uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Noiembrie 29, 2007

leapşa (reducere 40%)

Filed under: diverse — miculftiriadi @ 9:13 pm

 Ce-mi doresc ?(leapşa de la Cristina Ispas). Să nu rămân dator. (ordine oarecare)

1. să mă mut din cămin, într-un apartament(ha!), fără vecini idioţi, gălăgioşi, labagii, plini de aere şi cu aparatură video folosită inutil (mă opresc aici) – greu de crezut

2. să rămân în Bucureşti (sau să plec din ţară) – problematic

3. să apucăm sănătoşi nr 5 din „pana mea” (machetat de Kostea şi aşteptat de -iată- 6 ani) – moft

4. să-mi iau naibii un computer (sau un laptop), ca să capăt simţul proprietăţii – târziu

5. să ne găsim nişte prieteni adevăraţi (Oana o pisică, eu un câine) – cam greu

6. să public mărturia din „Morţii Mă-tii” – de ce?

7. să-mi găsesc un job normal, ca să pot cumpăra cărţi, nu doar să le trag la xerox. Mă ofer şi cărăuş la Humanitas – inutil

8. să termin cele câteva proiecte începute şi să evit contactul cu lumea literară „bună” (atât de străină prin orice localitate cu aer tare), să renunţ la blog şi la chestiile publice şi să mă simt bine în natură – hmm

9. să, să nu, să şi… – să ce?

Nu uit! Vreau să retrag carneţelul poetului Claudiu Komartin din colecţia no name. Chiar dacă toată această colecţie s-a vrut un cadou făcut autorilor (tiraj personalizat şi tiraj pentru public), chiar dacă s-a distribuit gratuit (şi s-a distribuit, respectiva plachetă a vedetei se găseste chiar la Ipoteşti) şi nu s-a cerut includerea ei între apariţiile editoriale ale participanţilor, ca editor în slujba autorului român (sună pretenţios, dar gogoşile sunt în altă parte) fac acest gest pentru a servi drept lecţie de moralitate şi ca lecţie personală.  Fiecare după cât înţelege şi după cât poate duce. Dar a crede că mizeriile pot fi înghiţite doar pentru că vin din partea unor scriitori, e o eroare. Sunt autori care-şi retrag cărţile dacă sunt nemulţumiţi de editorii lor. Ei bine, ca editor (neoficial, fireşte) retrag acest carnet din colecţie. Există o specie a imposturii urât mirositoare care mă scârbeşte. E dreptul meu de a face acest gest şi mi-l asum.  Din punctul meu de vedere, acest carneţel nici n-a existat. Regret faptul că mi-am neglijat familia pentru a le face pe plac unor îngâmfaţi fără jenă. Regret profund timpul acordat mitocăniei de salon. Să-mi fie ruşine şi învăţătură de minte!

P.S. Când prietenul Ianuş sugera la un moment dat că i-am neglijat „Manifestul anarhist”, în semn de „protest”, i l-am lansat la apă în fântâna de la Universitate, după ce am ars pagina cu dedicaţie. Era volumul dedicat mie. Câtă diferenţă, totuşi! Marius a avut întotdeauna simţul umorului, chiar dacă n-a trăit liniştit şi gratis din pomana literaturii.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: