uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

aprilie 20, 2009

într-un sfârşit

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 11:15 pm

Dacă Relu nu s-ar comporta ca un puşti frustrat că n-are prietenă, aş crede că e cel mai prost om pe care l-am întâlnit. Acum anunţă, din nou (a câta oară?, scrie şi în jurnal în fiecare seară de vreo lună) că-şi îngheaţă magherniţa internautică. Adică renunţă la twiter. În termeni medicali (să nu ne ferim să spunem lucrurilor pe nume, mai ales că ne explică persoane calificate),  schizofrenicul Relu îşi face bagajele. Devenise plictisitor. Sabotat pe linie, de colegii de clasă şi de tartorii de la tablă, redus la tăcere de propria logică, nu-i mai rămâne decât să respire  aerul superior de informator neajuns la maturitatea profesională. Sigur aţi văzut peste tot astfel de linguriţe-n rahat, e plină ţărişoara de genii nedescoperite, cu patru-cinci coşuri pe faţă. Am mai spus: cărţile nu ţin loc de femei, mai ales după frigiderul comunist. Acum pare să înţeleagă. E mai înţelept ca, în loc să vomite tot ce aude-n somn, să iasă la un film cu colega de bancă. Relule, îţi vrem binele puişorule moţat, de ce nu ţi-am dori? Aşa proşti mai rar.

Reclame

Blog la WordPress.com.