cavou ale cărţii, un jucãtor înrăit murmură printre dinţi: „Nu te supãra, frate!”. Şi jocul de-a piticotul se mută spre zona heroes. O joacă virtualã cu elemente, pare-se, foarte vii, naturale, trăite. Bruscă şi personalizată, ca un strănut. 

 Prolog roman…. Text lipsă parţial

Noiembrie 4, 2007

sondaj (variantă pentru scriitori)

Filed under: diverse — miculftiriadi @ 8:43 pm

Cât de mult şi pe unde v-aţi plimbat pe cocoaşa literaturii?

Putem vorbi despre un traseism la nivel organizatoric?

Identificaţi beneficiarii acestei poveşti.

Chiar dacă se va spune că iar îi ţin partea lui Marius Ianuş, ştiu sigur că nu a apucat să iasă din ţară. Şi, să nu uităm, nu s-a ocupat doar de propria statuie.

interviul integral cu Nora Iuga

Filed under: Pana mea — miculftiriadi @ 8:26 pm

se găseşte pe blogul redacţional al revistei „pana mea”. http://revistapanamea.wordpress.com

Amatorilor de preluări le sugerăm să indice măcar sursa. Nu de alta dar, susceptibili că după valul de interviuri acordate de Nora Iuga vara trecută, nişte trepăduşi estimau că un alt interviu nu ar mai scoate nimic important. Motiv pentru care m-am îngrijit personal de unele întrebări. Şi, pare-se, Nora Iuga a spus multor lucruri pe nume. Citiţi cu mare atenţie.

poZa zilei (revista Tribuna)

Filed under: camera literară foto,Periodice,poZa zilei — miculftiriadi @ 8:16 pm

decât să pierdem vremea cu profitorii sistemului, bine înfipţi şi ţâfnoşi nevoie mare, puşi pe lecţii şi încă netraşi de mânecă, mai bine vedem ce-i prin literatură. Să-ncepem cu redacţiile revistelor literare…

2007-05-035.jpg

Noiembrie 2, 2007

reacreaţia mare

Filed under: diverse — miculftiriadi @ 7:24 pm

Poate că s-a observat, poate că nu, postările s-au rărit considerabil. Nu neapărat din cauza turneului „Turul României, pana mea în turneu”. Povestea „festivalului” a fost şi ea o piedică importantă. Acum, cu underground-ul la distanţă, se vor schimba puţin lucrurile. Până la sfârşitul anului ar trebui definitivate proiectele „Ariciul Perţa” şi blogul nr 2 din bloggame. Cu părere de rău, fetiş tur (anunţat din 2001…) rămâne de căruţă. Dar cel mai important este proiectul care se numeşte „vedete literare la masa literaturii”. Se vor lansa pe piaţă, după modelul tradiţional, bancnote false cu beneficiari ai sistemului literar. Voi încerca în lunile următoare să pregătesc un astfel de top al „excesului de imagine” de care unii zmei încearcă să beneficieze pe „piaţă”. Nu ascund faptul că dedic acest „joc” scriitorului Claudiu Komartin. Cum mi se şopteşte că influenţa acestuia este considerabilă şi păguboasă celor care îndrăznesc să-i clatine statutul de VIP literar autohton, mă risc, conştient că n-am nicio datorie (financiară sau morală) faţă de respectivul.

Din surse neoficiale aud cu stupefacţie că onor domn Cl K ar fi favorit pentru premiul Academiei. (Cine ghiceşte cine i-a luat faţa Ruxandrei Novac în 2003 pentru premiul Mihai Eminescu?) Încă o dovadă că trăim în România. (Voi reveni cu amănunte şi cu un comentariu aplicat şi trist la mascarada premiilor naţionale şi a generaţiilor aşteptate. Sau nu).

Blog la WordPress.com.