uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

martie 18, 2009

Pauză

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 10:43 pm

În următoarele două luni, trei proiecte la care ţin foarte mult se finalizează, aşa că îmi iau o vacanţă de postări. Practic, am făcut o concesie reluând blogul. Dacă revăd ce s-a întâmplat din ianuarie până acum, constat că numai scandaluri s-au adunat: mai întâi farsa de la Botoşani, poate să spună oricine orice, acolo, pe fapte, s-a petrecut o mare păcăleală – şi asta nu vizează câştigătoarea. Între timp, total întâmplător am aflat lucruri la limita penibilului despre „logica” organizării. Am aflat c-am supărat pe nu ştiu cine. Şi? Asta e realitatea. Ce să mai spun? Trebuie să fii prea meschin să nu observi că se-nvârt nişte interese tipic româneşti. Tocmai de aceea intervenţia unui autor în discuţie a fost nu doar taxată, dar şi înţeleasă. Provincialismul, cum se vede, rămâne prioritar mai ales în cercurile cosmopolite. Apoi a venit distracţia cu domnul Băicuş. Fumigene de doi bani. Un Roblogfest inutil şi cam asta a fost pe blog. Ah, era să uit de gherilă, tranşee şi mascaţi înarmaţi cu saci de cărţi, care aruncă în aer ideea de cititor paşnic şi mâine-poimâine ar înfiinţa un partid al cititorilor, cu cărţi obligatorii şi mai ştiu eu ce. Puştisme. Prin urmare, pierdere de vreme. O farsă protejată de interese cu aer provincial (culmea, cu parfum bucureştean), un visător (ca să nu-i spun altfel) şi nişte apărători ai (patriei) cărţii care ar face şi un război mondial în numele ei. Cred că şi eu sunt vinovat risipind timp preţios dându-le importanţă. E, de aceea, cazul să revin la micile bucurii şi la treburi mai paşnice. Cum e luatul unui troleu de la un capăt la celălalt, statul mai puţin pe net şi Champions League, nu liga I, fie ea şi a blogurilor.

Urmau nişte înregistrări de la penibilitatea cu nume de Primăvara poeţilor (tot în varianta Buzău). Dacă e de râs, poate strecurăm ceva imagini. Dar, în principiu, mai moale cu proştii, că trece vremea, vorb-aia.

În câteva săptămâni: nişte site-uri, un carneţel no name şi două suplimente. Baftă!

Reclame

martie 16, 2009

Iulian Băicuş, ai apărut într-o ediţie piratată şi nu ştim noi?

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 11:14 am
Mesaj postat de onor Iulian Băicuş pe site-ul Observatorului cultural. Domnul Iulian Băicuş iulian-baicus-cu-panavorbeşte despre un articol solicitat de revista „pana mea” pe subiectul Cenaclul Litere, articol care nu a intrat în suplimentul Observatorului cultural pe simplul motiv că autorul şi l-a publicat pe propriul blog (am spus-o mai jos, într-un alt post). Oricum, graba domnului Băicuş de a-şi pune „marfa” pe blog, recunosc, m-a scutit de multe explicaţii. Prin urmare, nu numai că Iulian Băicuş acuză aiurea, dar, se vede treaba, îşi vede articolul publicat. Unde, domnule Băicuş? Că e „publicat” doar pe blogul dumneavoastră. Sau trebuie să facem un onorariu special pentru acest articol publicat de Observator în visele dumnevoastră? Sau… văleu, onor Băicuş poate vrea să ne spună altceva. Există o ediţie piratată a revistei (într-un singur exemplar?) despre care noi nu ştim şi care circulă subteran? Aici ar trebui să-i mulţimim pentru „pista” spre care arată (cine ştie cîţi se vor îmbogăţi prin această mîrşavă acţiune de piraterie…), doar că trebuie să ne arate şi nouă acea ediţie. Altfel, am putea spune că nu există. Şi, din păcate, e scris negru pe alb aici că…
Protest
Iulian Baicus, Luni, 16 Martie 2009, 09:58
„Nu stiu cum v-ati permis sa publicati un articol scris de mine despre cenaclul Litere fara ca macar sa-mi fi cerut acordul. Oamenii din anturajul dvs., recte Un Cristian, George Ardeleanu, Paul Cernat si nevasta sa au dus o campanie de denigrare fara precedent si dvs. senina publicati acel articol fara nicio problema”.

Amuzantă situaţie, doar că n-am ce face şi reintru pe blogul minune… ce-mi văd ochii? O minunăţie de text:

„Am protestat în mod oficial, trimiţîndu-i un mesaj doamnei Carmen Muşat, împotriva publicării abuzive a unui articol foarte vechi, despre Cenaclul Litere, pe care un individ fără scrupule mi l-a cerut pentru revista pana mea, şi la care eu am renunţat de atunci. Acum tipul l-a inserat, fără acordul meu, în paginile unui supliment al Observatorului cultural, revista la care lucrează alţi indivizi fără niciun pic de caracter, pe care nu-i salut şi nici nu-i voi saluta vreodată în viaţa mea, în afară de situaţii de urgenţă, şi pe care nu dau nici doi bani. Încă mă gîndesc dacă îi voi acţiona în instanţă pentru lăturile pe care mi le-au trimis pe email sau pe care le-au scris pe bloguri, probabil că asta este singura soluţie posibilă, deşi ar însemna să le dau prea mare atenţie unor nulităţi profesionale.”

Acum, sincer, nulităţi profesionale or mai fi pe lume, dar proşti…


prostie3

Apropo, mi-am sunat avocatul. E încântat de subiect. Ba, chiar mi s-a recomandat să-l acţionez eu în instanţă pe acest individ pentru calomnie. Există toate datele, cu aceste mesaje „oficiale”. Pot ieşi bani de-aici. Mai ales universitari. Mă tem că trebuie să-şi vândă oamenii revistele fictive (cine ştie pe unde publică şi poate nu ţineau să se afle chestiile astea). Oricum, după istoria asta nu ştiu ce să mai zic. Un amic mă trage de mânecă, cu subînţeles: „Ştii cine a scris Istoria lui Manolescu?” Nu ştiu, zău, ce-or învăţa studenţii pe la unele cursuri…

Între timp, de pe blogul lui Băicuş a dispărut postarea salvată de mine prin prtsc.  S-o fi trezit sau şi-o fi  adus aminte că toate celelalte nume nu erau ale lui? Sau omul era subtil şi-a făcut o glumă, în ideea că „faza” va fi super gustată şi toţi vor râde cu hohote de regia lui originală? Victorie, domnule, eşti inegalabil. Cu asta m-ai făcut să-mi bat recordul la bună dispoziţie. Expresivitate involuntară marca Băicuş,  splendidă catastrofă! Doar că, atenţie, ţinând cont de reuşita de azi, aşteptările au crescut. Următoarea bombă trebuie să fie mai ceva…

Individ fără scrupule, spui, domnule? Păi fără scupule să fie, coane! Hai la tribunal, stimabile! Fac eu cinste la început şi dai tu pe urmă. Dacă mai ştii cum te cheamă, fireşte…

Şi, apropo de campaniile de denigrare, n-ar strica să punem mâna pe nişte înregistrări audio de la niscai cursuri/seminarii. Cred că s-ar lămuri unele aspecte (inclusiv profesionale).


martie 15, 2009

RoBlogfest… ???

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 12:07 am

Se va spune că exagerez şi că, deşi acest blog a fost clasificat pe poziţia …11???), fac paradă. Nu contează asta. Contează că nu mi s-a părut o competiţie corectă.

Trei motive simple:

1. secţiunea blog cultural nu are identitate (istorie, literatură, muzică clasică…?).

2. nu am ştiut că blogul a fost înscris (aflu că-l puteam retrage), dar nu pricep cum poţi fi înscris într-o competiţie fără să fii anunţat (ca proprietar). Cred că un astfel de concurs trebuie să ţină cont şi de voinţa proprietarilor de bloguri.

3. acest blog a fost închis trei luni de zile (din octombrie 2008 până-n ianuarie 2009). Oare continuitatea nu e un criteriu?

Nu vreau să fiu înţeles greşit. Fireşte că e onorantă poziţionarea (11 din 122), dar există cel puţin 10 bloguri mai active şi mai bune decât acesta, situate cu mult sub el. Voi da un singur exemplu. Blogul SONI al lui Andrei Ruse (nu mă poate bănui nimeni de partizanat, nu suntem prieteni, am avut chiar replici acide), dar blogul lui e un exemplu clar de promovare. Nu zic că ar fi meritat să câştige. Dar, la impactul pe care proiectul lui l-a adus, merita cel puţin să intre dincoace de sută. Mi se pare cel mai nedreptăţit blog, mai ales că e unul „ţintă”. În plus, repet, nu am considerat blogul micul ftiriadi unul cultural (special am postat materiale piratate din momentul în care am aflat că s-a început jurizarea) şi nu l-am înscris în acest concurs (nici nu ştiu cum să-i spun?). Nedumerirea mea vine din faptul că nu pricep cum se pot amesteca aşa de mult lucrurile.

Şi, ca o dovadă că acest blog nu şi-a propus să culturalizeze (nu, cam asta ar vrea un blog de cultură?), am să spun că, deşi în această săptămână, am fost la mai multe lansări/dezbateri eveniment (de la dezbaterea Istoriei critice la Litere – înregistrare  audio şi unicat video, la minunata întâlnire de la Cărtureşti organizată de fiu, ministrul Culturii, în amintirea lui Alexandru Paleologu, ocazie rarisimă să-i vezi împreună pe Solomon Marcus, Mihai Şora, Neagu Djuvara, Barbu Cioculescu şi Johnny Răducanu, la fel, video şi audio, să nu uit nici de lansarea de la Humanitas a cărţii lui George Ardeleanu – „Nicolae Steinhardt şi paradoxurile libertăţii”), ei bine, deşi am toate aceste înregistrări, NU LE VOI DA AICI. Dintr-un motiv foarte simplu. NU acesta este scopul blogului personal micul Ftiriadi.

Fără să supăr pe cineva (juriul cu atât mai puţin), cred că astfel de competiţii nu-şi au rostul. Dacă acest blog este între primele 15 pe „cultură”, e grav. Nu zic că nu mă interesează să fie vizitat, apreciat sau citat (când e cazul, cel puţin în situaţia cu mascarada premiilor Eminescu de la Botoşani,  înţeleg). Dar este INSUFICIENT pentru a intra în zona culturală pe care eu însumi o aştept. E prea puţin (dacă e să compar micul Ftiriadi cu proiectul Bibliotecii de poezie, blogul de faţă e net inferior din multe puncte de vedere). Dar, să fie clar, aceste proiecte nu-şi propun să concureze cu bloguri colective, de cititori sau mai ştiu eu cât de culturale. Ele exprimă o stare de libertate pe care orice astfel de competiţie (neştiută – nici în anii anteriori nu am dat prea mulţi bani pe ea!) ar împiedica-o. Mi se pare puţin exagerat că bookblog (iarăşi nu vreau să supăr, un proiect ok, dar atât!) e din nou câştigător. Dar aici intervine o teorie la care lucrez şi care spune cam aşa: cititorul îşi caută singur drepturile şi vrea să intre în literatură înlocuind formele tradiţionale. Cred că un blog (sau site, ceva mai sus) de cultură trebuie să fie mai mult decât o formă de emancipare a unei categorii de public (fie el şi cititor). Iar cazul teroristei e mai mult decât un studiu de caz. Simbolic, locul ei, 2 sau 3, în funcţie de an, e mai important şi face mai mult decât locul unei echipe. Adică, pe şleau, nu ştiu câţi dintre voi, intrând pe net, accesează terorista.ro, dar cred că foarte mulţi. Personal, după gsp.ro şi observatorcultural.ro, în această ordine, tastez http://www.terorista.ro.

Dar, în principiu, ţinând cont de lipsa de credibilitate a blogosferei culturale, m-aş feri să avansez acest număr: 122. Pur şi simplu nu cred că există în România atâtea bloguri culturale. Poate mă-nşel, dar îmi place să cred că am argumente când spun asta. Bloguri culturale etalon, competitive, civilizate (nu e cazul acestui blog, am atacat şi nu fără aciditate, că doar  nu e recomandat celor sub 18 ani!, pe cei care s-au dat rotunzi), nu puneri la colţ sau reglări de conturi. Îndrăznesc să spun că nu există 20 de astfel de bloguri (mă refer la literatură, despre istorie sau muzică clasică nu-mi permit să vorbesc). Şi-atunci, la ce bun să existe acestă secţiune? Doar pentru a se bifa niscai premii?

Şi pentru că e săptămâna Liverpool… goluri fabuloase (fără top).

martie 13, 2009

Mamă, mamă, vrem ostaşi!

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 10:42 am

ATENŢIUNE, pleavă

ascultă aici un fragment din Războiul de gherilă

(v-amintiţi de Războiul lumilor, „regizat” de Orson Welles?,  ce vremuri!)

So, lume-lume, marş la război!

„GRUPUL DE GHERILA LITERARA se reuneste pentru a doua oara
pe 17 martie 2009 la ora 18 fix. De data aceasta sub comanda lui Raul Pavel Sebastian,
instaurat la cirma in urma unei lovituri de librarie (un fel de stat al cartilor).
El nuevo comandante e dur, nu admite intirzieri, oameni placizi sau cu prea putina forta combativa.
Ii admira in schimb pe cei informati, asa ca inainte de-a veni ati face bine
sa rasfoiti
Ferdydurke de Witold Gombrowicz, propusa ca prim manifest al GGL.

Veniti in subteranele mall-ului inarmati cu idei revolutionare,
carti-bomba, cocktail-uri poetice sau mine ideatice de distrugere in masa!
Bine primite vor fi si initiativele de performance literar!
Se premiaza cel mai reusit costum de camuflaj pentru librarie”


La un aşa manifest, nu pot decât să fug în bibliotecă. Pls, nu daţi foc la cărţi. În rest, puteţi declanşa orice război mondial… de gherilă.

martie 12, 2009

cititor, Cumpărător, SCRIITOR – cineva TRE să ne cumpere cărţili!

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 11:00 am

Cum vă explicaţi inflaţia scriitoricească a momentului? (miezul problemei)

Băbeşte. (demonstraţia „tezei”)

Dintr-o masă atât de solidă de cititori (vezi şi statisticile de mai jos), aduşi în câmpul literar prin şezători, cenacluri şcolăreşti (puzderie şi astăzi) şi „Cântarea României”, s-a ajuns la statutul de CREATORI. Pe fondul creşterii tirajelor şi al acumulării de „biblioteci personale”, „cititorii” raportaţi la normă au devenit „bravi cumpărători”, depozitari a mii de cărţi. Unii s-au transformat în scriitori cu acte, alţii, de-acum, cu blog. În principiu, există 2 din 10 cititori care să nu scrie.

În criză de bani, ziarele au redescoperit apetitul de cumpărător al cititorului român clasic, reinventând ediţiile pe hârtie de ziar, ieftine şi uşor de fraierit cu ele poporul. Practic, competiţia e pe vânzare, acum câţiva ani literatura română fiind complet ignorată între „subiectele” tari. Cum au mai pus mâna pe ceva din care să  stoarcă nişte bani, vă trimit la coadă la chioşc, să trezească patriotismul din voi. Ce dracu’ să faci cu 10 lei /săptămâmă? Că bibliotecile noastre nu funcţionează noaptea, ca să zici că ai un loc unde să te duci să citeşti. Umple-ţi, bă, coşul zilnic de cărţi de la taraba din faţa blocului! Vrei să fii prost?

TREBUIE să…, TREBUIE să ne…, TREBUIE să o faceţi şi pe-asta!

Na, că n-ai cum să scapi din păcăleala asta. Dacă eşti contra, cică sabotezi interesul naţional. Daţi cărţi la lume! Mamaie, nu mai mânca, blindează-ţi apartamentul (dacă mai e al tău)  cu cărţi! Un nou concept revoluţionează tranziţia românească: CASE DIN CĂRŢI pentru tineri. Ieftine şi la bune. La toate gheretele. Cumpăraţi, băieţi, numai cumpăraţi! (Că vă dăm noi ce trebuie.)

martie 11, 2009

Am cartea mea, sunt cititor

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 3:13 pm

Prima ştire.

Mi-am verificat rudele din partea mamei. Trei surori şi doi fraţi. Persoane „realizate”. În afara mamei (nu-i fac eu reclamă), n-au mai citit o carte în ultimii 5-10 ani. Verişorii. Cu excepţia celor încă şcolarizaţi, nu au tangenţă cu cartea. Cel mult o cumpără pentru un cadou. Rezultatul? Bibliotecile au fost vândute în două tranşe. În 1996 (devalorizarea excesivă a leului) şi în 2006-2007 (mutat/creşterea numărului de locatari).

Pozele atestă un caracter de bibliotecă-vitrină, cu bibelouri, călăreţi şi fotografii la vedere şi un raft de cărţi în background. Cărţile se ştergeau de praf o dată pe lună şi erau aşezate „după mărime”. Ce nu intra în vitrină, ajungea în saci. Toţi cei din câmpul muncii aveau permis de bibliotecă la municipală sau la biblioteca fabricii la care lucrau.

Regula nr 1 în şcoala generală: toţi aveam permis la bibliotecă. Existau şi concursuri: „cine împrumută cele mai multe cărţi”. Mai târziu, am introdus şi varianta „cine fură mai multe cărţi”. În tot familionul (nu mă refer la părinţi), pot să afirm cu certitudine că nu există cititori activi.

II. Cifre record – un popor întreg citeşte

C. N. Aportul bibliotecii [presupune “aportul cărţii colportate perseverent în mase”, dându-se şi un exemplu : Costeşti, cu 1.000 de cititori şi 10.000 de cărţi citite !]. În: Viaţa Buzăului (1), XII, nr.1092, 11 dec. 1960, p.2.

Vrăbiescu. P. Cartea – izvor de cunoaştere [Trecând peste textul ideologizat, reţinem că : “Numai în anul 1961, prin cele 21 biblioteci comunale precum şi cele săteşti, s-au citit 205.594 volume, (iar) numărul cititorilor a atins cifra de 36.150. În: Viaţa Buzăului, XIV, nr.1204, 7 ian.1962, p.2.

Ionescu, Paul. Munca cu cartea [Bibl. com. Găvăneşti: “Din cifra de plan pe 1962 de 1.000 cititori, s-a realizat până la 1august un număr de 891 cititori” raportează bibliotecarul]. În : Viaţa Buzăului, (1), XIV, nr.1266, 12 aug.1962, p.2.

Berescu, Chiriţă. Numeroase cărţi citite [“Prin biblioteca din comuna Smeeni, anul acesta s-au împrumutat cititorilor şi s-au citit 5.500 volume”, instituţia având “peste 5.600 volume”, care asigură “cerinţele tot mai mari ale colectiviştilor”]. În : Viaţa Buzăului, XIV, nr.1298, 2 dec.1962, p.2.

5500 de volume citite la Smeeni în 1962 din 5600 de volume înregistrate… Ziua depăşeau planul pe ogor, noaptea citeau la lumânare sau la lumina focului. Sau citeau pe câmp?

Şi-acum, dacă tot poporul  e citit, făceţi-l să şi cumpere!!! Cumpăraţi cărţi ca să faceţi muşchi!

pe ce punem pariu?

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 12:04 pm

2009 va fi anul site-urilor. Am eu aşa o impresie că vreo 4-5 scriitori f importanţi se vor orienta spre zona internautică.

Declaraţiile zilei:

După uriaşul meci de aseară, Dumitru Dragomir zice cam aşa: „Liverpool merita să se califice. Peste 200-300 de ani o să aveam şi noi o echipă care să joace un asemenea fotbal. Nu mă las, vreau să traiesc şi eu momentul acesta”.

Şi, invitat la Colocviul Tinerilor Scriitori, „Fane” răspunde şi el foarte diplomat: „Păi eu în perioada aia merg în State, ce să caut la Alba?” Aşa, şi?

V-amintiţi de poeţii buzoieni de la Primăvara Poeţilor 2008? O să avem un 2009 cu aceeaşi distribuţie memorabilă. Pariu?

„Mostre” dintr-un studiu(inedit) privind… Planul Cititorilor Români (un popor de cititori). Din campania „Cititori, mândria ţării” sau „Cititorii multilateral dezvoltaţi condamnă cu elan restul lumii”:

Din activitatea Bibliotecii raionale Buzău [Pe scurt : “De la începutul anului, 3.345 de oameni ai muncii din oraşul nostru au frecventat biblioteca raională”, care “este înzestrată cu peste 16.000 de volume beletristice, tehnice, ştiinţifice etc”, iar numărul de cititori “a crescut cu 1.022”. “Lărgindu-şi sfera de activitate – se scrie – , organizează consfătuiri şi la sate : Stâlpu, Policiori”, sprijină “bibliotecile căminelor culturale şi colţurilor roşii din G.A.C.uri ” şi “iniţiativa de a forma <<biblioteci de casă>>”]. În : Viaţa Buzăului (1), VIII, nr.598, 11 mar.1956, p.2.


V. Paul. Cartea La îndemâna maselor [“De la an la an a crescut numărul cititorilor şi al cărţilor citite la biblioteca raională Buzău.  Faţă  de anul 1952,  în anul 1956 frecvenţa cititorilor s-a dublat, numărul de cititori a crescut cu 1.511, iar al cărţilor citite cu peste 5.000 de volume (…) Metodele folosite de colectivul bibliotecii pentru stimularea gustului de citit al maselor de oameni ai muncii au fost multiple şi au dat rezultate bune. Un rol impotant lau avut manifestările de masă – organindu-se în numeroase rânduri seri de ghicitori literare şi de basm, seri literare etc. Acestea au atras un mare număr de participanţi, care apoi au devenit cititori frecvenţi ai bibliotecii”]. În: Viaţa Buzăului (1), IX, nr.755, 12 sep. 1957, p.2.


Tot mai mulţi prieteni ai cărţii [“Tovarăşa bibliotecară Corina Moldoveanu ne informează că zilnic creşte numărul cititorilor la Biblioteca centrală raională. În prezent a ajuns la 2.300, dintre care mai mult de jumătate sunt vârstnici. Numărul cărţilor citite depăşeşte 29.000. Un ajutor preţios în răspândirea cărţii în cartierele oraşului îl aduc bibliotecile de casă (11 la număr), care au împrumutat peste 4.700 cărţi la 600 de cititori. De un real folos în dezvoltarea dragostei pentru cărţi au fost manifestările organizate chiar în incinta bibliotecii, ca seri literare, lecturi în grup, seri de basm cu copiii, expoziţii etc. Dintre serile literare cele mai reuşite, putem da ca exemplu cea cu tema < Viaţa şi opera marelui scriitor M.Eminescu >”]. În: Viaţa Buzăului (1), XI, nr. 952, 6 aug. 1959, p. 2.

Popescu, Filba. Cum am reuşit să măresc numărul de cititori [Exper. Bibliotecarei din com. Pleşcoi : “Pentru a obţine cele mai bune rezultate şi cât mai mulţi participanţi la concurs (<< Iubiţi cartea >>), am luat cu mine cereri de înscriere şi cărţi cu care am pornit prin sat… Explicam importanţa citirii cărţilor, expuneam pe scurt cele cuprinse în cartea pe care aveam de gând să i-o las pentru citit, scoteam în evidenţă, din conţinutul cărţii, tocmai ceea ce îmi dădeam seama că-l interesează îndeosebi pe cititor.”]. În : Viaţa Buzăului (1), VII, nr.565, 17 nov. 1955, p.2.


Răican, Aurelia. În bibliotecile de casă [“Bibliotecile de casă sunt anexe ale bibliotecilor comunale care sprijină difuzarea şi popularizarea cărţilor, contribuind la ridicarea nivelului cultural al oamenilor de la sate. În comuna Cândeşti sunt înfiinţate peste 15 asemenea biblioteci. Responsabilele acestora caută permanent să popularizeze cartea, atrăgând noi cititori şi difuzând un număr sporit de cărţi. Între unele biblioteci de casă s-au făcut chiar întreceri.”]. În : Viaţa Buzăului (1), XI, nr. 965, 20 sep.1959, p.2.

La o bibliotecă sătească [Din amplul art.: “Într-o frumoasă casă de ţară din centrul comunei Pleşcoi, se află biblioteca. De cum intri, te impresionează ordinea şi curăţenia. Cele peste 7.000 de volume care formează fondul de cărţi sunt aranjate în rafturi după clasificarea zecimală, registrele de evidenţă sunt corect ţinute la zi, iar fişele celor 700 de cititori înscrişi, având mai mult de 6.000 de cărţi împrumutate, sunt păstrate cu grijă, uşor de găsit. Sala de lectură situată în imediata apropiere a depozitului de cărţi oferă cititorilor condiţii optime pentru studiu. Cataloagele, alfabetic şi sistematic, completate cu ultimele lucrări intrate, înlesnesc cititorilor orientarea cu uşurinţă în numărul mare de cărţi existente la bibliotecă”, condusă de bibliotecara Baltac Veronica]. În : Viaţa Buzăului, XII, nr.1019, 31 mar.1960, p. 2.

Deocamdată mă opresc aici. 700 de cititori la Pleşcoi în 1960? 6000 de cărţi împrumutate? Pauză de râs. M-aţi rupt…

martie 9, 2009

Spune-mi cât citeşti, ca să-ţi spun cât de prost eşti!

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 2:57 am

Neli.  36 de ani. A predat română prin mai multe licee, până i s-a luat. De fapt, se combinase cu un elev şi devenise ăsta gelos după ce a absolvit. Moare după cărţi. Îşi dă toţi banii din meditaţii (se câştigă bine) pe ediţiile cartonate. Ar vrea să-l cunoască pe Dan Sociu, dar nu ştie ce să-i spună dacă s-ar întâlni. Colecţionează autografe. Are câteva rarităţi. Scrie un roman, dar nu-l arată la nimeni. Citeşte cam 2h/zi, 4 zile/săptămână. Acum ceva vreme îşi făcuse şi un plan de lectură. Era perioada când mai spera să dea la un master. Zice că oricum criza nu i-a afectat „porţia de lectură”. Şi, pentru că nu are alt talent decât cititul, nu crede că artiştii care citesc mai rar ar avea o problemă.Are doi amici, saxofonişti, care n-au mai citit o carte de aproape doi ani dar cântă dumnezeieşte…

Deea. Corporatistă. Nu-şi dă vârsta, are cam 31. „Citeam mult în liceu, la facultate, după care m-am lăsat”. Acum e cu drumurile. Preferă un week-end în Poiană decât o după-amiază cu cartea-n braţe. „Păi la 70 de ani o să am  vreme să citesc”. Câştigă bine, îşi schimbă partenerul cam la un an (exclus concurenţa de la job), preferă oamenii creativi, activi, cu simţul umorului. „Ai mei au fost şoareci de bibliotecă, m-au învăţat multe. Dar abia după ce m-am angajat eu au scăpat de datorii”. Ultima carte citită? Nu-i vine-n minte. „Nu vrei să vorbim despre filme? Durează maxim 2 h şi ai mai mult decât o carte. Am văzut ăsta, The Reader. Făinuţ. La ce tre să mai citesc şi cartea? Am prins ideea.”

martie 7, 2009

Eu citesc, tu citeşti, el e prost dacă nu citeşte…

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 8:45 pm

Campaniile pentru „revigorarea” cititului? Să fim serioşi. Marketing pur. Puneţi mîna şi cumpăraţi cărţi. Vă vindem noi „marfa”. Aţi auzit ceva despre biblioteci?  Vă încurajează cineva să vă faceţi abonament la bibliotecă? Nici vorbă. Vorbeşte cineva despre colecţiile revistelor literare? De unde! Ca la noi, la nimeni. Oricine poate reface „tradiţia”, totul se poate lua de la zero. Tocmai de aceea TREBUIE să mergeţi la chioşc, o să găsiţi acolo tot ce trebuie. În teoria asta a lipsei lecturii, se deplînge scăderea numărului cititorilor şi „tactica” e de a încuraja vînzarea şi datul cu părerea pe blog. Haideţi să-i „umilim” pe cei care nu-s ca noi, să le-arătăm că sîntem deştepţi, citiţi şi civilizaţi…

O să-ncep nişte portrete de cititori/necititori, aşa, ca să mai destindem atmosfera.

Tu de ce citeşti? Doar pentru că n-ai prieten?

Olga. 21 de ani. „Fata lui tata”, studentă la jurnalism. Citeşte oriunde, dar nu ştie unde e BCU-ul, deşi stă de un an în Bucureşti. Are două biblioteci acasă, la Buhuşi. Una de la Polirom şi alta de la Cotidianul. Toată colecţia. Împrumută rar cărţi, ţine şi un caiet pentru asta. Nu merge la biblioteca publică pentru că nu vrea să „se-amestece”. Oricum, citeşte tot ce-i pică în mînă. Acum vrea să-şi facă şi blog de cititor. Aşa, ca să spună la toată lumea că-i place să citească. Frecventează Cărtureştiul din snobism. O recunoaşte. Vrea să ştie ce e la modă, ce se citeşte, cine sînt scriitorii contemporani. Nu cumpără reviste literare. Le găseşte pe net. Şi crede că sînt demodate. Cred că şi scrie, deocamdată nu publică. Se consideră un cititor model şi modern. S-ar înscrie într-un club al cititorilor. Ah, să nu uit. De cînd are prieten, citeşte mai rar. Dar cumpără în continuare. Crede că „cei care  nu citesc sînt aproape  dobitoci”. Altfel promite.

Adi. 34 de ani, prof de mate, doi copii. Program orientativ. Luni: 8-10 şcoală, 12 luat copilul de la grădiniţă, 13-14 piaţă, 15-18 meditaţii, 19-20 cină-n familie, 21 ieşit cu căţelul în parc, 22-23 televizor sau stat cu soţia. Marţi: 9-17 al doilea job, 18-20 meditaţii, 21 cină, plimbat căţelul, stat cu soţia. Miercuri: 9-12 meditaţii, 13-15 facturi, poştă, treburi casnice, 17-20 iese cu prietenii, după 21 ştiţi deja. Joi: 8-12 şcoală, 13-20 al doilea job, seara rupt. Vineri: 9-11 şcoală, 12-15 treburi casnice, 16-18 şedinţe cu părinţii, cumpărături. Sîmbătă: ieşit cu cei mici la teatru, 14-18 meditaţii, seara fotbal cu colegii. Duminică: mers la rude. Citeşte pe săptămînă max 1h de belestristică. Vede cam 2 filme/lună, are de predat multe proiecte la al doilea job, n-a mai cumpărat o carte pentru el de vreo 4 ani. Nu a citit nimic de Pamuk, dar i-a văzut reclamele la metrou. Mi-e prieten. L-am întrebat dacă nu-i este ruşine că nu citeşte cît ar trebui. „Cine se luptă cu monştrii, să fie atent să nu devină el un monstru”. Crede că e din Nietzsche, nu-şi aminteşte. Eu zic că nu e un dobitoc, cum naiba să joc şah cu un dobitoc?

martie 6, 2009

O tendinţă

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 9:44 am

Tot mai multe comunicate de presă devin de-a dreptul agresive. Mesajul „organizatorilor” e din ce în ce mai dur. Iată un exemplu:

„Partizan-invitat: Adriana Babeţi. Vă mai îndoiţi că merită să veniţi? Un antrenament viguros, de zile mari. Punem în bătaia puştii cărţile lui Orhan Pamuk şi extindem discuţiile spre zonele dvs de interes. Ne-am făcut deja un cuib pe Internet, respectiv blogul www.grupuldegherilaliterara.wordpress.com. Pregătim asalturi viitoare asupra culturii şi actiuni neconvenţionale de încurajare a cititului (ne gîndim chiar să rechiziţionăm sloganul fraţilor de arme de la Radio Guerrila – „Cine nu citeşte e prost!”)

De două ori pe lună, Cărtureştiul de pe Mercy 7 devine loc „conspirativ”, spaţiu de întîlnire pentru cei ce vor să lărgească rîndurile Grupului de gherilă literară. Gîndit ca un club inclusivist (ne e permis să inventăm şi cuvinte), GGL vrea să îngroaşe armata de cititori profesionişti şi amatori, printr-un antrenament ce invigorează muşchii culturii.”

Jos pălăria, idee bună. Dar…

Chestia asta cu „Cine nu citeşte e prost!”, venită de oriunde ar veni, mi se pare, să-mi fie cu iertare, o prostie. Ca să nu mai spun de formula de… cuib (amintind de treburi la limita istoriei). Mai concret. Voi da un exemplu. În 2001, prin aprilie, cînd am vrut să fac turneul de lectură prin Bucureşti cu Fetişul lui Ţupa, formula afişului suna aşa: „Teroriştii literari lovesc”. Bine că am renunţat la ea, pentru că… aţi văzut ce s-a „devalorizat” noţiunea de terorism după cîteva luni. Acum treaba e simplă. În dorinţa de exeperiment, se poate invoca orice. Inclusiv atacul la cei care nu citesc. Să fiu bine înţeles. Nu încurajez manelele (practic nu le simt rostul, nu le-am înţeles nici cînd am văzut cu ochii mei cum cele mai luminate minţi ale facutăţilor din Bucureşti dănţuiau pe manele într-o tabără a performerilor). Doar că nu sînt de partea celor care pun maneliştii la zid. OK, e plină lumea de pseudocultură. Şmecheraşii cu blugi turceşti, care purtau casetofonul pe umăr în anii 90 s-au îmbogăţit şi devin dizgraţioşi. Dar nu e numai vina lor. Atîta pot, asta fac, bine că au măcar o preocupare. Vedetizarea tv, tăcerea celor din jur, bunul simţ pînă la urmă al „fraierilor”, i-a dus departe. Dar cum s-au cocoţat, aşa vor şi cădea. Nu aceasta e problema. Mă irită (acesta e termenul corect) valul acesta de aderenţă cu orice preţ la cultura înaltă. „Domnule, dacă nu citeşti Borges eşti un dobitoc, dacă citeşti Liberatea nu ai ce să vorbeşti cu mine!” Sigur că m-am săturat şi eu să văd metroul plin zi de zi de cititori de Libertatea, dar asta ce-nseamnă, că trebuie să le rup ziarul şi să-i pun să citească Nobeluri? Să fim puţin cu băgare de seamă. Poza asta de apărători ai valorilor intangibile e cu dus şi întors. Vorbim aici de generaţii sacrificate, care au fost învăţate să muncească 10-14 h/zi în uzine, care au trecut prin şcoli în care nişte profesori de română i-au îndobitocit cu interminabile comentarii. Şi discuţia poate prinde şi subiectul „timp”. Cînd să aibă timp mama (un exemplu valabil cam pentru fiecare) să citească cele mai bune… 1000 de cărţi? Şi cu ce bani să le cumpere? Nu, eu înţeleg perfect logica demersului, faptul că, da, e momentul ca sistemul educaţional să se schimbe, să punem accent pe valori, nu pe vedete, să existe repere morale şi umane, nu doar marfă şi bani, dar trebuie să avem în vedere că în România de azi numărul cititorilor e aşa cum e nu neapărat din „vina” oamenilor. Un sistem falimantar a creat false statistici de cititori (chiar şi de alfabetizare), altul, la scară mai mică, editorial, trebuie să întreţină acum (şi în situaţia în care nu avem statistici) nevoia de a citi. A ridica piatra, chiar şi cînd are forma unei cărţi, e periculos. Pentru că am întîlnit cazuri în care oamenii chiar citiseră, dar nu înţeleseseră nimic. Şi-atunci…

În plus, la bunici nu existau cărţi, bătrînii erau prea ocupaţi şi citeau doar „Viaţa Buzăului”. Nu ştiu dacă ar fi putut enumera 15-20 de scriitori. Sigur n-au citit ever ceva din Shakespeare sau Dostoievski. Asta nu însemna că erau retardaţi, idioţi sau pur şi simplu „pierduţi” pentru societate. Nu aveau timp şi nici nu erau interesaţi de subiect. Poate de aceea respectau orele de lectură ale nepoţilor, aveau grijă ca în acel timp să nu latre nici cîinele din curte. Mi-l amintesc pe tataia, întrebîndu-mă într-o după-amiază: „Cristi, vrei să citeşti azi?” „De ce?” „Să ştiu dacă termin de tăiat lemnele sau nu”.

De dragul acelor oameni simpli, adevăraţi, care n-au avut parte de cărţi, dar le-au iubit ca pe ceva „prea bun pentru ei”, să nu ne lansăm în apărătorii patriei cititorilor. Orice astfel de entitate statală ar falimenta dragostea dezinteresată şi necesară pentru o carte. De aceea orice poliţie/miliţie care verifică/atestă/certifică/decretează, mă înspăimîntă. Asta ar mai lipsi, să iau amendă că nu l-am citit pe … nu ştiu cine. Prefer să fiu prost şi să cunosc toţi scriitorii români valabili în viaţă, decît să-mi pun insigna de cititor profesionist în piept şi să plec la vînătoare de necititori, cu cărţile pe post de casetofon…

« Pagina anterioarăPagina următoare »

Blog la WordPress.com.