uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Ianuarie 19, 2009

mr. kalm sau despre cum să nu murdărim hainele împăratului

Filed under: 1,replici — miculftiriadi @ 1:09 pm
Tags: ,

În urma materialului publicat în Observator cultural despre Premiul Mihai Eminescu  Opera Prima, mr. kalm (Claudiu Komartin) ţine să afirme că demonstraţia mea nu e decît un circ. De fapt, aşa se-ntîmplă cînd fripturiştii trebuie să-şi asigure şi invitaţiile viitoare. Vreau să-l fac să înţeleagă pe onor Komartin, încă o dată, că aerele de vedetă nu mă intimidează şi că, dincolo de statut, e caracterul şi argumentaţia. Nu contează ce mare scriitor e dumnealui şi ce crede despre mine, atîta timp cît ştiu că-mi pot spune părerile, îi voi replica la „concret”. În mod normal, după acest episod fumigen, Claudiu Komartin ar trebui să admită că vorbeşte ca să nu tacă, dar, orgolios cum îl ştiu, va deveni  previzibil şi mă aştept la atacuri şi glumiţe ieftine. O surpriză ar fi chiar să vadă negrul de sub unghie. Atunci  aş constata că argumentele au un rol în lumea literară, în care  „opera, domnule” îţi dă drepturi să tai şi să spînzuri, chiar şi cînd spui despre o maşină galbenă că e neagră.

Iată-i explicaţiile pe site-ul Observatorului cultural (argumentele mele sînt cu bold)

1. florin caragiu mai publicase anterior o carte,deci nu ar fi trebuit să primească nominalizarea – gellu dorian susţine – şi am toate motivele să îl cred – că nu ştia despre această carte, despre care în nota biobibliografică de la finalul cărţii domnului caragiu nu se făcea referire. în plus, acea carte ar fi apărut la o editură fără circulaţie etc. deci această problemă e rezolvată, şi nu-l priveşte pe dorian, ci poate cel mult pe autor, care a trecut sub tăcere publicarea anterioară. oricum însă, el nu a primit premiul, aşa încât discuţia nu ştiu ce rost mai are.


Domnul Dorian susţine ca l-a înscris in concurs pe Florin Caragiu conform premierii de la Vinea. Cum Florin Caragiu recunoaşte acum ca volumul din 2003 a existat, „vina” e a autorului. Aş fi vrut să fie măcar descalificat pentru acest fapt. Dar, vorbim despre România… Pe scurt: Caragiu a fentat juriul şi a produs un fals. Ce nu e clar? Dl Dorian e organizatorul concursului, implicit e responsabil de tot ce se întîmplă. În plus, faptul că a apărut la o editură fără circulaţie nu e o scuză pentru a trişa. Mai mult, dacă n-a fost premiat, ştergem cu buretele. Dezolant de ilogic. Nu mai discutăm despre hoţii care ne-au spart casa săptămîna trecută pentru că oricum nu ne-au furat banii?

Apoi, despre fals s-a ştiut cu o zi înainte de premiere. Aşa că nu era tardivă o intervenţie. În plus, să presupunem că unul dintre ceilalţi cinci care au trimis şi nu au intrat în finală, s-ar simţi dezavantajat. Adică de ce un fals să intre în finală, iar o altă carte să nu fie? Vă gîndiţi doar la rezultate, domnule Komartin, dar ce facem cu cei care au nevoie de nominalizări, nu neapărat de premii? Ei de ce ar trebui să fie sub linie cînd deasupra lor e un fals evident?

2. vlad moldovan nu a fost nominalizat. or, regulamentul spune foarte clar că acei autori care doresc să intre în cărţi pentru premiul eminescu, trebuie să trimită cartea – ei sau editorul ei. vlad nu a făcut-o. ce mai e de discutat? de ce n-a trimis-o editorul, marea editură cartea românească, în vreme ce tzone cu vinea lui prăpădită a trimis cărţile aidei hancer şi ale celorlalţi? asta rămâne, după mine, o întrebare mai importantă decât procesul de intenţie făcut lui gellu dorian


Observaţi cum se face selecţia. Despre ce  regulament vorbim? Cîţi ştiau de acel regulament? Vrei o anchetă mai amplă, domnule Komartin? V-o pot oferi. Iniţial, intrau în ea şi nominalizaţii, nu doar premianţii. Vei regăsi acolo aceeaşi harababură, aceeaşi incertitudine (cu puţin excepţii plicurile cu cele două cărţi au fost trimise de către autori, alţii chiar nu ştiu să-şi explice cum au ajuns să fie nominalizaţi). Ce nu înţelege dl Komartin e că favoritismele (un subiect foarte interesant dacă e să studiem biografia unora dintre reprezentanţii României în lume, mai ales dintre liderii noii generaţii) sînt evidente şi întîmplarea are rolul decisiv în a face ca o carte să ajungă „acolo”.  Spun chiar laureaţii dinainte cum le-au ajuns cărţile în faza finală. Era extrem de evident faptul că o carte premiată de CR putea intra automat în preselecţie dacă:
a) organizatorii intrau puţin pe site-uri (dl Dorian a făcut acest pas abia după ce a apărut materialul, imputîndu-mi chiar că volumul ar fi apărut în 2007, revenind, ulterior cu scuzele de rigoare)
b) juriul putea nominaliza (a se citi declaraţia lui Cristea Enache)

Dl Komartin, autor CR, ar trebui să ştie că Poliromul trimite suficiente cărţi ca protocol. Aşa că, editura nu trebuie învinuită aiurea decît în cazul în care „regulamentul” de care face atîta caz, ar obliga-o să trimită. Şi cum adică să nu ne supărăm cînd la trei edituri cîte sînt în România, o selecţie atît de importantă omite chiar cartea care a cîştigat premiul pentru debut al uneia dintre ele?

Şi, să nu uit, declaraţia lunii: „Nu am găsit, pe unde am umblat, cartea lui Vlad Moldovan”. domnule Komartin, nu e de rîs, acum, pe bune, chiar nu se poate rîde la aşa ceva?

Este regretabilă şi învinovăţirea autorului. Vlad Moldovan este vinovat, domnule,că nu a fost atent, de parcă un concurs cu aşa faimă nu poate urmări 10-12 cărţi apărute într-un an calendaristic. Mr. Komartin laudă chiar făşneaţa editură Vinea, care trimite (oare pe Doboş anul trecut de ce nu l-o fi trimis?) şi găseşte că CR e responsabil de ce s-a întîmplat. Şi aici sînt mai multe nuanţe: tirajul se epuizase, CR e peste tot, site-ul e perfect disponibil, chiar membrii juriului ştiau de apariţia cărţii. De ce să acuzăm autorul? Un autor cum e mr Kalm ţine partea sistemului (aşa cum e şi cum reiese că e) şi învinovăţeşte un autor? Neprincipial. Acuză editura? Păi la juriu nici nu trebuia să ajungă un volum, putea ajunge un pdf. Dacă organizatorii ar fi urmărit fenomenul poetic (cum se laudă), ce era greu să solicite un pdf editurii (că autorul era greu de găsit, vezi şi în cazul Oanei Ninu)?

3. viviana muşa a mai publicat o carte, cu isbn şi tot tacâmul, în adolescenţă. despre care se ştie mai mult decât despre volumul prim al domnului caragiu. deci problema e şi aici rezolvat
Viviana Muşa are un volum publicat la 20 de ani. I-am dat exemplu domnului Komartin acest volum tocmai pentru a face o paralelă cu declaraţia iniţială a lui Caragiu, care nu recunoştea prima carte, din 2003. Mi se pare elementar să aducem argumente şi să comparam situaţiile. Orice scriitor cu cărţi sub 200 ex poate emite acel argument că, poate, cartea de debut nu a circulat sau a fost scoasă „pentru prieteni”.

4. „nu aţi putut-o contacta, timp de trei ani, pentru a o invita pe Oana Cătălina Ninu” – iată cum ajungem la miezul cestiunii: anchetatorul nostru a făcut tot acest circ fiindcă prietena lui nu a fost invitată la ceremoniile de la botoşani 🙂 ce simplu s-a rezolvat „misterul”
Dl Komartin vrea să insinueze faptul că Oana Ninu este prietena mea. Şi care e problema? Am anticipat-o, domnule Komartin. Special am dat două exemple (Oana Ninu şi Diana Geacăr). În plus, dacă nu era prietena mea, nu mă legam de faptul cum se fac invitaţiile. Aşa, ştiam sigur pe ce mă bazez. Mă miră reducţionismul. Dacă nu l-aş fi cunoscut cît de cît, aş fi spus primitiv, un reducţionism de genul culturnic, cu argumente simpliste şi fără nuanţe. Dar mă cenzurez, Komartin nu e prost, e doar rău intenţionat. Citiţi şi ce spune invitatul Dan Coman, care s-a trezit pe listă fără să fie anunţat. După cîştigarea premiului, nici Oana, nici Diana, n-au mai primit invitaţii. Logica e simplă: întrebarea mea e: Cum se face că pe Oana nu aţi putut-o invita timp de trei ani? Răspunsul dlui Dorian mă lasă perplex: nu a ştiut cum s-o contacteze. Era greu de căutat pe google? Nu, Claudiu, degeaba încerci să transformi în circ, aici e clar. Omul nu ştie să se informeze, după cum tu nu ştii să operezi cu argumente. Pentru Florin Partene, laureatul la zi, nu s-a facut o invitaţie, in schimb, atît de înverşunatul domn Komartin este prezent. Ca peste tot. Aveţi aceleaşi drepturi de foşti laureaţi, de ce ar fi unul mai cu moţ? Despre ce vorbim şi cine pe cine acuză?


Şi, ca supliment, aş putea adăuga comunicatul posteveniment, emis dinspre Botoşani, cu lista invitatilor. Cred că atunci dl Komartin ar putea recunoaşte ca, la un aşa eveniment, nu poţi emite pentru presă un material în care spui că au participat „Mircea martin şi Caludiu Komartin”.

Mai clar de atît nu pot explica. Dacă dl Komartin nu pricepe, mă mir că un scriitor atît de bun ca el nu poate face nişte relaţionări elementare. Îmi pare rău, dar e total pe lîngă subiect. Şi face şi valuri degeaba. Ar fi bine să dezlegăm nişte mistere legate de nişte premii, ce-ar fi să facem nişte anchete mai academice?

Aştept reacţiile voastre.  mr kalm mai bine tăcea, pentru că emite nişte enormităţi în încercarea de a lămuri „misterul”. Acum, pe bune, dacă sînteţi prieteni cu el şi vreţi să nu mai cadă într-un aşa ridicol, explicaţi-i că nu are argumente. Încercînd să aducă în derizoriu acest subiect, pică el însuşi în derizoriu cînd vrea să ascundă gunoiul sub preş. Vorbim despre fapte şi despre un premiu pe care l-a obţinut chiar el. Imaginea premiului afectează pe fiecare dintre laureaţi.

O reavoinţă gratuită si neargumentată. Nu cumva ne e frică să spunem ce vedem? Chiar să ne prefacem că nu vedem ce amatorism ascund aceste festivisme? La ce ne mai dăm rotunzi cu materialele noastre despre literatura română dacă nu putem spune apăsat că există nereguli grave, că se fură şi că pentru un premiu sîntem în stare să ne luăm gîtul? Chiar aşa de frică să ne fie să ne ascundem după un pahar de ţuică sau o masă la restaurant? Aşa de ieftin se plăteşte tăcerea mai nou? E regretabil, privind cum nişte oameni de la care te-aştepţi să fie altfel decît vedetele de pe maneletv, apelează la acelaşi mecanism rudimentar de negare şi reduc totul la o bîrfă. E o demonstraţie, domnule Komartin, trei chestiuni diferite:

1. cine selectează şi cum o face

2.pînă unde se poate merge ca să se cîştige un premiu literar

3. „cine e cu noi” şi cum ne întreţinem tradiţia premiului

sighisoara-2007-017Şi asta în condiţiile în care ni se spune că avem de-a face cu un brand, cu un eveniment naţional (probabil că şi meditaţia domnului Vosganian v-a distras de la părţile distincte ale subiectului). Şi din toate acestea, onor Komartin vede doar că n-a fost invitat x sau y. La ce să fie invitat? La şpriţ? La peroraţii? La fraude? La momeli cu „edituri” atît de dragi şi pline de falsuri?

Oricum, reacţiile d- lui Komartin mi se par simple atacuri, regretabil de răuvoitoare, inutile ca efect, reducţioniste şi total depăşite de fapte. În plus, cu regret constat, dumnealui nu prea ştie cum se face o anchetă jurnalistică. Se leagă de un regulament pseudopromovat, neclar şi nerespectat, cum s-ar lega de microfon un „cîntăreţ” căruia i-a sărit cd-ul în timp ce face  playback  în direct. Tristă speranţă, slabă găselniţă. Nu, domnule Komartin, Premiul Opera Prima s-a salvat prin faptul că a fost cîştigat de Svetlana Cârstean, nu prin organizare, selecţie sau mod de a-şi alege invitaţii. Juriul a salvat de la un scandal o ediţie cu un fals dovedit şi o greşeală impardonabilă de selecţie. Altfel, aţi fi scris şi dumneavoastră despre neajunsurile lui. Cum salvarea a venit la timp, totul e curat şi perfect explicabil în mintea dumneavoastră. Eu am dubii, asta e.

O întrebare (nedelicată, dar comparabilă) pentru domnul Komartin. Să presupunem că te găseşti într-o situaţie fără ieşire, nu ai hîrtie igienică şi trebuie să te ştergi cu batista. Ce faci după? O pui la loc în buzunar şi te plimbi prin oraş, că e moda, că e urît să înfunzi closetul?Nu e mai simplu să anunţi lumea că „locul” nu are ce-i trebuie? Nu e mai logic să faci ca următorul să nu se trezească în situaţia ta?Aşa, puţin, să faci lucrurile să devină mai normale, nu e mai ok aşa? Urît exemplu, dar sănătos.

Miza pare să fie mică. Poate fi foarte mică. Dar, domnilor, cînd nimeriţi într-un rahat, îl purtaţi cu voi, nu vă ştergeţi pantofii? Adică vă place să-l plimbaţi peste tot doar pentru că e „prea mic”?

Am tot respectul pentru autorul Komartin. Dar îl sfătuiesc să lase ifosele, să analizeze situaţia (poate nu m-am priceput s-o explic, deşi oameni din afară fenomenului îmi spun că e foarte „limpede”), să se maturizeze (a se citi fără manele prin mail sau miau-miauri becaliene) şi-apoi să se exprime despre subiect. Pînă atunci, să-mi dea voie să-i spui, să scrie şi să-şi vadă de treburi, pentru că aceasta e mult prea mare pentru dumnealui. Spune că e doar un circ. Chiar el îmi dă ghes să continui: circul domestic e ceea ce se întîmplă dacă ne facem că nu vedem lucrurile simple. Şi parte din cei care asistă, ştiu asta. În plus, am constatat că se crede superior doar prin faptul că e scriitor şi meseria aceasta ar fi cumva mai importantă decît alta. Îi amintesc domnului Komartin că, dincolo de speranţa lui de nemurire, fiecare dintre noi, mai mult sau mai puţin important, are dreptul la opinie. Nu mă încălzeşte cu nimic premiul literar al cuiva, dar mă interesează ce reprezintă el în breaslă. Nu de alta, dar trebuie să ştiu cum mă raportez la el. Premiile „servite” nu onorează niciun juriu, după cum concursurile cu probleme nu avantajează niciun candidat. Ce e atît de greu de înţeles?

De-acum mă şterg pe bocanci şi-mi văd de viaţă.

Încă un lucru. Acest material nu e un proces de intenţie, e o stare de fapt. E doar o „poveste” despre cum unii sînt mai „egali în drepturi”(atenţie, nu am spus talent) decît alţii şi despre cum se tace cînd lucrurile sînt evidente. Cred că e suficient de clar să spun că vorbim despre nişte haine ale împăraţilor, purtate cu sau fără calm.

Ce a înţeles dl Komartin din tot raţionamentul? Că a fost un circ făcut pentru că prietena mea n-a ajuns la Botoşani şi că, vai, autorul e de vină (ca întotdeauna). Ce înţeleg eu din ce a înţeles dl Komartin? Că n-a înţeles nimic, dar că vrea să se creadă că a înţeles ceva. Datul cu părerea e necesar, nu? Dumnealui crede că aş fi un anchetator. Eu cred că e mai ok ca lucrurile să nu se repete, să nu ne ascundem după deget şi să nu ne mai batem cu pumnul în piept că un rahat e de plastic, cînd e, de fapt, natural. (Vai ce urît vorbeşti, nu-i aşa? Dar, vai, ce urît poate gîndi cineva care nu prea ştie ce vorbeşte!)

Regret că am fost puţin nepoliticos, dar, ca şi în cazul interviului de la care s-a pornit, nu pot accepta lipsa argumentelor. Cînd dialogul depăşeşte o limită a acceptabilului (logică, normalitate, bun simţ, inferioritatea în dialog), mă retrag. Nu mă cred infailibil, dar nici nu pot accepta să pic de fraier doar pentru că X o spune. Trebuie s-o şi demonstreze. Ceea ce, din păcate, e mai greu pentru cei care nu folosesc argumentul drept criteriu cel puţin necesar, dacă nu obligatoriu.

Ce mă intrigă cu adevărat e că dl Komartin e nedrept. Din tot materialul, nu vede decît că: un autor n-a respectat un regulament, o editură n-a trimis la concurs şi tot „subiectul” e doar un „Circ”. Practic, dl. Komartin desfiinţează orice merit al anchetei, declarînd că vinovaţii sînt: Vlad Moldovan, editura Cr şi, evident, autorul materialului. În rest, concursul e perfect statutar, selecţia e mai mult decît ok, falsul nu mai importă.

O dublă negare:

1. cum nu sînt la primul protest ( a se vedea la Categorii – Protest la Premiile USR, în care am cerut explicit „anularea premiului” pe motiv că juriul/editurile n-au luat în calcul cărţile de debut semnate de Elena Vlădăreanu, Dan Sociu şi Teo Dună), dl KOmartin mă suspectează doar de „oftică” (a lipsit prietena mea), cînd, de fapt, urmăresc de mult astfel de „concursuri” şi nu sînt la primul act public (şi demonstrabil) de susţinere a tinerilor autori. Aşa că mi-era imposibil să ratez o asemenea „ofertă”. Şi cum de această dată cumulăm: un fals cu erori flagrante de selecţie, ce exemplu mai clar să fie? Poate iese la anul un plagiat, că altfel, vorba organizatorilor, regulamentul nu se schimbă. Cum nici năravurile -iată- nu s-au schimbat.

2. toate neregulile evidente aşternute pe hîrtie şi puse cap la cap într-o muncă (oarecare) sînt anulate de „misterul” de care face atîta caz.

Este, tocmai de aceea, să-mi dea voie, un exemplu evident de ignoranţă şi nepăsare faţă de colegii mai tineri şi mai puţin pricepuţi în a se „descurca”.  Pupincurism şi  lipsă de profesionalism, asta reiese.

Aşa că îmi menţin întrebarea(retorică): Cum de s-au găsit bani pentru Komartin şi pentru Florin Partene nu ? Pentru că nu zice nimeni să fi fost toţi invitaţi, dar un mail, un telefon, tot li se putea dădea. De bun simţ.

Cum ar fi zis bunicul: „Ei, nesimţirea dracului, chiar să stăm cu chiloţii murdari, nu se poate!”

Ok, acum am încercat să fiu raţional, am vorbit cu oameni care-i creditează logica, dar e cazul să mă opresc. În definitiv, nici nu e vorba despre dl Komartin aici, e doar un reprezentant al oamenilor care se simt bine şi e spre binele lor să se simtă atît de bine.

Ce răspunde onorabilul Komartin la toate acestea: îţi pierzi vremea. ceea ce am spus am spus destul de clar. iar lumea şi-a cam dat seama care e schema. lui gellu dorian i se pot reproşa anumite lucruri în legătură cu premiul de la botoşani, precum şi juriului de acolo, dar cele „aduse la cunoştinţa publicului” de către tine sunt, în mare, nişte prostii răuvoitoare şi partizane.

Acum, să mă ierte Dumnezeu, unde nu e, nici nu poţi cere…  Mă tem că e chiar prostie, bănuiam doar răutatea. Dar de data asta e prostie. Îmi cer scuze că am tot încercat, trebuia să-mi dau seama că nu se poate. Chiar mă simt penibil că am insistat atît. Unde nu se poate, nu se poate. Las-o ca el şi pace. O să-l scutesc pe viitor de astfel de eforturi, se-nţelege. Şi promit să nu mai fiu ironic, e şi păcat să nu-l protejăm, dacă tot ne dăm civilizaţi.



Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: