uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Mai 24, 2009

semnale editoriale

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 9:58 pm

carnet Perta

starile intense

coperta Soviany 2009

Anunțuri

va fi

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 9:42 pm

Aşa cum am promis (m-am decis greu, foarte greu) voi risca pe o editură „oficială”. După ani de underground (omis, pasat şi de multe ori neluat în calcul), un cristian şi-a tras editură. Ce va fi, vom vedea. Anunţ din start că autorul e mai important decât orice proiect şi va avea toate drepturile care i se cuvin. Pariu sau revanşă, măcar pentru un an, va fi „pe bune”. Detalii la lansare.

Mai 18, 2009

a fost…

Filed under: Colocviul Tinerilor Scriitori Alba Iulia — miculftiriadi @ 2:38 pm

Cu bune şi rele, CTS Alba Iulia s-a terminat.

Părţile bune:

1. răsfăţul gazdelor (hotel excelent, hartă pentru oraş – nu aveai cum să te pierzi dacă umblai cu ea la tine, sălile pentru dezbateri din Palatul Apor, oameni calzi şi prietenoşi, teren de fotbal excelent şi o nocturnă beton, ospitalitate nefăţarnică şi neostentativă, o filială realmente deschisă). Mulţumesc pe această cale doamnei Elena Anghel, gazda noastră care a coordonat proiectul din interior, dar şi, evident, oficialităţilor locale, care au fost generoase şi realmente la înălţime.

2. rezultatele concrete (cam toţi invitaţii au donat cărţi bibliotecii judeţene, moderatorii şi-au făcut treaba, atingând nivelul de incitare la care ne-am gândit – au existat dezbateri aprinse şi cu atât a fost mai mare regretul că timpul rezervat lor a fost scurt şi provocator)

3. maturizarea participanţilor, care au înţeles, în mare parte, că astfel de întâlniri sunt destinate dialogului, nu înjurăturii, că exerciţiul e destinat proiectelor, nu frustrărilor

4. desenele făcute de Dan Perjovschi pentru afişul ediţiei

5. delimitarea de aşa-zisa ştampilă pe care USR-ul ar pune-o participanţilor. Au fost invitaţi mulţi scriitori care nu vor să facă parte din Uniune şi care s-au putut exprima liber şi tranşant

6. (strict personală) omogenitatea echipei care a lucrat. Chiar dacă nu suntem în cele mai bune relaţii unii cu alţii, am înţeles că interseul e comun: să nu dăm cu piciorul şansei de a aşeza la aceeaşi masă (în dezbatere sau la o bere) autori reprezentativi.

Părţile mai puţin bune:

1. numărul puţin cam mare de cititori la lectura publică (există o problemă în privinţa optimizării acestor lecturi în comun)

2. program puţin cam strâns (rigurozitatea cazonă a celor care au gândit proiectul e de înţeles în sensul că trebuiau atinse toate obiectivele proiectului)

Ce am înţeles din această poveste?

1. că se poate

2. că e loc de mai bine

3. că atacurile vin din interior şi mai ales din partea celor care se ascund pe net (deşi acuză, iar îmi vine să râd, pseudonimele) . Lupte de putere, nepoziţionări corespunzatoare, oameni care cred că numai ei ştiu să facă anumite lucruri, lipsa exerciţiului şi legea imitaţiei (apuci o idee şi zici că-i a ta), prejudecăţi legate de tot felul de nimicuri, pofta miştocărelii pe blog, lipsa de argumente şi atacul la foc mic, dincolo de deficienţe mai grave care ţin de absenţa dialogului, frustrări neasumate şi îndreptate spre persoane, nu spre acţiuni, complexul de buric la târgului şi iluzia nemuririi la protestatarii de fond (sau de fonduri). Peste toate, lipsa de respect şi de coerenţă în proiecte, fatidica lege de one man show, genul de scriitor care le ştie singur pe toate, le face singur pe toate şi dacă nu e miez, nu se întâmplă nimic fără el. Fireşte, e un portret robot inspirat de simpatica realitate în care cei care se crucesc de ce văd în afara „importanţei”  lor nu pot accepta argumente. genul de „scriitor” care e „scriitor” pentru nescriitori şi „nescriitor” printre scriitori. În plus, unii rămân tributari sistemului lor de negare continuă, teribilism ieftin (contestatari fără obiect şi laşi, care lovesc doar pe net). Trebuie să nu-mi mai pierd vremea cu explicaţii şi să-mi cumpăr un microfon, pentru a înregistra corul acestor huiduieli explicabile din punct de vedere social şi pasabile ca interes profesional.

Regrete personale:

– absenţa unor autori, care nu au putut efectiv veni (absenteismul din rândul celor anunţaţi a fost minim)

– dezinteresul arătat de jurnalişti de forţă, care au preluat aşteptările agitatorilor de ocazie şi au ignorat evenimentul

– lipsa unui afiş măcar pe http://www.clubliterar.com (dar la ce prejudecăţi au unii de-acolo, nu mă mir, genul ăsta de protestatari de meserie e tipic tranziţiei vedetizate)

Concluzie

Respectul reciproc e minima şansă ca lucrurile să nu degenereze. Literatura română are o mare problemă de public autohton. Imperiul editorial este un faliment aşteptat. Lipsa agenţilor literari e prima cauză a inflaţiei de scriitori. Un program coerent şi logic ne apropie mai mult şi ne arată latura umană. Normalitatea ţine de bun simţ, de comunicare, sinceritate şi nu în ultimul rând de educaţie. Normalitatea literară nu e impusă de contractele editoriale, de momelile lor sau de inventatorii de peste noapte ai managemenatului literar, ci de prietenie şi dialog. Dacă nu ne întâlnim faţă în faţă, degeaba!

Consider că nu trebuie să ne raportăm la ideea de succes sau de eşec, de satisfăcător sau de trecut clasa. Dacă 50% din aşteptările fiecaăruia s-au împlinit, e ok. Personal mă declar 65% mulţumit de încercare (o provocare pentru care îi mulţumesc lui Cosmin Ciotloş). Cât despre întâlnirile cu oameni pe care am ţinut să-i văd, acolo nu se pun procente. Ţin să-i mulţumesc doamnei Irina Petraş pentru mesajul oficial transmis lui Alexandru Vakulovski (alt rezultat minimal promis la startul proiectului) şi aştept ca lucrurile să depăşească stadiul de „ăştia” şi „ăia”. Şi să fi învăţat măcar acum că am depăşit faza în care doar cerem să ni se dea(o funcţie, o recompensă, un post, un statut), neoferind măcar o umbră de politeţe. Aştept ca titulatura să se schimbe şi ca proiectele să înceapă să se mişte. Dar asta e deja altă poveste.

PS white noise a fost şi ea acolo. Mă bucur să există bloggeri care încă mai simt că nu numai cărţile sunt importante, ci şi autorii lor.

Blog la WordPress.com.