uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Iulie 16, 2008

pe-aici

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 8:35 pm

Am cam renunţat la blog şi pentru că pregătesc altceva la toamnă. Până atunci, m-am baricadat cu teatru radiofonic şi zeci de filme, în luna dedicată lui BIrlic. Să zicem că lucrez la un apel către intelectuali: INTRAŢI ÎN POLITICĂ SAU EMIGRĂM (am înţeles că Adi Minune e consilier pe undeva), m-am distrat copios urmărind pe net (căutaţi şi voi pe realitatea.net) secvenţele cu ministrul Adomniţei şi respectivele doamne (să nu uit, distinsa profă de română care cere imperativ „corectitudine” a fost acuzată acum câţiva ani de plagiatul unui manual, vezi arhiva Observator cultural la Florina Rogalski – e înfiorător să mă gândesc la o poliţie gramaticală, distinsa doamnă a rămas cu gramatica, după ce la literatură a copiat pe faţă). Uf, ce bine că-n redacţii mai sunt corectori, păi, doamnă dragă, vreţi să le luaţi pâinea de la gură?  În rest nimic deosebit. Chat-ul merge mai departe. Aştept mai multă „mişcare” ( blogurile „culturale” de top sunt mute, nu au nicio întrebare ?)  oricum Ioan Es. Pop are o sumedenie de poveşti de spus, măcar să găsim o cale să le cunoască generaţiile de elevi şi studenţi, căci acolo e baza. Aş vrea să-mi iau un câine, Oana vrea o pisică, probabil alegem un acvariu, ca să fie şi linişte. Am scăpat (după şapte ani) de Grozăveşti şi de fantoma „pana mea” (văd că nu e menţionată pe niciunde prin CV-uri, se practică, unii n-au decât bibliografii oficiale, oricum, când voi publica pe unde se poate sumarul nr 4, veţi vedea ce număr ar fi putut fi). Ce să mai zic? Vreau să mă detaşez, cum (mi-)am promis de lumea literară (care, pe bune, e undeva într-un nor, nu prea înţelege că nu avem piaţă culturală, ci doar piaţă de consum cultural adăugat). Şi mănânc pepeni (unul pe zi). Cam atât.

Treburile importante (există şi-aşa ceva) le amân. Cât se mai pot amâna. Oricum, „piraţilor” oficiali şi acoliţilor lor (autori şi trepăduşi) le pregătesc o replică pe cinste. Dau o bere dacă-mi iese „statistica”. E foarte tristă, v-asigur. Nu pentru mine, cât pentru ce-nseamnă să fii autor român publicat în România (chiar aşa se numeşte studiul).

Dar să lăsăm lucrurile acestea. Citiţi în nr. 174 (432) din Observator cultural paginile inedite semnate de Mircea Nedelciu: proza Uriaşa şi ciudata pasăre a viselor noastre şi Scrisoarea către Gheorghe Crăciun. Altele sunt priorităţile, veţi vedea. Raportându-ne la lumea vedetizată şi aservită editorial de astăzi, parcă se trăia altfel. Literatura nu era pentru topuri şi nici pentru premianţi.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: