uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Martie 30, 2009

premii

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 11:11 pm

Au fost şi premiile Observator cultural…

M-am emoţionat prea tare pe scenă (chiar mi s-au înmuiat picioarele) şi am cam ratat prezentarea premiului publicului. Noroc că-mi notasem ceva pe o foaie, că altfel…

Multe absenţe neaşteptate, deşi au venit mulţi oaspeţi dragi.

Un regret că nu l-am salutat pe Komartin (da, am şi eu un regret în acest caz, pe moment am fost impasibil, aş fi putut face un semn spre normalitate, că doar sunt mai „bătrân”, nu?).

La câţi oameni minunaţi au fost prezenţi (dialogul dintre MH Simionescu şi Nora Iuga, adorabil), prea puţin timp pe caseta video. În plus, seara cu poveşti care a urmat, încântătoare, dar tot prea scurtă.

Şi, în premieră, a treia generaţie de pisici a revistei. La început a fost Griulici, cine ştie de unde venită… Apoi pisicceii Simonei Sora, un motan şi o pisică, ultima bucurându-ne cu prima generaţie de pui (vezi foto). Pe Arthur cel alb îl ştiţi, există deja în poze. Dacă Griulici a dispărut, celelalte feline ţin practic de redacţia Observatorului.

miau-001

Anunțuri

Premiile revistei Observator cultural

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 1:04 am

Luni, 30 martie, de la ora 19.00, la Teatrul Odeon.

Nominalizări:

Proză

Daniel Bănulescu, Cel mai bun roman al tuturor timpurilor (Cartea Românească);

Petru Cimpoeşu, Nouă proze vechi. Ficţiuni ilicite (Polirom);

Filip Florian, Zilele regelui (Polirom);

Ion Iovan, Ultimele însemnări ale lui Mateiu Caragiale (Curtea Veche);

Doina Ruşti, Fantoma din moară (Polirom);

Stelian Tănase, Maestro (Polirom).

Poezie

Şerban Foarţă, Micul Print (Art);

Ştefan Manasia, Cartea micilor invazii (Cartea Românească);

Alexandru Muşina, Album duminical (Aula);

Marius Oprea, America! America! (Cartea Românească);

Sebastian Reichmann, Mocheta lui Klimt (Cartea Românească);

Liviu Ioan Stoiciu, Craterul Platon (Vinea).

Critică/ Istorie/ Teorie literară

Paul Cornea, Delimitări şi ipoteze. Comunicări şi eseuri de teorie literară şi studii culturale (Polirom);

Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. Cinci secole de literatură (Paralela 45);

Alexandru Matei, Ultimele zile din viaţa literaturii (Cartea Romånească);

Eugen Negrici, Iluziile literaturii române (Cartea Romånească);

Marta Petreu, Despre bolile filosofilor. Cioran (Polirom, în coeditare cu Biblioteca Apostrof);

Horea Poenar, Semnul celor patru. O teorie a interpretării (Paralela 45).

Eseu/Memorialistică

Valeriu Anania, Memorii (Polirom);

Livius Ciocârlie, Cu dinţii de lînă (Humanitas);

Andrei Cornea, Noul – o veche poveste (Humanitas);

Gheorghe Florescu, Confesiunile unui cafegiu (Humanitas);

Răzvan Petrescu, Foxtrot XX (Cartea Românească).

Debut

Svetlana Cârstean, Floarea de menghină (Cartea Românească);

Iulian Costache, Eminescu. Negocierea unei imagini (Cartea Românească);

Vlad Moldovan, Blank (Cartea Românească);

Simona Sora, Regăsirea intimităţii (Cartea Românească).

Pe site, votul publicului, în sală, premiul Opera Omnia „Gheorghe Crăciun”.

Vă aşteptăm.

Lista câştigătorilor ediţiilor anterioare:

premii-obs

Martie 29, 2009

mda

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 10:54 pm

în ultimele zile…

Am pariat după multă vreme. Din păcate am dat scor exact la România-Serbia 0-2 la pauză, dar m-am abţinut.  Cine a fost cu mine la meci ştie că nu mă laud degeaba. Voi paria tot câştigul de azi (practic n-au fost surprize-n week-end, orice parior putea scoate bani frumoşi) pe victoria alor noştri în Austria. Văd că se face atâta caz pe înfrângerea de la Constanţa, de parcă ar fi sfârşitul lumii şi nu era de anticipat eşecul în această campanie. Atât se poate, de ce să ne minţim?

Azi la Kilipirim. Merg la standul Polirom – Cartea Românească (scria mare pe perete). Mă uit cu Oana la cărţi. La un moment dat mă decid să-ntreb: ” dar cărţi de la CR n-aveţi?” „Nu” OK.

Martie 26, 2009

Sandu nu e Max

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 11:38 am

Max Nicu a primit cetăţenia română pe 17 martie, depunând jurământul mult aşteptat şi mediatizat în toată Românica. Dar cum s-a ajuns la această soluţie de ultim moment? Foarte simplu. Mobilizarea Federaţiei Române de Fotbal.

Ştirea din… 10 martie aici (sport.ro)

Se apropie finala cu Serbia, Chivu e accidentat, Mutu e iesit din forma, iar Piturca are mari batai de cap! Dupa saptamani de chinuri, Max Nicu e aproape de obtinerea cetateniei! Il vrei cu Serbia?

Max Nicu mai are putin pana la rezolvarea formalitatilor cu actele! Potrivit ProSport, Max Nicu ar putea primi OK -ul pana joi! Mijlocasul mai are doar de depus juramantul in urMatoarele doua zile, astfel incat Piturca sa ii poata trimite telegrama de convocare!

Data de 13 martie este ultima pentru instiintarea stranierilor! In cazul in care va apela la Max Nicu, Codrea si mai ales Nicolita sunt cei care ar putea sari din schema lui Piti!

Mircea Sandu a dezvaluit luni seara la Telesport o discutie avuta cu Ionut Lupescu:

„Vorbeam cu Lupescu si i-am zis:  Ba, tot joaca asta titular in Germania, Piti ce are de gand? E posibil sa-l avem la meciul cu Serbia„, a spus Mircea Sandu.

Declaraţia sârbului Pantelic (sport.ro)

“Nicu este un prieten bun de-al meu. Max este un jucator de echipa, nu are nicio calitate care sa iasa in mod deosebit in evidenta, dar de vreme ce joaca la Hertha, liderul Bundesligii, e clar ca are valoare. Nicu s-a nascut in Germania, se astepta sa joace pentru nemti, dar daca telefonul nu a venit, a ales sa joace pentru Romania. Am vorbit despre meciul care urmeaza, fiecare tine cu echipa sa, mai ales ca este partida sa de debut”

Max Nicu a declarat inaintea primirii cetateniei ca, dac ar fi trebuit sa renunte la pasaportul german, s-ar fi gandit mai mult timp la acest pas:

„Daca ar fi trebuit sa renunt la pasaportul german pentru a juca pentru Romania, m-as mai fi gandit daca sa fac acest pas„, a afirmat Nicu pentru publicatia germana Berliner Morgenpost.

Toată declaraţia aici (sport.ro)

Ştire din 13 martie, ora 18.40

Liderul din Bundeliga, Max Nicu a fost chemat la nationala. Piturca spune ca l-a convocat pe Nicu pentru a grabi obtinerea cetatieniei!

Deci, se poate. Când e vorba de inters naţional şi avem meci de calificare, facem pe dracu’ n patru (vorba lui Lupescu). Acum să mă bată D-zeu, că mă uit la meciuri cât pot de des. Dar lucrurile în ţara asta merg tare anapoda. Mă abţin să-njur, că mi-e că nu mă mai opresc.

SO, CINE PUNE MÂNA PE TELEFON?

Martie 25, 2009

Expulzarea lui Sandu

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 7:45 pm

ianus-sandu-si-mihai-vakulovskiO poză pe care-am făcut-o la Litere prin 2000. Ianuş, Sandu şi Mihai Vakulovski, într-o vreme când ţara parcă nu era atât de plină de proşti.

Detalii despre ce i se întâmplat lui Sandu aici.

Nici nu ştiu ce dracu să mai zic. Ţin pumnii, Sandule!

şi ca să destindem atmosfera…un afiş

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 10:40 am

parscov

pariu pierdut

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 10:33 am

Imposibil să merg înainte. Tocmai când credeam c-o să recunoască omul că nu ştie să citească un mesaj şi o să-şi ceară scuze, văd că începe cu texte de genul:

„Ca sa asculti pe cineva, sa-i montezi microfoane, cum ai scris ca ai facut, iti un mandat de la un procuror, altfel este una din cele mai grave infractiuni din Codul Penal, consulta-te cu un avocat  ca sa vezi ce pedeapsa primesti, cred ca e ceva in jur de 15 ani de puscarie.”

Unde am scris eu ca am pus microfoane? cum nu sterg de pe blog, am verificat. UNDE? Textul meu spune aşa:

„Şi, apropo de campaniile de denigrare, n-ar strica să punem mâna pe nişte înregistrări audio de la niscai cursuri/seminarii. Cred că s-ar lămuri unele aspecte (inclusiv profesionale).”

Ce intelege  de-aici? Citiţi mai jos, toată polologhia penibilă despre securişti. Omul vede nu ştiu ce înregistrări.
Păi, domnule dragă, afirmi că toţi ceilalti sunt nulităţi profesionale, că n-au operă. Tocmai ca să dovedim de ce un universitar e capabil N-AR STRICA SĂ PUNEM MÂNA PE NIŞTE ÎNREGISTRĂRI, să le evalueze cineva competenţele despre care-ţi permiţi să vorbeşti.

Se  afirmă că am făcut nu ştiu ce înregistrări, pe sistem securist etc.
O tâmpenie.

Şi, culmea, tot pe mine mă acuză că aş fi pus articolul lui în supliment, când, de fapt, nu a fost în stare să citească sumarul lui.

Eu m-am lămurit definitiv. Degeaba îi explic omului de două ori, de ENŞPE ori, înţelege ce poate. Cum să mă abţin şi să nu reacţionez în acest caz, în care cineva vede texte acolo unde nu sunt şi înregistrări făcute ilegal? Măcar de complezenţă trebuie să spun că aberează, jigneşte şi o ia pe arătură. E la mintea cocoşului că e o iluzie să merg  înainte. Mai degrabă caut în cartea de telefoane din alt oraş o persoană cu acelaşi nume, ca să recunoască faptul că e penibil acest dialog.

Nu mai zic decât un lucru. Urmele securismului românesc sunt aici, în minţile oamenilor care se văd înregistraţi. E forma cea mai perversă pe care a putut-o genera un sistem totalitar. Oameni de la care ne-am fi aşteptat să fie raţionali îşi imaginează fel de fel de urmăriri şi microfoane, de parcă ar fi aşa de importanţi încât să merite astfel de eforturi.

E peste puterile mele de înţelegere să-i dau înainte cu astfel de raţionamente. NU pricep cum un universitar poate ajunge la astfel de lucruri. Chiar nu există prieteni care să-l tragă de mânecă şi să-i spună că BATE CÂMPII şi are o problemă?

Prefer să pierd pariul decât să-mi consum timpul cu astfel de inepţii, BĂI!


Martie 24, 2009

CONCURS

Filed under: cel mai prost om pe care l-am cunoscut — miculftiriadi @ 11:19 am

M-am gândit că n-ar strica un concurs.

„Cel mai mare prost pe care l-am cunoscut în viaţa mea”

Notă: prost nu înseamnă aici needucat sau sărac.

Vă aştept cu detalii. Va fi şi un premiu, mă gândesc cam ce să fie.

propuneri:

1. Tasse, 32 de ani:

În cheamă Ginel.

La el nu tre’ să ai motiv, e prost în fiecare secundă, că tre’ să fie şi prostu’ fără explicaţii.

Doar o fază, cu untura în cap… şi-a dat cu pieptenul în untura din tigaie, că nu avea gel de păr, şi s-a dus la întâlnire cu una. I s-a topit untura în bar, îi curgea din cap spre bărbie pe lângă urechi şi-i picura, dar el nu simţea şi se tot chinuia să se bage în aia s-o sărute.

Oricum, prin ceea ce face şi spune, e prostul veritabil pentru mine.

2. Toma, 19 ani:

Exemplu de prost: eu. Mă pune dracu într-o noapte să îmi înşel prietena… planul făcut, tot tacâmul, în fine sar geamul, merg la vecina, îmi rezolv treaba, dimineaţa plec, ajung „acasă” sar geamul, ea dormea, mă bag în pat şi mă culc… când mă trezesc îmi dau seama că mă jenează ceva în zona sensibilă. După care mă ridic din pat şi… surpriză, aveam chiloţii pe dos şi mă jena eticheta…  A văzut, ştia că erau puşi bine seara. Să vezi ce  mi-am furat-o! A mai şi fugărit-o pe vecină cu cuţitul prin piaţă. Vecina, mai tânără cu vreo 11 ani, era de anii mei. Stăteam în Lipova atunci.

În fine povestea continuă, tipa avea 30 de ani şi era măritată, soţul plecat în Italia, ne trimitea bani, deşi auzise că am apărut pe hartă, vine săracul acasă, doarme pe unde apucă, eu cu soţia lui în pat şi el …îşi găsea un loc doar era la el acasă… era pe post de mobilă săracul şi ne făcea cumpărăturile, focul, tăia lemnele etc. După vreo două săptămâni nu a mai rezistat, a cedat nervos, a venit cu chef de scandal şi i-am făcut cinste cu o sticlă de bere… în cap, normal am ajuns la poliţie şi în loc de amendă am refăcut în două zile toată reţeaua secţiei, apoi m-am întors acasă şi m-am mai liniştit. S-au despărţit, ea m-a cautat eu am bătut-o, am scăpat de ea şi aşa s-a terminat cea mai boemă parte a vieţii mele.

Mâine, un nou episod.

So, revenind la întrebarea noastră…

Ziua 59

Iulian Băicuş, recunoşti că ai minţit, dezinformat şi m-ai acuzat neîntemeiat de filiaţie securistă? Recunoşti că scandalul artificial cu aşa zisa publicare a articolului tău în Observator se datorează unei reacţii pripite şi total greşite din partea ta?

Acum trebuie să fii mai vesel, tocmai ţi-a ieşit a şasea carte de autor (aici). Şi cum cartea nu va exista prin librării, presa literară fiind de proastă calitate, te sabotează sub directa îndrumare a bătrânilor de la Litere (de care scapi la toamnă), mai vinzi şi tu un exemplar, îmi dai un autograf, aduc şi-un fotograf, ia să vezi. O lansare, ceva? Majorete, flori, fete sau băieţi? Sau ţară, ţară vrem ostaşi? Facem orice experiment vrei. Cumpărăm tot tirajul cu bani falşi, dacă stai o zi la xerox. Şi dăm în gât toate editurile astea mârşave care publică incompetenţi pe bani. Aduc portavoce dacă vrei. Închiriem Piaţa Universităţii numai pentru tine, să citeşti de la balcon lista completă a impostorilor din critica literară. Adică tu o faci, că eu scriu după dictare. Hai, maestre, să ne veselim împreună, ce mai tura-vura! Ieşim la o bericioaică, o dăm la pace şi poate participi şi la concurs. Chiar aşa, care o fi cel mai mare prost pe care l-ai întâlnit în viaţa ta? Uite ce direct a răspuns Toma. Vezi mai sus, am început un concurs. C-O-N-C-U-R-S. Da, cu proşti. Dau şi un premiu. Vrei? Pe bune, ce atâta gargară! Spune, vrei să ne împărtăşeşti din experienţa multilaterală? Altfel, stai liniştit, nu e băgat nimeni cu forţa. Adică se lucrează ca la şcoală: ridici mâna, răspunzi. Ce răspunzi? La microfon, altfel nu se-aude.

Martie 23, 2009

Pariu

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 9:43 pm

În urma schimbului neprincipial de replici cu Iulian Băicuş, care nu poate sau nu vrea să recunoască faptul că a dat-o-n bară, am făcut un pariu: în două luni îşi va cere public scuze pentru mizeriile debitate la adresa mea. E o provocare, dar nu-mi place preţul de matineu la care încearcă respectivul să raporteze situaţia. Tocmai de aceea, propun un joc. O chestie de fair play. O numărătoare inversă:

Ziua 60

Iulian Băicuş, recunoşti că ai minţit, dezinformat şi m-ai acuzat neîntemeiat de filiaţie securistă? Recunoşti că scandalul artificial cu aşa zisa publicare a articolului tău în Observator se datorează unei reacţii pripite şi total greşite din partea ta?

DA sau NU. E simplu şi pe înţelesul tău. Poţi citi de câte ori vrei, poţi verifica arhiva acestui blog (că de pe al tău distrugi orice, după ce faci pe grozavul), poţi răspunde scurt şi fără obligaţii. Accept scuzele dacă înţelegi ce-nseamnă acest cuvânt (chiar dacă le formulezi şi aşa: „Băi, băiatule, mi-e milă de tine, dar ai, fir-ar să fie, dreptate. Îmi cer scuze. E prea evident.”). Şi, da, ai 60 de zile să mă mai ţii pe blog (că tot n-aveam ce face, că eu nu scriu cărţi, n-am acest talent), să repet zilnic întrebarea până te vei hotărî să recunoşti că ai greşit. Am răbdare, înţeleg dacă laşi o săptămână (două, trei) să treacă, nu-s bătut în cap să nu pricep că un pic de modestie şi o ţâră de umilinţă sunt greu de afişat public. Bun, acum în cazul în care nu citeşti blogul (deşi ştiu că o faci, IP-ul se detectează, ţi-am mai spus asta), garantez că la al, nu ştiu, al zecelea? mass, cumva, după o campanie de emailuri cu „subiectul” cineva te va anunţa că ai un răspuns de dat. Aşa că, de undeva, de pe stradă, afişe, facultate, şcoală, post tv sau radio, la info ştiri sau într-un cerc de prieteni, tot vei afla şi mă bazez pe faptul că vei şi răspunde. Ce naiba, e aşa de simplu! Ca atunci când prindea profu’ de mate pe unul c-a mâncat cretă, ca să iasă din oră… Trebuie să-ţi aminteşti, chestia asta era frecventă în comunism. Şi ţipa nenea de la catedră: „Nu-i aşa, Gogule, c-ai mâncat cretă ca să pleci din oră?” Şi Gogu recunoştea, ce să facă? Doar ştia că, oricum, îi dădea drumul, să nu cadă afurisitul din picioare la ora lui. Iar până ora următoare era ditamai duminica liberă, să se tot ducă la meci cu băieţii, chit că făcea doar galerie. Ce conta? Acasă, la babaci, Gogu se dădea rotund că jucase şi-n poartă şi-n atac, dăduse două goluri, ratase un 11 metri, se ofticase la un falt şi se rugaseră şi ăia din echipa adversă de el să nu plece. Dacă-l ascultai până la capăt, ar fi inventat şi fotbalul, aşa era de prins în poveste. Poate de la creta. Ţi-aminteşti? Imposibil să nu fi fost vreun Gogu şi-n clasa ta.

Bun, deci spui că s-a-ntâmplat (poate mai faci, laşi suspans), zici ce se vede cu ochiul liber (că ochelariştii ştii cum erau văzuţi în comunism), după care fac cinste eu cu o bere (ştii, am păstrat o bancnotă de la primul meu şomaj, se-ntâmpla în 1996, a fost o distracţie să-l iau, ţi-o dăruiesc, ah, să nu uit, m-am gândit că e mai bine să fiu şomer la 19 ani decât s-ajung după 40, tre’ să fie nasol să ajungi şomer după o anumită vârstă, când ţi-ai tăiat craca de sub picioare şi toată lumea te ia de păcălici, aşa că am preferat vârste intermediare, dar tu n-ai de unde să ştii chestiile astea cu şomajul, nu cred c-ai avut parte, nu-ţi doresc, dar viaţa e plină de surprize, nu le neglija, poţi fi şomer şi cu buzunarele doldora de bani, nu te-ntreabă nimeni nimic şi faci ce vrei toată ziua).  Apoi te duci la treaba matale şi eu îmi văd de ale mele. Ce zici? Ai sau n-ai? Timp, se-nţelege.

Vă aştept cu mărturii

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 9:01 am

Începe să mă calce pe nervi.

I-am scris lui Băicuş că bate câmpii şi că e preferabil să înceteze cu injuriile şi acuzele. Văd că a postat încă o mârlănie pe blogul lui. Citez ce mă priveşte.

„P.S. Eu nu am verificat în revistă dacă articolul despre cenaclul Litere a apărut sau nu pentru că nu cumpăr şi nu citesc această revistă, m-am luat după un blog al unui angajat de al doamnei, care mi-a vărsat o găleată de lături în cap. Cred că tipul nici nu prea ştie să explice ca lumea, oricum mă bucur că semnătura mea nu mai figurează în revista respectivă şi nici nu-mi doresc să mai apară vreodată, ca să-i legitimez cumva că ar fi nişte democraţi. Oricum, nu mai scriu în viaţa mea prefeţe pentru vreo carte a doamnei respective, nici dacă mă pică cu ceară!!! P.P.S. Aflu, cu surprindere, de pe blogul aceluişi individ fără scrupule care îmi tot trage clopotele de cîteva luni că ar fi intrat în posesia unor înregistrări audio de la seminariile mele, cu care este pregătit să se prezinte în faţa instanţei, acum nu prea îmi dau eu seama cu ce drept el sau colaboratorii lui cu ochi albaştri au făcut acele înregistrări, fără acordul meu, cu excepţia posibilităţii ca în ţara noastră să mă existe oameni care aplică vechile metode ale Securităţii. Cu cîteva luni în urmă în holul C.N.S.A.S. toată lumea putea admira o expoziţie de artefacte folosite pentru ascultarea telefoanelor şi tot felul de microfoane plantate prin scrumierele de la restaurantul Uniunii Scriitorilor, de moşii şi strămoşii acestor indivizi. Dar din partea lui nu mă miră, individul are stofă de ofiţer de Securitate şi e chipurile jurnalist la Observatorul cultural, revista care ne observă pe toţi, ca-n romanul lui George Orwell, 1984, Marele Frate te priveşte, păcat că s-a desfiinţat acest serviciu foarte util dar îi dau un sfat amical, să se angajeze la S.R.I. sau S.I.E., unde are nevoie de satisfacerea stagiului militar. Afirmaţia îmi confirmă faptul că lupii îşi schimbă părul dar îşi rafinează metodele de şantaj şi că sunt o puzderie de foşti securişti sau nepoţi de-ai lor prin cultură, cărora li se pare firesc să-şi calomnieze şi să-şi ameninţe adversarii fără să-şi facă mari probleme de conştiinţă. Le dau tuturor o veste proastă, Uniunea Europeană va declanşa o acţiune de deconspirare a lor, aşa cum s-a întîmplat şi în Ungaria, Polonia sau Cehia şi domnii ăştia vor fi epuraţi din instituţiile publice, cum trebuia să se întîmple mai demultişor. S-a terminat cu era ticăloşilor, a foştilor spioni, a turnătorilor şi delatorilor, a acoperiţilor cu toţii vor fi trimişi la groapa de gunoi a Istoriei!!! Cred că v-aţi luat de cine nu trebuia, de singurul specialist în strategia Securităţii, mai ales că am avut ghinionul să trăiesc printre ei din adolescenţă, cam din perioada cînd am intrat la liceu. I-am studiat în arhive şi se pare că acum sunt nevoit să-i studiez in vivo, cu pasiune de naturalist. Parcă aş fi Charles Darwin, care a călătorit pe nava Beagle, deşi suferea de rău de mare din cauza tangajului. Nu este prea plăcut să fii profiler de securişti, să cobori în abisul răutăţii şi mizeriei umane, dar e o necesitate să-i studiezi, mai ales cînd eşti înconjurat de asemenea specimene. Oricum, pentru divertisment, după ce lucram ore întregi în arhiva C.N.S.A.S. ascultam muzică clasică, în special cea compusă de Bach, Mozart sau Beethoven. Poate că unii dintre ei se mai pot schimba, au avut şanse destule la dispoziţie, şi cred că mai au, dar nu fac niciun efort direcţia asta, ba chiar au pus la cale şi un veritabil program de transfer de personalitate, de spălarea creierelor unor oameni tineri, de care se folosesc în tentativa lor de a clona noii securişti. Nu e îngrijorător faptul că vechii securişti nu se pot lepăda de metodele lor întipărite în ei ci că oameni născuţi după căderea comunismului mint, toarnă, par lipsiţi de personalitate, devin veritabile unelte ale terorii, dezinformării, şi minciunii. E trist dar din păcate adevărat! Aliaţii tradiţionali ai Securităţii sunt imoralitatea şi prostia, fără aceşti doi monştri domnii securişti nu ar fi reuşit să distrugă complet cultura română. Şi laşitatea, din acest motiv ar trebui să ne revoltăm cu toţii, să nu mai stăm cu frunţile aplecate ca în Procesul lui Kafka şi să aşteptăm să fim supuşi unei judecăţi sumare urmate de obicei de o execuţie, mediatică sau chiar fizică. În rest, îi spun domnului respectiv pa şi pusi şi să ne revedem sănătoşi la tribunal! Aştept citaţia şi probele mai sus amintite!”

După cum vedeţi, nici o scuză pentru faptul că a dezinformat cu graţie în cazul articolului domniei sale. În plus, la aceeaşi citire în Z sau Y, vede microfoane. Bun, acum ideea e simplă. Dacă individul, contrar, ultimului meu email, continuă, sunt eu hotărât să-l acţionez în instanţă. Mi se pare inadmisibil ca:

1. dezinformarea să nu fie sancţionată

2. un individ recalcitrant să spurce toţi universitarii care-i barează ascensiunea

Tocmai de aceea, vă rog:

1. semnalaţi-mi mesaje postate de IB pe diferite site-uri, în care denigrează diverşi universitari

2. gasiţi orice comentarii ale lui „Eruditian”

3. semnati o scrisoare deschisa pe care o voi inmana Senatului Universitatii din Bucuresti, cu probe ale acestor calomnii.

Pentru ca IB refuza orice dialog, va redau schimbul de emal. Si cu asta, pauza. Primesc doar mesaje in acest posibil proces. Mi se pare ca s-a ajuns prea departe si cred ca IB merita o lectie.

email catre IB

1. Daca n-ai citit suplimentul, de ce te-ai apucat sa acuzi? Orice individ cu pretentii se informeaza inainte sa faca o afirmatie. Din pacate, domnule, ai lansat o acuza fara sens.E indubitabil. Intelegi? Intreaba-ti macar prietenii si vei vedea ca te-ai facut de ris: ai lansat o idee complet aiuristica cum ca ti-ar fi aparut articolul unde nu era. Cum se numeste chestia asta? Eu zic ca naivitate, ca sa nu cred ca e prostie. Una peste alta, nu avem ce discuta, prin aceasta acuza mi-ai demonstrat ca esti neiformat, rautacios si penibil.

2. Nu ma deranjeaza sa te actionez in instanta. Daca vrei scandal, sa facem scandal. Sa vedem ce zice si comisia de etica despre dezinformarile si minciunile despre care vorbesti. Ca simplu cetatean al acestei tari, imi rezerv dreptul sa spun lucrurilor pe nume. Cred ca esti un calomniator si vreau sa demonstrez asta. Nu stiu cine te crezi si nu conteaza ce scrii despre mine. Propriile dumitale texte te incrimineaza. Mi-e frica de oameni ca dumitale pentru ca sint impulsivi (reactioneaza la minie), dezinformati (acuza fara motiv) si penibili (nu-si recunosc greselile evidente). Logic vorbind, vreau sa-mi infring frica. Tocmai de aceea, pentru a lamuri lucrurile, cred ca trebuie sa ti se explice lamurit ca esti in eroare, vorbesti prostii, acuzi fara probe si pe criterii aiuristice. Nu-ti evaluez competentele profesionale (cite sint, nu e treaba mea), dar sigur exista oameni care sa te evalueze. Sa vedem daca mediul academic e de acord cu deraierile dumitale. Din afara, mi se pare ca bati cimpii fara gratie si te crezi genial. Am o veste prosta. Nu te cred.
Si inca ceva. Dovada ca nu esti capabil sa porti un dialog civilizat e faptul ca imediat te-apuci pe blogul dumitale sa postezi tot felul de acuze. Ti-am mai spus, domnule Baicus, e minima decenta sa intrebi pe cei implicati. Cu postat/sters astfel de mizerii, nu ajungi departe. M-ai amenintat cu bataia (ai facut aceasta amenintare si se poate dovedi), prin urmare, domnule draga, nu eu sint batausul si razboinicul. Si, ca sa lamurim aceasta problema, daca tii mortis, ajungem si la tribunal, nu ma sperie statutul dumitale. Pentru timpul amindurora, insa, cred ca e de evitat. Dar daca tii neaparat, o facem si pe asta. Vei vedea ca se pot pierde multe lucruri dintr-o acuzatie ca asta.
PS Despre ce microfoane vorbesti? Sau iar citesti ce ti se pare ca intelegi, ca in cazul suplimentului. Vezi ca si acuza asta intra la aberatii calomnioase.

raspunsul lui IB

Bai, baiete, singura ta sansa e sa te apuci de citit, sa te civilizezi, sa iesi din marasmul asta in care te afunzi zi de zi. Nu esti avocatul poporului nu te mai lupta pentru cauze ale prostilor, in primul rind tu si prietenii tai nu cunoasteti legile Romaniei, eu am facut un an de zile un curs de legislatie pentru presa, asa ca eu iti dau un sfat amical, sa-ti vezi de treaba. Oamenii astia care te-au montat impotriva mea or sa se retraga si-or sa te lase pe drumuri, ai sa ajungi iar somer si in plus si impovarat de datorii si procese, pe care nu ai cum sa le cistigi. Eu nu te-am dat inca in judecata pentru mi/e mila de tine, stiu in ce situatie esti si ca esti unealta lor. Eu te sfatuiesc sa nu te bagi, spuneti doar atit, sunt prea mic pentru un razboi atit de mare.
E ultimul meu mesaj, daca nu-ti bagi mintile in cap te chem in judecata!

Iulian Baicus

al doilea mesaj către IB

Ne vedem la tribunal.

răspunsul lui IB

ok.

De încheiere.

Ţin să-i mulţumesc lui IBăicuş pentru grija pe care mi-o poartă. Pe de altă parte, aş vrea să ştie că am fost băieţaş de cartier în comunism şi cunosc bine ce-nseamnă securitatea (nu doar pe lăudate), iar fetele/băieţii de pension nu mă intimidează. Cum mă lasă rece vedetismele şi impoliteţea cu aer superior (vorbeşte de 1984 dar se comportă ca-n ferma animalelor, considerându-se mai egal decât ceilalţi). Iar ca şomer, am dus-o bine şi am fost liniştit. Cât despre ideea de fiu de securist, aici va trebui sa probeze şi să răspundă acestor măgării. Pentru că, nea caisă care predai la Litere, mă doare-n paişpe de statutul matale, dar când vii cu borş stricat, trebuie să-l bei, nu să-l vinzi. Cineva, mai devreme sau mai târziu, îţi va spune în faţă că PROSTIA şi MINCIUNA nu cadrează cu statutul matale. pentru că bătăuşi, păcălici şi papagali sunt pe toate drumurile, dar mai rar pe la catedre. M-ai scos din ţâţâni, cocoane. M-acuzi de metode secursitice, fost UTC-ist rătăcit prin Universitate. Spui că-s fiu de securist, ai? Te somez să-mi aduci probe şi să-ţi ceri neîntârziat scuze pentru infamiile debitate, pentru că eu unul m-am săturat de gunoaiul pe care tronezi. Să-ţi fie ruşine şi să vii cu probe, de data asta sunt fără scrupule.

Pagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.