uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Ianuarie 10, 2009

Premiul Eminescu Opera Prima / a cîta ignoranţă?

Filed under: Rebut star — miculftiriadi @ 12:04 pm

Ca să vezi!

Nu reveneam, dar e prea de tot.

Am văzut nominalizările şi am descoperit că Vlad Moldovan… nu şi-a trimis cartea. În consecinţă, juriul a acţionat corect. Au sosit, în schimb, două cărţi de la taraba Vinea (da, sunt ofticat, dar ofticat pe faptul că se merge prea departe!). Dintre care una cu probleme. Nu ştiu dacă are sau nu ISBN (nici nu mai contează), dar se pare că debutantul Florin Caragiu a mai publicat în 2003 un volum. El zice că e o carte pentru prieteni, de parcă volumul de la Vinea ar fi altceva… Simplul fapt că se repetă istoria (Khasis avea volum de debut cînd „editura” l-a trimis la premii, ştia de el, deşi acum, contactat telefonic, editorul pune în balanţă cuvîntul lui, de om la 50 de ani, deci trecut prin viaţă şi cu succese profesionale importante, cu bietul autor de care s-a folosit). Fişele fiscale vorbesc. În plus, născut în 1969, autorul Florin Caragiu avea vîrsta să-şi asume publicarea unei cărţi (la 13-14 ani alţii au avut volume, dar nu au semnat pentru ele, părinţii au făcut-o în locul lor).

Două chestiuni:

1. Vlad Moldovan a cîştigat premiul de debut al editurii Cartea Românească. Cea mai bună editură de poezie din ţară, orice ar invoca industria Vinea (vezi tradiţia şi, mai ales, numele publicate. Despre prezenţa pe piaţa, nu mai vorbesc). Dacă a fost atît de „neatent” şi n-a trimis cartea, de ce editura n-a făcut-o? de obicei, CR-ul e atentă cu autorii promovaţi (vezi site-ul, o chestie pe care Vinea o are din 2000… fără acoperire). Cu ce este el vinovat că n-a ajuns printre nominalizaţi? Editura are drepturile (nu ca în cazul „editurii” Vinea, care, în cele mai multe cazuri nici nu semnează contracte, deci de unde drepturi?). Faptul că juriul, oricînd de valabil, n-a putut interveni, propunînd din oficiu un titlu (că doar nu există 50 de cărţi bune de debut în poezie pe an), e o bilă neagră.

2. Dacă volumul prim, „ocazional” al lui Florin Caragiu are ISBN, scris pentru prieteni sau pentru iubită, atunci e debut. Şi acesta, scos, nu-i aşa, într-un tiraj fabulos, premiat la Galele Ion Vinea (să fim serioşi!), e atît de diferit, că mă emoţionează. Nu e corect şi, dacă, repet, dacă are ISBN, autorul (şi editorul) ar cam fi în culpă.

Ştiu că voi fi acuzat de partizanat. Mulţi cunoasc faptul că am ceva cu „editura” Vinea. Dar am pe motive clare, demonstrabile, nu pe vorbe şi poveşti. Acum, însă, văd că se perpetuează ignoranţa. De ce un debut cu dubii are prioritate faţă de unul netrimis la concurs? Apropo, volumul de debut al Vivianei Muşa de ce nu este nominalizat? Pe de altă parte, Viviana recunoaşte că mai are un volum şi, deşi l-ar fi putut pasa, îl declară pe acela debutul oficial.

Tehnic, aş cere anularea concursului. Pînă cînd un juriu competent poate selecta cele 6-7 titluri care apar în debutul de poezie, pînă cînd editurile nu fac dovada că ceea ce publică nu e doar o spălare de bani (contract semnat, difuzare minimă, fişă fiscală, nu vînzare la negru, tiraj!), mi se pare o manevră de a perpetua o „tradiţie”.

Personal m-am săturat de „cărţile” contrafăcute în acte, de edituri de poză şi de ilegalităţi principiale.

Mi se pare o ruşine. Furatul căciulii cu editurile corecte şi cu „ajutorul” pe care-l acordă autorilor e o practică a tranziţiei. Facem atîta caz pe lucruri atît de evidente, pe „industrii” care s-au învăţat să fenteze legea şi să se bată cu pumnul în piept că reprezintă ceva. Dar pe cineva reprezintă? Autorul, pe el cine-l reprezintă, domnilor editori? Că dumneavoastră văd că nu.

aici avem nominalizările

P. S. Nu se poate obţine anularea concursului, dar propunerea mea este în continuare de prelungire a selecţiei şi o jurizare în conformitate cu importanţa premiului. Detalii concrete, intervenţii ale celor implicaţi, foarte curînd. Cu regulamentul în mînă, organizatorii ar cam avea dreptate. Dar verificînd cum se fac înscrierile şi ştiind că juriul a cam avut cărţile în faţa ochilor de-a lungul anului, am mari dubii. Aştept şi reacţii din partea blogosferei literare active, doritoare de adevăr, nu doar de trafic. Văd că e cam linişte. „Instituţionalizarea” îi sperie pe mulţi, nu-i aşa? Şi-apoi, cum să te pui rău cu premiul Eminescu, domnule? Citiţi de miercuri cele două pagini alocate subiectului de revista Observator cultural. Demonstraţia e pur şi simplu elementară. Iar cei care tot încearcă să-mi demonstreze că n-am dreptate în acest caz sunt fie interesaţi să tacă, fie depăşiţi de evenimente. Pardon, eveniment. Că e, vorb-aia, eveniment.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: