uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Aprilie 24, 2009

CTS

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 2:20 pm

Ce nemulţumeşte?

Că e un colocviu organizat de USR, de parcă ar ştampila instituţia organizatorii sau de 4 ani încoace au fost atraşi în Uniune mii de tineri scriitori. E o chestie de minimă rezistenţă, făcută pentru a se întâlni nişte oameni care altfel s-ar întâlni mai greu. Ideea e să iasă şi nişte rezultate, să apară nişte proiecte şi să nu se mai pună atâtea piedici fictive doar de dragul protestului.

Am întâlnit argumentul acesta de trei ori în două zile. Dar cum poţi schimba un lucru dacă nu participi la el? Cum poţi înlocui ceva cu nimic? Dintre sutele de proiecte finanţate, ăsta mi se pare şi rezonabil şi permisiv. Aşa că mai bine să aşteptăm şi să vedem ce se poate face. Ideea centrală e că va fi o beţie colectivă. Şi dacă ar fi aşa, care-i problema? Dezbaterile-s programate după amiaza, timp de băut e destul. Măcar să iasă 2-3 propuneri concrete şi tot e un pas înainte. Pentru că înapoi e uşor să dai.

Anunțuri

Aprilie 22, 2009

Găluşcă Bebe Crist (I)

Filed under: Galusca Bebe Crist — miculftiriadi @ 3:58 pm

Găluşcă Bebe Crist a venit în Muţunachi Sat acum trei ani. Angajat al bibliotecii comunale, a fost multă vreme creierul instituţiei. A luat-o de jos, că doar făcuse colegiul de birotică la Mizil şi visul lui, pe care l-am ştiu din prima seară, când am băut împreună o vişinată la nea Costache, era să ajungă bibliotecar şef. Ce vremuri! Nu domn’le ca acum! Treceai pe stradă, te saluta lumea la gard. Şi primarul Scoică l-a avut la inimă imediat. A văzut că e băiat finuţ, ştie să scrie fără ciornă, înţelege ce spune ăia la televizor, i-a zis să-l ia pe lângă el, să prindă experienţă, poate-l ajută la alegeri, chestii de-astea. Şi Bebe s-a băgat, că n-avea de unde să ştie de unde sare iepurele. Pe 1 octombrie în anul ăla l-au angajat mânuitor de carte la depozit. Aveam un depozit, mamă-mamă! Venea să facă poze la cărţi de la oraş, că nici la ei la judeţeană  nu mai erau ediţiile noastre.  Şi de-atunci istoria comunei a devenit alta.

de-aia!

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 9:23 am

Există doi papagali (sau doar unul, Mimi, care repetă tot ce zici Titi), care aduc mereu în discuţiile lor acest aspect: „Domnule, noi ne asumăm numele, nu semnăm cu pseudonime, că suntem români!”. Ca să nu mai aud prostia asta cu pseudonimul, că doar mulţi care-l invocă par să fie experţi în literatura română (prin urmare ştiu că Ion Barbu, Tudor Arghezi şi muulţi alţii ar putea fi acuzaţi de lipsă de bărbăţie că nu semnau ca-n buletin), am să dau două motive simple:

1. numele meu din buletin este Cristian COSMA. Pentru a nu fi confundat cu luceafărul huilei şi a evita tot felul de astfel de întrebări de rudenie, am zis că e mai simplu să semnez cu alt nume. De vreo doisprezece ani.

2. un cristian e un nume uşor de reţinut (chiar dacă predispune la joculeţe de genul „un, doi, trei”), original şi foarte personal. Scris cu minuscule, e cel mai potrivit.

Aşa că, domnilor buletinişti, fiţi liniştiţi, nu vorbiţi cu o fantomă, deşi e mai bine să n-o faceţi. Nu-mi place să tot fiu legitimat de poliţiile închipuite, predispuse la regulile prostiei naţionale. Dar, după decenii de informatori, soldaţi şi rapoarte cu nume reale, poţi să le explici acestor retardaţi că a semna cu pseudonim nu înseamnă neapărat a te ascunde? Ia strigaţi catalogul, doamna profesoară, poate înţeleg şi popeştii şi ioneştii că nu mai sunt tovarăşi!

Aprilie 21, 2009

oameni mari şi frumoşi

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 2:43 am

NU ştiu cum să le iau. Glume nereuşite made in Romania.

Candidatura Principelul Radu la prezidenţiale. N-are ce face cu banii? Mai bine construieşte nişte cămine studenţeşti, decât să scoată 1%.

Paştele pe malul mării. Cascadorii râsului. Udrea e blondul perfect pentru manelizarea turismului.

Aplauzele reporterilor la ieşirea de la pârnaie a lui Becali. Solidarizare în penibil.

Dan Puric la realitatea tv. Pe b1 tv. peste tot tv. Frumos monşer, dar ce bine e fără sonor la tv! E aşa de sănătos!

Aprilie 20, 2009

într-un sfârşit

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 11:15 pm

Dacă Relu nu s-ar comporta ca un puşti frustrat că n-are prietenă, aş crede că e cel mai prost om pe care l-am întâlnit. Acum anunţă, din nou (a câta oară?, scrie şi în jurnal în fiecare seară de vreo lună) că-şi îngheaţă magherniţa internautică. Adică renunţă la twiter. În termeni medicali (să nu ne ferim să spunem lucrurilor pe nume, mai ales că ne explică persoane calificate),  schizofrenicul Relu îşi face bagajele. Devenise plictisitor. Sabotat pe linie, de colegii de clasă şi de tartorii de la tablă, redus la tăcere de propria logică, nu-i mai rămâne decât să respire  aerul superior de informator neajuns la maturitatea profesională. Sigur aţi văzut peste tot astfel de linguriţe-n rahat, e plină ţărişoara de genii nedescoperite, cu patru-cinci coşuri pe faţă. Am mai spus: cărţile nu ţin loc de femei, mai ales după frigiderul comunist. Acum pare să înţeleagă. E mai înţelept ca, în loc să vomite tot ce aude-n somn, să iasă la un film cu colega de bancă. Relule, îţi vrem binele puişorule moţat, de ce nu ţi-am dori? Aşa proşti mai rar.

Aprilie 17, 2009

mi-e ruşine

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 5:02 pm

că trăiesc în această ţară plină de proşti, escroci, papagali, idioţi cocoţaţi în funcţii.

În vinerea mare toate televiziunile şi-au mobilizaţi oamenii să stea căţăraţi pe garduri, gata să vadă momentul eliberării lui Becali. Alaiul de reporteri gata să prindă o vorbă  a patronului  e triumful prostiei. Bătăile pe carne stricată, pe butoiul de apă sfinţită, pe revelioane ieftine pentru pensionari umiliţi. Cam asta e România lui 2009. O găleată cu lături cu o cruce desenată pe ea.

Strigaţi, băieţi, aplaudaţi, faceţi ştiri! Să trăiască presa! O mie de ani pace!

Folbal, ţurcă şi pac-pac

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 7:33 am

La câte se-ntâmplă, aproape că nu mai contează să te mai uiţi la miuţa din campionat.

Mircea Sandu, expirat şi depăşit de situaţie, Dragomir, fost deputat, vorb-aia, face ca trenu’, o comisie de fluieraşi  săltaţi ca ultimii şpăgari. Mai aud şi de ipoteza că Penescu ar fi păţit ce-a păţit doar pentru că nu şi-ar fi vândut afacerea 100% românească. Dacă e ceva 100% românesc e prostia să scrii şpagă şi să păstrezi dovezile. Altfel, sigur, şi Italia a trecut prin asta (chiar în anul în care avea să câştige Cupa Mondială), Polonia a avut şi ea parte de cutremurul ăsta, dar urmează să co-organizeze Campionatul European din 2012. În ţara în care naţionala nu are stadion serios, căpitanul naţionalei e accidentat la meciurile cheie, pe un maidan în care campionatul e o afacere personală între cei care spală bani şi cei care spală creiere, e normal se se fâsâie beşonul, să fie totul un pic-pic, poc-poc, pac-pac. Galerii pline de idioţi la propriu, şefi incompetenţi şi de un penibil greu de înţeles, conducători măscărici, impresari dubioşi, impresare porno, şpăgi în toate diviziile, iată ce propune o meserie cinstită într-o ţară cinstită.

Vorba celor de la Oţelul, după un meci Chelsea- Liverpool, mai bine te laşi de fotbal.

Aprilie 13, 2009

Colocviul Tinerilor Scriitori ediţia de Alba Iulia

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 2:39 pm

15-17 mai

blogul oficial:

htt://colocviu2009.wordpress.com

M-aştept la vociferări, dar şi la multe lucruri ok.

De principiu. Am căutat cam toate comentariile disponibile despre ediţiile anterioare. Mh, cam negative. Sigur că am dat şi peste un fel de protest semnat la prima ediţie a colocviului de unii scriitori din generaţia aşteptată. Am râs cam 35”, pe bune (voi povesti cândva despre curajul de suprafaţă al câtorva contestatari, acum nu e vreme), după care m-am cam luat de păr: „în ce m-am băgat?” Se va spune că şi se va zice că… Prostii! Lista participanţilor e ok, echilibrată, au fost invitaţi toţi cei buni (unii n-au cum să ajungă), dacă programul se respectă, măcar iese o întâlnire acceptabilă. Îmi fac curaj. So, ediţia a patra, Alba Iulia, 2009. E o provocare, totuşi. Detaliile vin pe blogul oficial, aici doar bârfele…

Aprilie 10, 2009

la ce să te aştepţi?

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 9:20 pm

Sondaj pe Rocultura : „Este util Colocviul Tinerilor Scriitori?” Am rămas interzis. De-abia se fac invitaţiile şi apar contestatarii. Acum ce să-nţeleg? Că doar nu se va răspunde cu „da” din partea celor care nu au cum să fie invitaţi… Asta după ce Chiva şi-a pus mailul primit ca invitaţie pe forumul de pe club literar. Deh, glumiţe de cartier. Aşa-i românul. Dacă iese de-o bârfă, bine, dacă nu, măcar caterincă să fie. Ca la noi, la nimeni. E util să mai spun? Să-ţi mai baţi capul, să te-agiţi? Pentru ce? Şi, mai ales, pentru cine? Acum, ca să fiu rău până la capăt, mi-amintesc cum i-am „cules”  cuiva cam 3/4 din cartea pe care avea s-o publice  şi nu mi-a dat măcar un exemplar de prăsilă. A trebuit s-o fur (cu martori) dintr-o librărie, acum vreo doi ani. Asta e, măcar m-am ambiţionat să o iau, că de la autor greu obţii ceva în ziua de azi, mai ales dacă ştii ce-i poate pielea. Şi, nu că mă laud, dar intuiţia mă ajută.

Am evitat în ultima săptămână alte site-uri decât pe cele de sport. E mai sănătos un meci de Champions League decât ce se-ntâmplă prin blogosferă. Ca să dau un motiv mai întemeiat, am reluat pariurile sportive. Cele literare nu prea au miză. Şi pentru că am impresia tot mai mult că trăim în lumi paralele. Biblioteca de poezie face o scurtă pauză pentru că urmează două luni pline.

Intru pe România culturală şi citesc pe rând. Articole preluate din cele mai importante reviste. Nu insist acum asupra unui aspect: reluările. Există o politică a unor reviste de a publica/relua articole apărute deja pe net. E treaba lor. Dar m-a izbit ceva în cronicile din Vatra semnate de Komartin. Iarăşi veţi spune că am ceva cu el. Tocmai acum, când, vorb-aia, facem front comun pentru Colocviu. Nu, e ceva iritant şi nedrept aici. Spune la un moment dat, în Vatra, cam aşa:

div

Acum, dacă omul aşa gândeşte, e treaba lui. Dar cel puţin în cazul Oanei (nu vă mai gândiţi că-s prietenul ei, că nu-s şi impresar, atenţie!) e mereu ofticat. Să explic. Când am demonstrat că la Botoşani a fost o mascaradă, mi-a reproşat (ştiţi povestea) că am făcut circ doar că n-a fost ea invitată (nu reiau, e elementară demonstraţia pe care am făcut-o şi nu mai vreau să repet). Îi apare cronică la „Mireasa cu şosete roşii”, hop  comentariul : „Ca şi cum Adela Greceanu ar fi visat că mireasa cu şosete roşii visează că scrie un roman…” Nici nu putea fi găsit un clişeu mai tocit pentru o cronică atât de stângaci-conformistă. romanul ăsta merita mai mult!

Când am dat drumul pe net videobook-ului Mandala (un experiment fără pretenţii profi, că doar de asta se ocupă TRV-ul), comentariul lui a fost la fel de pornit, de parcă nu se poate înţelege că era vorba de un proiect, nu de o promovare exclusivă.

În fine, mi se pare exagerată această şicană permanentă (de parcă din toate cărţile din 2005 cea a Oanei nu mai spune nimic). Nu ştiu ce să cred. Să fie vorba doar de-o supărare că Oana a refuzat să participe la antologia pe care o pregăteşte CK pentru ediţia de anul viitor la Botoşani? Nu. Cred că e doar o răutate neplăcută. Sigur că la o vârstă atacurile se acceptă. Dar nu unilateral. Am dat, iată, mai multe exemple, tocmai pentru a fi înţeles. Repet, CK poate avea orice părere despre carte şi despre autoarea ei, dar mi se pare că exagerează. La câte cărţi prăfuite de poezie scot editurile noastre, cum naiba atenţia lui se opreşte constant asupra Oanei? Că doar nu-l opreşte nimeni să scrie o cronică mai bună sau să-şi facă un videobook. De ce trebuie să ne centrăm atacurile pe lucruri atât de inutile? Practic, fără să intenţionez să-i răspund (am zis mai jos, disputele trebuie să înceteze cumva), l-aş sfătui să evite acest gen de ranchiună. Pentru că e o simplă răutate, mai mult sau mai puţin explicabilă, reluarea prin diverse forme a unei puneri la punct. Mi se pare cel puţin nedrept, ca să nu spun mai mult, să încerci să pasezi un autor, contestându-l pe mai multe fronturi (adică volumul pare pasabil, e promovat prioritar, autoarea nu ştie să scrie cronici şi i se face lobby). E prea mult, pe bune. Volumul a luat acelaşi premiu ca şi un volum al lui CK, cronica a fost primită bine de autoare (care i-a şi mulţumit pentru o anumită intuiţie, nu dau acum detalii), iar videobook-ul („zgomotul de fond inerent”) trebuie să mi-l „apăr”, pentru că, vorb-aia, îmi aparţine şi chiar mi se pare o chestie de impact. În rest, zic că merită să fim mai atenţi către cine/ce ne concetrăm energia negativă. Cum Oana şi CK nu se salută,  înţeleg, că nu-s aşa de prost cum s-ar crede, de unde această răutate. E o copilărie, pur şi simplu o copilărie să se meargă pe linia unor înţepături vizibil forţate.

Şi-ncă o chestie. Mi s-a spus că n-am reuşit să fac juriul să-i dea premiul pentru debut al Observatorului lui Vlad Moldovan. Cum adică să conving juriul? Păi ce rol ar mai avea dacă aş veni şi i-aş lua pe fiecare-n parte, şoptindu-le: „Ştiţi, tre să câştige Vlad, că lumea zice că după scandalul de la Botoşani am interes”. Nu, e clar ceva care mă depăşeşte. Nu pricep cum nu se poate înţelege că ţurca e ţurcă şi fotbalul, fotbal. Miuţa de la premiile nu ştiu care nu se confundă cu nişte premii serioase. Chiar dacă am insistat pe „calificarea” din oficiu a cărţii lui Vlad la Botoşani, nu văd cum era posibil să-i dau eu (nici măcar arbitru) un penalty câştigător la finala Observatorului. Dacă aşa se văd lucrurile, ca atunci când încerci să spui adevărul, chiar să-l spui şi să reiasă că l-ai spus numai din interes, atunci sunt eu defazat sau rupt de realitatea literară. Adică asta au înţeles fluieraşii, că ţin morţiş să capete Vlad un premiu? Nu conta că meciul trebuia măcar început şi cartea adusă măcar în tribune? Mamă, ce ratare! Şi-atunci mă mut pe net, la fotbalul pe bune.

Aprilie 7, 2009

mulţumesc

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 7:56 pm

Lucia t,

să fii sigură că-n aproape trei ani te-au citit sute de oameni şi că te-au invidiat reviste cu tradiţie. În trei ani de luciat blogosfera a crescut calitativ, ca să nu mai spun că datorită ţie scriitori care nu sunt fani ai blogosferei au apărut în ea. Ce pot să spun? Mulţumesc, eşti mare.  Nu mă interesează cine eşti, e o problemă secundară. Chiar dacă, între noi fie vorba, ştii că ştiu cine eşti (sau m-ai lăsat să cred că am dreptate). Dar nu asta a contat. Nu pot să-ţi spun decât Bravo şi iar bravo. Nu prea-mi vine să te scot din blogroll, mai bine dau delete blogului. Dar să nu devin patetic. Detest fumatul şi acum am chef de-o ţigară.

O să-mi fie dor să te citesc.

PS Cred sincer că din acest moment blogosfera culturală e o cauză pierdută.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.