uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Noiembrie 15, 2007

se caută editură pentru „Morţii Mă-tii”

Filed under: diverse — miculftiriadi @ 9:06 pm

17:05 

„Morţii Mă-tii!”, povestea morţilor mei, testamentul unui copil, care nu înţelege de ce trebuie să rămână „aici”, un strigăt de disperare şi, poate, şcolăreşte spus,  bildungsroman. E totul pentru  mine cel de-acum: de la revanşă la reconstituire, de la argument de supravieţuire la colac de salvare. FLEGMĂ, VOMĂ, SPERMĂ şi CÂNTEC DE LEAGĂN. Ca un drum plin de gropi, fecale, petice şi mortăciuni. Într-o ordine oarecare. Sau nu. 

Putem vorbi de un testament, aşa cum putem vorbi despre o scrisoare deschisă.

Dacă ar fi sã rezum totul într-o frază, aceasta ar veni din muzică. „Story of my life: Misery” urlau cei de la Altar, o trupă românescă foarte în vogã pe la mijlocul anilor ’90, în albumul lor Respect din 1995. Hardcore, cu ceva industrial şi puţin trash, ca să delimitãm muzical povestea. Sonorităţi dure, agresive, la limita suportabilului. Cum ar reieşi din traducere: suferinţă, chin, mizerie.

O schemă de joc de domino. Solo domino, jocul cu un singur jucător. Nu ştii schema? Să-ţi explic instrucţiunile.E un joc clasic, îmi vine greu să cred că nu-l ştii. Dezvoltă abilitatea de combinaţie. Se-ntorc cărţile cu faţa-n jos, se-aleg 5 pe faţă, una dintre ele stând la baza liniei. Se aşează cărţile la unul dintre capete ale liniei. Dacă intră toate 4, se extrag alte 4 din rezervã. Important e să se adauge cât mai multe cărţi posibile. De fiecare dată sunt alese un număr egal de cărţi cu cele aşezate în linie. E regula jocului. Când toate sunt aşezate, ai câştigat. Dacă rămân pe dinafară, pierzi. Poţi pierde înainte să foloseşti rezerva. Acesta e jocul. Patru cuvinte/expresii cheie ale jocului cãrţii noastre ar fi: Ridicat de ia însuşi, Căcatul albastru, Morţii Mă-tii, Biblioteca de poezie. Cu baza Opel. Apoi, se merge înainte. Underground, Necrologul, Plantaţia, Citizen Kane, Metallica, Litere şi tot aşa. Simplu, ca bună ziua.

 O carte tristă. Neagră. Desfăşurată ca un sul de hârtie. Neigienizată, cu umbra fricii în spate. Un film necenzurat, când mut, când supărător de zgomotos. Derulat cu încetinitorul şi cu aspectul unui documentar. Viaţă, poveste, mărturie. Un om, o javră de om. Din spatele uşilor de cavou ale cărţii, un jucãtor înrăit murmură printre dinţi: „Nu te supãra, frate!”. Şi jocul de-a piticotul se mută spre zona heroes. O joacă virtualã cu elemente, pare-se, foarte vii, naturale, trăite. Bruscă şi personalizată, ca un strănut. 

 Prolog roman…. Text lipsă parţial

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: