uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Aprilie 14, 2008

pauză. caut job

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 8:24 am

Portar, paznic de noapte, liftier. Exclus ospătar (am tentaţia să torn ciorba-n cap parveniţilor). Banuiesc că măcar de „personal auxiliar” ar fi nevoie în redacţii, edituri sau alte instituţii fundamentale. Sau sunt toate locurile ocupate? Aştept propuneri (tocmai am ratat un post de librar, vă daţi seama ce şanse mai am…)

Urăsc să recunosc, dar nu mai pot să muncesc la negru pentru nişte proiecte. Atenţie, a nu se confunda munca la negru cu banii negri (ar fi câteva piste de indicat, mă abţin).  Aş avea multe de zis unor precupeţi editoriali şi câtorva fomişti ai noilor generaţii, dar nu ajută la nimic. E şi chestie de educaţie, dar şi de igienă mentală. Încep să văd că pur şi simplu în România nu poţi trăi cinstit. Nu ai cu cine şi nu ai de ce. Sunt realmente scârbit. Rişti să mori de foame cu proiecte din care prin alte părţi poţi trăi decent toată viaţa. Nu mă mai mir că mama a muncit 42 de ani în spital (cadru medical) şi are o pensie mai mică decât analfabetul care păzeşte şcolile. MI se pare inimaginabil ca societatea să nu deţină pârghiile de identificare/activare a oamenilor care chiar ştiu/vor/pot să facă ceva pentru comunitate. Am suficientă energie, destule idei şi, întâmplător nu sunt idiot, ţin să fac ceva şi nu pot. Sunt confuz.

Dezamăgirea e cu atât mai mare cu cât foşti amici, ajunşi prin redacţii şi intraţi în sistemul oficial, nu numai că te ignoră, dar se mai şi feresc să te caute. Mi se pare cel puţin lipsit de fair play să nu poţi înţelege că un lucru e făcut cel mai bine de către oamenii care ştiu să-l facă. Dacă începi ceva, te trezeşti peste noapte că „a fost ideea” nu ştiu cui. Vrei să dezvolţi un sistem competitiv, trebuie să faci singur tot tacâmul, pentru că a lucra în echipă sună a reclamă la bere. Nu, domnilor, fiecare trebuie să-şi vadă nu doar interesul (care e comun, apropo), ci şi priceperea. Gândesc ca un bibliotecar, căci asta sunt. Pot fi fotograf, dar de ce să nu las asta pe seama unuia care chiar ştie fotografie? Pot tehnoredacta o revistă, dar e altceva s-o facă unul dintre cei mai buni pe partea asta. De ce să nu-şi facă fiecare bucăţica? Dar în România trebuie să nu laşi loc altuia, să te recomande cineva, să-ţi aştepţi rândul. Rândul la ce? O generaţie întreagă a fost păcălită cu politici editoriale mai mult decât dubioase, dar totul e ok. Viaţa merge înainte, berea curge, premiile vin. În loc să spună lucrurilor pe nume, tinerii autori, căci despre ei este vorba, se complac în „strategia” existentă. Taci, ca să ai loc la masă, taci, ca să fii băgat în seamă. În loc să recunoască onest că au fost furaţi pe faţă (şi nu mă joc deloc cu amărâtele astea de cuvinte), sunt delicaţi şi admit că „merge şi aşa”.

Vă-ntrebaţi de ce managementul literar e cum e. De ce nu vă întrebaţi cine sunt specialiştii acestuia? Vreţi să ştiţi de ce cărţile dintre 1994-2003 se găsesc cum se găsesc. Faceţi, vă rog, domilor specialişti o analiză, luaţi la puricat nişte treburi şi veţi ajunge la fapte demne de miticii fotbalului. Pentru că blaturi au fost şi mai sunt pe acest teren.

Da, sunt foarte dezamăgit şi decepţionat. Dezamăgit că nu pot realmente să fac dracului ce mi-am propus şi decepţionat că nu am de ce s-o fac. Dacă le spui oamenilor că publicul se face, nu se ia gata, ai probleme. Dar asta cred. Momentan literatura română este o literatură pentru biblioteca unui public viitor. Cel de-acum este în formare/creştere. Spre marea neşansă a unora, care trebuie să aştepte oameni pricepuţi nu doar să o vândă. Chiar dacă marketingul e principala problemă a oricărei reviste/edituri, acesta nu e totul. Îmi pare foarte rău să observ, dar nu există revistă literară capabilă să se autofinanţeze. Fără „sponsori”, ca şi fără „pile”, în lumea literară nu ai ce face. Abia din momentul autofinanţării putem vorbi de o normalitate şi o recunoaştere a „mărcii” şi de un public format.

(Mi-am dat şi eu cu părerea, că tot n-am ce face).

Ca să vedeţi…

Am declanşat fără să vreau un adevărat scandal pe club literar, postând următoarul cometariu „scârbos” la un text al lui SGB:

„fain. sa-nteleg ca de-acum vin banii pentru nr 4? din „culise” mi se sufla ca e cam gata. Asta ca sa schimbam putin traditia/asteptarile. Ti-am vazut BMW-ul in poza. N-arata rau deloc.”

Din grabă, uit să mă semnez şi reiese că l-a trimis Oana, de pe al cărei cont scriam

Reacţia unui clubist tras de mai multe ori de chică pentru mizeriile pe care le debitează:

„you have to beg
pe scurt: oana, fomistă mică”

Moderatorul, concluzinând şi el că „se dau limbi” (la greu) şi avem de-a face cu ceva „artisto-manelisto-lumea a treia”, şterge respectivele comentarii, ceea ce duce la discuţii „principiale”.

Îmi vine să-mi dau palme. Era chiar aşa de greu să se-nţeleagă „ţinta” mesajului? Explicit. SGB e managerul revistei „pana mea”. Dacă şi-a cumpărat maşină… poate să şi finanţeze numărul pe care-l pregătim… Dar, e ciudat, mesajul i se adresa, nu înţeleg de ce trebuia să capete zgomot de fond.

Aşa se-ntâmplă când mai mulţi experţi îşi dau cu părerea (care, fatalmente, coincide) despre lucruri despre care n-au habar. Chiar dacă ele vin din lumea a treia, a patra, a oricâta…Scârbos, nu-i aşa?

Poate că n-o fi fost „claritate”, dar s-ajungi să vezi limbi şi manele…hm, să fim serioşi!

 

Anunțuri

6 comentarii »

  1. sa emigrezi? unde? ce sa faci? sunt curioasa. nu-ti recomand, nu cred ca ti-ai gasi locul in alta parte (desi din ce scrii pare ca nici aici nu ti l-ai gasit…).
    poti sa schimbi chestia asta cu „trebuie sa fii conectat ca sa comentezi”? e aiurea sa ne pui sa ne facem cont pe wordpress. mersi sau poate nu prea vrei comentarii? 🙂

    Comentariu de minunari — Aprilie 16, 2008 @ 11:08 am | Răspunde

  2. E mai sănătos să ştii că nu toţi se trezesc să trimită mesaje. E ca un filtru (impus şi de structura blogului). Nu ştiu dacă e bine sau rău, dar se găseşte ceva pe-afară. Aici, mi se pare incredibil, nu pot găsi ceva pe ce-mi place. Am aplicat pentru agent literar, librar, mă rog, chestii care mă prind şi care ţin de reprezentarea unui scriitor sau a unei politici de vizualizare a acestuia. Nu mai contează. Pe de altă parte managementul cultural e doar formal important, aşa că a realiza structuri (nu dat din gură) nu e un obiectiv imediat. Pe de o parte, autorii sunt prea orgolioşi să nu le facă pe toate, pe de alta, editurile au schemele complete. Suficient.
    O rectificare. Singura revistă care se poate autofinanţa este „Orizont” (abonamentele îi dau şansa asta – poate şi preţul are un rol, dar îi admir că pot rezista).

    Comentariu de miculftiriadi — Aprilie 16, 2008 @ 12:06 pm | Răspunde

  3. n-ai zis nimic concret. la ce tara/tari te-ai gandit? si ce job/joburi ai vrea sau ai putea gasi? eu chiar nu-i pot intelege pe cei care pleaca prin alte tari. adica stiu ca la noi e un mare rahat pe care plutesc insulite de normalitate si ca in alte parti e invers. ii inteleg cel mult pe muncitorii care pleaca in Italia-Spania-Anglia, dar pe intelectuali nu. stiu ca suna a cliseu, dar nu cred ca se pot integra, nici unii, nici ceilalti. si tu vrei sa faci ceva pt literatura, dar nu pt oricare, ci pt amarata asta din Romania, nu din alte tari. gresesc? ca in Ro, atunci cand desfasori un proiect e 90% viziune si 10% nevoia de bani (cel putin in cazul tau asa pare), pornesti de la literatura si ajungi la proiect, dar in alta tara ar fi invers.

    chiar vreau sa inteleg cum te vezi tu in alta tara, cu detalii. cat ai stat cel mai mult in alta tara pana acum? cum a fost?

    cei care se trezesc sa comenteze au multe alte bloguri pt asta. eu cred ca mai mult ii pierzi pe cei care chiar vor sa comenteze, dar pur si simplu n-au chef sa se conecteze cu un user de forma. practic ii inregimentezi, le pui eticheta user wordpress 🙂

    Comentariu de minunari — Aprilie 17, 2008 @ 1:01 am | Răspunde

  4. Dacă aşa zici tu, poate că aşa e. Dar cu o bursă, acolo poţi sta liniştit, mai ai şi bani să-ţi cumperi niscai cărţi. Câte cărţi îţi cumperi aici cu 10 milioane pe lună? Dacă nu eşti din Bucureşti, pe unde scoţi cămaşa cu cazarea? Face cineva lecturi publice plătite? Care-s tarifele pentru un articol publicat?
    Poţi „lucra” pentru tine, un site făcut afară cu scriitori români stabiliţi în România e mult mai simplu de realizat.E suficient să accesezi nişte fonduri (ale lor, că ai noştri au alte priorităţi). Vezi? Nici nu trebuie să fii aici, ca să faci ceva pentru aici.
    N-am fost decât în Franţa. Şi pot să spun că nu m-am plâns de nimic. Dacă vrei să faci ceva, acolo poţi. Aici depinzi de mulţi factori, preponderent economici. Se fac masteruri în te miri ce, cercetări pe chestii care nouă ni se par SF.
    Ce n-am zis corect? Că la noi managementul cultural e doar o diplomă? Îţi spun direct: aicitârgurile de carte sunt un eveniment şi la ei o normalitate. De-aici, discuţia e lungă.
    Nu vreau să înregimentez pe nimeni. Poate mă gândesc să scot „impedimentul”.
    În fine…ideea de impresar de jucător e aplicabilă şi la noi. Ai văzut agenţi literari români? Eu nu. Ştii câte cărţi între 1990-2007 au apărut fără măcar un contract? Ai idee câte joburi tre să ducă un scriitor ca să-şi plătească chiria? Dacă „dai” o idee cuiva, aici o dai „gratis”, altfel te mai şi ia la întrebări „păi de ce să iei bani, dacă nu scrii?” Vezi, e un cerc închis. Nişte editori s-au făcut mari pe spinarea autorilor şi treaba merge. Exact ca la fotbal. Câţi au dat faliment? Câţi autori au făcut foamea? Câţi din cei plecaţi regretă plecarea? Asta e o temă pentru viitorii specialişti.

    Comentariu de miculftiriadi — Aprilie 17, 2008 @ 7:01 am | Răspunde

  5. Voiam să ştiu cât de serios ai vorbit. Când emigrezi?
    Interesant că poţi să faci afară site cu scriitori români stabiliţi în România.
    E clar că nu cunosc atât de bine ca tine toate problemele astea, dar de un lucru m-am convins demult: editurile fac speculă, dacă nu chiar sunt nişte paraziţi, cu pretenţii de centre culturale.
    Mă tot gândesc de la un timp: crezi că e realizabil un târg de carte numai cu cărţi bune? Fără AER, evident. Aş vrea şi eu un târg fără cărţi comerciale, fără Dan Brown şi mai în jos, fără cărţi care vor să te înveţe cum să faci bani şi să fii cel mai tare din parcare. Atunci da, ar fi mai aproape de normalitate. Ar participa editurile?

    Comentariu de minunari — Aprilie 18, 2008 @ 10:15 am | Răspunde

  6. Care edituri? Cam toate se-ncadreaza in „schema”? Nu cred.
    Dacă in sase luni nu scot bani cat sa-mi permit niste lucruri, ma car.

    Comentariu de miculftiriadi — Aprilie 18, 2008 @ 1:31 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: