uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Septembrie 30, 2009

despre topul site-urilor literare – Cătălin Furtună (club literar)

Filed under: SCANDAL,Topul lui Adrian Schiop — miculftiriadi @ 11:54 am
Tags:

Am solicitat şi un răspuns din partea http://www.clubliterar.com. Chiar dacă răspunsurile au sosit pe 1 octombrie, am postat răspunsurile în completarea celor venite de la Mihail Vakulovski, pentru a închide subiectul.

Concluzia de bun simţ din tot acest episod mi se pare următoarea:

E păcat că un subiect aşa de generos e tratat fără profesionalism (site-urile din top nu au fost consultate, criteriile se confundă cu prietenia şi, mai mult, autorul e membru al site-ului pe care îl declară câştigător). Marele regret e că într-un astfel de top cu pretenţii (vorbim despre un cotidian şi despre un material de jurnalism cultural) Ziarul de duminică nici măcar nu e amintit. Este de neînţeles cum astfel de materiale suferă de aceeaşi boală a societăţii: absenţa criteriilor de evaluare şi memoria scurtă (fără sens jignitor, e pur şi simplu o constatare că lucrurile /revistele care contează şi la care se pune problema de influenţă, sunt surclasate sau omise, făcând loc unor semiforumuri). Dacă http://www.clubliterar.com ar fi ocupat un loc mai jos, cred că multe discuţii nu-şi mai aveau sensul. Dar, când autorul îşi favorizează propriul site, nu sună bine.

1. Ce site-uri aţi avea în vedere dacă aţi alcătui un astfel de top?

Probabil cam aceleasi pe care le-a avut in vedere si Adrian Schiop in articolul lui, nu cred sa-i fi scapat vreunul important.

3. Cum aţi comenta rezultatul topului şi descrierea http://www.clubliterar.com?

Poate c-ar fi fost mai bine ca articolul sa fie o lista cu descrierile aferente, nu un top, vad ca unii s-au simtit lezati. Din partea mea, clubul putea sa fie si pe ultimul loc, nu vad ce foloase ar putea obtine de pe urma articolului. Ba dimpotriva, sporul de vizibilitate aduce cu sine mai multe cereri de intrare pe club (foarte putine dintre ele insotite si de texte macar ok, daca nu bune), adica mai mult munca voluntara pentru mine si pentru echipa de moderatori.

5. Cât de influent consideraţi că este site-ul club literar? Se poate vorbi de influenţă în spaţiul literar online?

Sigur ca se poate vorbi de influenta in spatiul literar online, dar cred ca-i inutil sa-mi bat capul si sa evaluez asa ceva.

6. Aţi fost consultat în vreun fel în realizarea acestui top ?(vi s-au cerut date, un eventual top sau orice altceva care să ducă la “clasificarea” site-ului). Impresia mea este ca, de fapt, acel material a fost realizat prin consultarea membrilor clubului, pentru ca am regasit ideea topului la una din postarile lui anterioare.
Asa e, unii membrii au facut propuneri, altii au si argumentat; eu n-am fost consultat decit pentru statisticile trafic.ro, care oricum sint publice.

7. Este Adrian Schiop membru club literar? A fost vreodata administrator?
Adrian Schiop e membru clubliterar de citiva ani. Administrator n-a fost niciodata, moderator insa da, pentru o perioada relativ scurta, dar asta cu ceva vreme in urma.

Cătălin Furtună,  http://www.clubliterar.com

Le mulţumesc tuturor celor care au participat la acest subiect. În privinţa topului propus (la normă sau la termen) în România liberă, lucrurile mi se par clare. Subiectul poate rămâne deschis, dar nu ştiu dacă într-adevăr se poate vorbi despre influenţă în zona online literară într-o astfel de tratare superficială şi denaturată.

Despre topul site-urilor literare – interviu Mihail Vakulovski

1. Ce site-uri aţi avea în vedere dacă aţi alcătui un astfel de top?

– Recunosc că nu ştiam de ce top mă întrebi şi că am cerut link-ul după ce am primit întrebările… Păi, e foarte simplu, n-aş face de bună voie un astfel de top, dar dacă ar trebui musai, mi-aş aminti imediat de revistele web pe care le citesc, care mă interesează, pe care le am în „favorite“ pe comp. Asta ar fi o selecţie subiectivă, dar orice top e subiectiv, chiar şi premiile Tiuk sînt subiective, deşi acolo contează în primul rînd valoarea culturală, dar valoarea umană a celor premiaţi respiră în ceafa valorii artistice.

Cît despre topul lui Adrian Şchiop, ce să zic, e OK pentru Tiuk!, chiar dacă pentru mine – normal şi firesc – Tiuk! E number one for ever:) Adică locul trei e rău pentru noi, dar să gîndim subiectiv: Adrian Şchiop n-a publicat niciodată la noi (asta doar pentru că n-a trimis texte), iar pe site-ul-cenaclu de pe primul loc e şi membru, publică acolo, e (sau a fost) şi administrator, pe Liternet poate că vrea să publice vreo carte, mi se pare normal. Iar despre Tiuk se vede că nu ştie foarte multe, pentru că zice că respirăm aerul unei reviste care a apărut după noi şi a şi dispărut demult:))

2. Ce criterii consideraţi că merită să conteze în alcătuirea unui astfel de top?

– Calitatea textelor (dar şi a designului, totuşi), calitatea autorilor, atitudinea, importanţa revistei web, aici intrînd mai multe calităţi (personalitatea revistei, stilul, demersul, receptarea), dar în primul rînd trebuie să-ţi placă ţie revista. Eu nu pot să-ţi recomand ceva ce n-am citit-văzut-ascultat…

3. Cum aţi comenta rezultatul topului şi descrierea revistei Tiuk?

– Nu, eu nu mă enervez pe acest top, cum văd că au făcut mulţi dintre nominalizaţi, fiecare văzîndu-se pe primul loc, exact ca noi, e un top subiectiv, cum e şi normal să fie. Am mai zis despre cine a fost mai întîi în legătură cu Tiuk!, oul sau găina, în rest – e o caracterizare destul de bună şi de exactă a Tiuk!-ului, care îmi şi convine, sincer să fiu. Dacă, totuşi, aş fi forţat să fac un top 10 al revistelor web româneşti nu cred c-ar intra vreo 5 din topul lui Adrian, dar cred că şi el s-a căznit să le adune:D Dacă ar fi vorba de site-uri literare, cum văd că scrie în titlul lui, n-aş băga Tiuk! din modestie, iar primele 10 site-uri literare ar fi bloguri de autor, deci nu s-ar regăsi în topul meu nici un nume din topul lui Adrian…

4. Cum se face că într-un mediu virtual virusat la propriu de orgolii şi topuri contrafăcute, rezistaţi calitativ foarte bine?

– Haha, da, e un secret, dar nu pot să-l dezvălui. Cît despre chestii publice, nu secrete: Tiuk! nu e angrenat în nici o competiţie cu nimeni, Tiuk! există pentru că are chef, că am chef eu, frate-meu, iubita mea şi cel mai bun desenator din toate timpurile – Dan Perjovschi, pentru că au chef cei care se exprimă Tiuk!, de la Stoiciu şi Goma la Blidariu şi Baştovoi, să zicem, de la Antonesei şi Foarţă la Esinencu şi Acosmei ş.a.m.d., ţin mult la autorii Tiuk, mai ales la cei care au publicat chiar din primul număr, deşi ştiau doar că va fi o revistă web făcută de Vakulovski, atît. Noi facem ce facem din plăcere, fără nici o implicare a ochiului dracului (asta e situaţia şi n-a fost niciodată altfel), nu avem de ce să băgăm chestii nasoale în revistă, avem drumul nostru pe care mergem cum vrem noi. Apropo, numărul de toamnă e pe net – www.tiuk.reea.net/, numărul viitor, de iarnă, va fi un fel de antologie a rock-ului rusesc (russkii rock), adică vor fi foarte multe texte traduse în română, iar numărul de primăvară va fi dedicat copilăriei (uite un secret: toate fotografiile scriitorilor care vor publica în revistă vor fi din copilărie… sper să nu-mi fure ideea vreun hîrtios, cum s-a mai întîmplat… şi nu o singură dată…).

5. Cât de influent consideraţi că este site-ul Tiuk? Se poate vorbi de influenţă în spaţiul literar online?

– Da, se poate, se poate vorbi (aproape) despre orice. Nu ne interesează asta, vezi că de cînd am schimbat designul (mulţumim încă o dată profesioniştilor lui Dan Maşca de la reea.net/!) am renunţat la contor, deşi contorul era un argument foarte încurajator pentru mine. Ca să-ţi răspund concret la întrebare, îţi spun doar că n-am întîlnit om cu tangenţe culturale care să nu ştie de Tiuk!, fără să întreb de Tiuk! ajungeam la tema asta, cum spunea un personaj de-al tatălui: „nu mă laud, iubesc adevărul”. Dar nu vreau să înşir argumente pro-Tiuk, că ar cam semăna cu lauda de sine.

6. Aţi fost consultat în vreun fel în realizarea acestui top? (vi s-au cerut date, un eventual top sau orice altceva care să ducă la “clasificarea” site-ului)

– Vezi (1).

Supliment Mariana Marin

Filed under: Mariana Marin,Suplimente — miculftiriadi @ 10:10 am
Tags: ,

mâine de pe http://www.observatorcultural.ro puteţi descărca pdf-ul cu suplimentul Mariana Marin.

Fotografii inedite de Tudor Jebeleanu.

supliment mariana marinsupliment mariana marin 2

Pornind de la un top – răspunsuri EgoPHobia

Filed under: SCANDAL,Topul lui Adrian Schiop — miculftiriadi @ 6:47 am
Tags: ,

Cât de uşor se face un top? Cine şi, mai ales, cum îl face? (De ce, rămâne să vă faceţi singuri părerea). Ei bine, revin cu răspunsuri pe seama topului publicat în România liberă pe 25 septembrie.

În principiu, pentru a nu fi acuzat de cine ştie ce răutate, mă opresc la aspecte „principiale”:

– cum s-a făcut acest top (cine a propus, ce a propus, cum s-a documentat, cum şi-a făcut temele, şcolăreşte vorbind)

– ce spun cei „aterizaţi” într-un astfel de top despre această idee

– ce-nseamnă, până la urmă, sintagma (contrariantă, în ce mă priveşte) aplicată câştigătorului „Foarte influent pe segmentul literaturii”? (un material mai amplu despre aşa-zisa zonă de influenţă a mediului virtual literar în următoarele săptămâni. Vor răspunde edituri importante, redactori de la periodice literare de prestigiu, pe scurt, reprezentanţi ai mainstreamului literar, pentru a ne lămuri cât de influenţaţi au fost /sunt de forţa copleşitoare de care ne asigură Adrian Schiop. Nu de alta, dar m-aş fi aşteptat, după o astfel de caracterizare

Clubliterar.com (www.clubliterar.com)
1. Formatul este de cenaclu literar online, cu regim inchis (trebuie sa  devii membru pentru a  putea posta). Foarte influent pe segmetul literaturii noi – aici sunt membri cativa dintre mai cunoscuti tineri scriitori din Romania (Dan Sociu, Ionut Chiva, Catalin Lazurca, Ruxandra Novac, Claudiu Komartin, Andrei Gamart), aici au fost postate inainte de a fi publicate fragmente din carti care ulterior  au facut valuri (Silviu Gherman- „Cele mai frumoase creiere”, Dan Sociu- „Cantece eXcesive”, Claudiu Komartin- „Un anotimp in Berceni”, Vlad Moldovan- „Blank”) – si tot aici aspira sa intre destui tineri, calitatea de membru clubliterar fiind valorizata si ca un fel de legitimare literara. In literatura noua, clubliterar functioneaza ca un fel de trendsetter.

ei, m-aş fi aşteptat să înţeleg cum, promovată de cel mai influent site literar actual, cartea lui Vlad Moldovan n-a ajuns nici măcar în atenţia acelui super galonat concurs de poezie de la Botoşani. Poate mă lămuresc cu această ocazie.)

Comparativ (atenţie, nu intră în discuţie importanţa mai mare sau mai mică a clubului literar, ci doar ce se vede cu ochiul liber) Răzvan Penescu tocmai spunea că Liternetul  „a publicat 250 de volume cu 1,2 milioane descărcări”. Dar, la sfârşit, pe baza răspunsurilor primite, se va face şi un fel de grafic al traficului  & produselor. Nu de alta, dar deja port ochelari şi mi se pare că nu doar statistica, dar şi „ochiul liber” ne-ar indica faptul că, deşi topul are pe poziţii onorabile cele două nume într-adevăr grele (Literenet şi tiuk), la care putem adăuga EgoPHobia şi Hyperliteratura (ca momente detectabil semnificative în „influenţa” pe net), clasamentul a fost denaturat nu doar cu rea intenţie (vezi şi ce scrie Marius Ianuş), dar şi fără sens. Practic, ce nu înţeleg e  faptul că ni se livrează o ierarhie subiectivă în numele jurnalismului cotidian. Nu e greu să observi că distanţa dintre locurile 2 şi 3 din clasamentul final şi câştigătorul declarat e construită artificial şi incorect. Nu zice nimeni că http://www.clubliterar.com n-ar merita să fie cel mai şi cel mai (la asta se reduce în România un top, nu?), dar nu-ţi trebuie ochelari ca să vezi că, cel puţin la nivelul declarat de „influenţă”, topul scârţâie foarte tare. Nu e decât o constatare de strict bun simţ.

Pauză.

În plus, nu pot să nu iau în calcul în aşa-zisa influenţă despre care se vorbeşte, site-urile de edituri sau cele de scriitori. La nivel informal, topul lui Schiop propune (la mica ciupeală, vezi prtsc, scos mai apoi) un material nedocumentat, tendenţios şi nejustificat de slab pentru un membru al, nu-i aşa, celui mai influent site literar… Modul de a impune pe piaţă astfel de topuri este benefic pentru traficul urmărit, dar precar şi neprofesionist la nivelul informării. Nu-i dau eu lecţii domnului Schiop (nu are nevoie). Dar îi pot spune clar şi pe surse că astfel de „limbi” jurnalistice (aici sunt rău şi părtinitor, îi răspund punctual la o mai veche glumiţă de care părea foarte mândru), ei bine, astfel de „reclame” nu se dau decât pe forumuri cu trafic restricţionat, nu prin publicaţii cu cotă.

O primă concluzie ar fi aceea că, din păcate, mediul online nu prea contează (vezi şi regretele lui Răzvan Penescu). Încă nebăgat în seamă de „jocurile” aşa-zis mari, se împarte în reviste, comunităţi literare sau informal literare. Subiectul propus de Schiop nu e rău. Ba chiar pune o mare problemă (serioasă): în ce fel se poate vorbi despre influenţa mediului literar online? Modul de tratare, cel puţin în acest caz, lasă mult de dorit. Dovedeşte (generic vorbind) o comunitate încă tributară micilor jocuri de culise. Pentru că, până a urmă, ideea de top se loveşte de şmechereală. În loc să aflăm ce-nseamnă influenţa unui site literar, aflăm ce-seamnă să fii şmecher în a impune ceva. Păcat de subiect. Unul realmente ok şi, mă tem, prea puţin vizibil cu toate speranţele din interior.

Şi, să nu uit, Ziarul de duminică nu cumva s-ar putea strecura în top? Dacă Noua literatură (atacată la baionetă de o intervenţie absolut hilară a lui Alex Ştefănescu), ei, dacă revista Noua literatură nu poate figura în clasament pentru că e şi tipărită, Ziarul de duminică unde poate fi inclus, domnule Schiop? Sau faptul că a rămas online îl „cataloghează” drept neinfluent cât să figureze măcar la o înşiruire?

Acum voi continua cu răspunsurile primite de la EgoPHobia. Frapantă în descrierea făcută site-ului în aşa-zisul top   este următorul comentariu: In ce tine de Litere, publica literatura tanara produsa de scriitorii de pe clubliterar.com si hyperliteratura.

farsa lui schiopfarsa 1


1. Ce site-uri aţi avea în vedere dacă aţi alcătui un astfel de top?

Site-uri literare e cam general. Ar putea intra la aşa ceva atât e-revistele şi e-cenaclurile, cât şi bloguri de autori, editori, reviste, jurnalişti culturali, critici şi cititori, site-uri de autori, edituri şi reviste ce apar şi pe hârtie, site-uri de organizaţii ce au treabă cu literatura, chiar şi agregatoare de texte, ştiri şi informaţii literare. Dar mai corect ar fi să se încerce realizarea unei serii de astfel de topuri, pe categorii gen: site-uri de reviste de pe hârtie, e-reviste, cenacluri, bloguri…

2. Ce criterii consideraţi că merită să conteze în alcătuirea unui astfel de top?

Depinde de intenţii. Se poate face un top al celor mai vizitate astfel de site-uri, al celor mai bine realizate site-uri, al celor mai comentate, al site-urilor cu cel mai mult sau interesant conţinut original…

3. Cum aţi comenta rezultatul topului şi descrierea site-ului EgoPHobia?

Egophobia (www.egophobia.ro)
9. Revista de nisa, specializata pe literatura de filosofie, cu aparitie lunara. In ce tine de Litere, publica literatura tanara produsa de scriitorii de pe clubliterar.com si hyperliteratura, in ce tine de filosofie – eseuri cam studentesti, cu aer de referate. Aer mai teapan, mai „universitar”.

Ne bucură c-am fost luaţi în considerare. După topul ăsta am fi pe locul 2 la e-reviste după Tiuk! (pentru care avem un mare respect), iar cu e-cenaclurile sau Liternet nu ştiu după ce criterii am putea compara EgoPHobia. Cine lipseşte din top? Bookblog sau Poetica ar fi putut fi luate în calcul.

Revista de nisa, specializata pe literatura de filosofie, cu aparitie lunara. Nu apărem lunar, ci ne străduim să revenim la un număr la fiecare două luni după o perioadă de apariţii mai rare. Revistă de nişă poate eram când scria la noi pe site „revista generaţiei 2000”, dar nici atunci nu publicam exclusiv 2000’isme&’işti. În ultima vreme ne-am diversificat destul de mult conţinutul (vezi secţiunile short story, imagini şi experiment, în special materialele despre steampunk, sau romanul online al lui Patrick Călinescu) ca să se poată spune că EgoPHobia e o revistă de nişă. Iar în ce priveşte literatura de filosofie credem că „de” e de fapt „şi”. Sau poate fi ceva pe care habar n-avem că ne-am specializat.

In ce tine de Litere, publica literatura tanara produsa de scriitorii de pe clubliterar.com si hyperliteratura. Şi, dar nu numai. De fapt puţini dintre cei care activează pe-acolo ne-au trimis texte în ultima vreme. La noi poţi citi atât scriitori tineri promiţători cât şi unii deja consacraţi (între care chiar pensionari) care nu au treabă cu e-cenaclurile.

in ce tine de filosofie – eseuri cam studentesti, cu aer de referate. Avem rubrici interesante la filosofie, care nu au legătură cu referatele de la facultate, deşi trebuie să recunoaştem că am mai publicat şi aşa ceva în trecut. De exemplu, rubrica de filosofia filmului a lui Marius-Iulian Stancu (un domeniu prea putin atacat în România pe baze teoretice solide – Deleuze, Zizek). Mai e rubrica de bioetică a lui Andrei-Claudiu Hrişman, la fel, o noutate în spaţiul virtual românesc. Nu de puţine ori, EgoPHobia a fost amintită în newsletter-ul de Filosofie română, editat de Societatea română de fenomenologie, ceea ce iarăşi este o performanţă pentru o e-revistă.

Aer mai teapan, mai „universitar”. Depinde cu cine suntem comparaţi. Nu ne dorim să poată citi EgoPHobia doar cei cu studii de litere sau filosofie, dar nici să publicăm orice primim. Poate că avem o imagine mai universitară pentru că la ce e azi EgoPHobia nu ne-au inspirat doar publicaţii literare ci şi jurnale ştiinţifice, iar din redacţie (condusă de un doctor în matematică şi un doctorand la filosofie), au făcut şi fac parte mai mulţi oameni care activează în mediul universitar (ca asistenţi, cercetători, doctoranzi, masteranzi sau încă studenţi).

4. Cum se face că într-un mediu virtual virusat la propriu de orgolii şi topuri contrafăcute, rezistaţi calitativ foarte bine?

Mulţumim pentru apreciere. Cu mici excepţii (materiale „cerute” sau produse de redacţie sau colaboratorii permanenţi), textele primite la redacţie sunt citite de cei trei redactori ai secţiunii unde se încadrează. Pe baza notelor lor se decide dacă vor fi sau nu publicate, în caz de „egalitate” decizând redactorul-şef şi editorul. Redactorii pot primi numele autorilor textelor evaluate doar după ce le notează.

5. Cât de influent consideraţi că este site-ul EgoPHobia? Se poate vorbi de influenţă în spaţiul literar online?

Influenţa revistelor online este bineînţeles virtuală, se poate actualiza sau nu. Nu putem concura cu Evenimentul zilei sau România literară, nici nu ne-am dori vreodată să semănăm cu ele. Dacă o revistă culturală tipărită dă poate tonul în literatură, o revistă online indică faptul că portativul trebuie schimbat sau că trebuie folosită cheia Fa, de pildă, în loc de cheia Sol. Pornind de la inexistenţa sa fizică (apare pe un ecran, care poate fi oricând închis – nu are corespondenţă cu hârtia), de la inexistenţa sa economică (nu cere şi nu primeşte bani – doar muncă voluntară), o e-revistă cere cititori virtuali şi scriitori hiper-reali: influenţa sa este de ordin magnetic sau electric, poate însemna mult, dar poate trece şi neobservată. Este un pariu pe care fiecare redactor de la EPH şi-l asumă: exprimarea opiniei mele aduce feed-back sau „predic” într-un pustiu? În perspectivă, vizibilitatea virtualului consonează cu invizibilitatea revistelor reale, pe hârtie, care nu mai găsesc cititori reali, care au distribuţie proastă, fiind, după mine, mausoleul unei generaţii de intelectuali care priveşte cu mânie în urmă şi a oprit ceasul la 1980.

6. Aţi fost consultat în vreun fel în realizarea acestui top ?(vi s-au cerut date, un eventual top sau orice altceva care să ducă la “clasificarea” site-ului)

Nu.

Sorin-Mihai Grad & Ştefan Bolea

http://www.egophobia.ro

Septembrie 29, 2009

Cicerone Ioniţoiu – un interviu în Observator cultural

Editura Polirom a lansat în luna septembrie primul volum din seria celor trei de Memorii, pe care Cicerone Ioniţoiu le are în lucru. Persecutat politic pentru că a făcut parte din elita tineretului ţărănist, Cicerone Ioniţoiu a reuşit să plece la Paris în 1979, de unde avea să coordoneze o bună parte din activitatea exilului autentic.

Joi, 1 octombrie, Observator cultural vă propune un amplu interviu cu unul dintre cei mai autorizaţi reprezentanţi ai deţinuţilor politici, „sursa” cea mai sigură pentru multe bibliografii şi liste ale victimelor şi torţionarilor. Apropiat al lui Corneliu Coposu şi bun cunoscător al frământărilor PNŢCD-ului, Cicerone Ioniţoiu spune adevărul despre teroarea din ţara sârmelor ghimpate.

La 40 de ani aveaţi 10 ani de puşcărie executaţi.

Oradea, Jilava, Peninsula, Poarta Albă, Aiud.

Cum era la Peninsula ? Unii spun că era chiar un lagăr de exterminare. Volumul de muncă era foarte mare şi hrana foarte puţină.

A fost poate prima mare închisoare de muncă forţată. Muncă la roabă, săpături… Se înfiinţase-n 49 şi funcţiona ca un lagăr de exterminare. Avea la comandă un fost hamal din portul Constanţa, plutonierul Dobrescu şi era vestită pentru tortura de la locul de muncă. De exemplu, Ion Ghinea bătea şi coordona munca forţată cu îndemnul « dai pînă mori ». În 51, în locul lui Dobrescu a venit alt hamal, Zamfirescu. Ăsta bătea rar şi zdravăn. În plus, îi plăcea frigul. Te trezeai la carceră în cămaşă şi zeghe pe timp de iarnă. După el a venit şef un şofer, Tiberiu Lazăr. Se exersase la Gherla şi la Făgăraş. Avea altă regulă, foarte strictă: « Numai eu am voie să bat ».

A fost de exterminare pînă la un moment dat. Lucram cu jugul după gît, iar cînd eram epuizaţi ne puneam cîrpe şi prosoape, le legam de coarnele roabei şi împingeam cu  mîinile pînă cădeam. Mîncarea era de exterminare. Ca şi bătaia. S-au adus unii dintre torţionarii de la Piteşti. Au făcut brigăzi speciale şi l-au torturat pe doctorul Simionescu, pe Piţigoi, fost deputat naţional ţărănist. Iar Sică Enăchescu, unul dintre studenţii torţionari de la Piteşti, nepotul lui Piţigoi, le-a cerut ca unchiul său să fie repartizat la brigada lui, pentru a-l putea tortura. Acestui Sică Enăchescu după ce a ieşit din puşcării, i s-a dat voie să facă Medicina şi a fost doctor la Mizil după ’64.

un interviu de Adrian Spîrchez şi un cristian

Lansarea primului volum de „Memorii”


Septembrie 28, 2009

Supliment Mariana Marin în Observator cultural

Joi pe piaţă şi pe http://www.observatorcultural.ro, un supliment de opt pagini Mariana Marin.

Mariana Marin, foto un cristian 2001Semnează (ordine alfabetică): Liviu Antonesei, Adina Diniţoiu, Caius Dobrescu, Cezar Gheorghe, Cristina Ispas, Nora Iuga, Tudor Jebeleanu, Claudiu Komartin, Carmen Muşat, Radu Vancu.

Fotografii, mărturii şi poeme într-un proiect coordonat de Carmen Muşat şi un cristian.

Prozaic vorbind, asemeni oricărui domeniu la care ne putem uita, şi poeziei îi lipseşte infrastructura. Se vorbeşte despre ea, dar cărţile mari nu circulă decât subteran, ba, mai mult, autorii reprezentativi sunt acoperiţi de praful politicilor editoriale. Ce se-ntâmplă cu poezia celor care nu găsesc  (din lipsa unui sistem editorial sănătos sau din vina unui curriculum şcolar deficitar) calea spre public? Se spune că, până la urmă, cărţile ajung unde şi la cine trebuie. Dar ce se-ntâmplă cu autorii lor, care nu au aceeaşi şansă? Trăiesc prin cronici, generând festivaluri sau născând legende.

În lunile octombrie, noiembrie şi decembrie, revista Observator cultural vă propune trei suplimente denumite simplu Mariana Marin, Virgil Mazilescu şi Cristian Popescu  .

Septembrie 26, 2009

Reacţii la topul lui Adrian Schiop

Filed under: Razvan Penescu,SCANDAL,Topul lui Adrian Schiop — miculftiriadi @ 8:01 am
Tags: , ,

Vă reamintesc, ieri, 25 septembrie, în România liberă, jurnalistul Adrian Schiop a publicat un top al celor mai influente site-uri literare. Cum nu mă pot împăca deloc cu ideea că site-ul declarat câştigător (www.clubliterar.com) nu are (în umila mea părere) cum să depăşească branduri ca liternet sau tiuk, dar şi contrariat de faptul că autorul topului este membru al site-ului câştigător (ba, mai mult, se pare că s-a folosit de ajutorul unor membri din club pentru a-şi realiza topul), am cerut câteva reacţii din partea celor care sunt incluşi (pe diferite poziţii şi cu descrieri care mai de care mai fanteziste) în făcătura jurnalistică livrată pe piaţă. Se vede treaba că jurnalismul cultural  urmează jurnalismul sportiv. Nu ştim încă dacă înregistrarea cu fotbalistul stelist este sau nu reală, dar ştim, în acest caz, că avem de-a face cu o reclamă mascată, ca să nu spun altceva.

Iată o primă reacţie:

Răzvan Penescu – LiterNet

1. Ce site-uri aţi avea în vedere dacă aţi alcătui un astfel de top?

Îmi e tare greu să răspund la întrebarea asta.

razvan penescuÎn primul rind mi se pare că ideea topului e nefericită. Eu nu aş fi axat un astfel de top exclusiv pe online, pentru că important e conţinutul, nu suportul pe care se află. LiterNet-ul vrea să ofere ceva consistent din punct de vedere cultural, aşa că topurile în care mă întreb pe ce poziţie am apărea sînt cele care ar reuni tot ce există în domeniul cultural, pe hîrtie ca şi online.

În al doilea rînd, şi asta o să mă facă poate să par încrezut, mi se pare că nu există concurenţă online pentru LiterNet. Din păcate. Adică nu există nici un site care să aibă întinderea LiterNet-ului, vîrsta LiterNet-ului (8 ani în curînd) sau care să reunească atîţia autori care contează în cultura română. Cînd am început LiterNet-ul mă gîndeam că în 2-3 ani o să mă retrag pentru că o să apară zeci de situri care să facă profesionist ceea ce eu şi încă o mînă (mică) de oameni facem în timpul liber, ca hobby. Din păcate nu a apărut nimic asemănător.

Respect o serie de siteuri culturale, mă bucur că există, dar nu concurez cu ele. Cel mult ne completăm.

În ceea ce priveşte siteurile pe care se postează liber, cred că nici nu ar trebui să apară în discuţie. Toate siturile care nu au în spate o redacţie care să decidă ce apare şi ce nu sînt un triumf al cantităţii în dauna calităţii.

Dar ca să revin la întrebarea iniţială recomand pentru un fel de top:
http://tudorchirila.blogspot.com/. Tudor Chirilă e puţin exaltat şi pe alocuri patetic, dar scrie cu nerv şi are cîteva povestiri cu care m-aş mîndri dacă ar fi pe LiterNet.
http://www.ascrie.org/. Cristian Lupşa e „părintele” jurnalismului narativ în România şi cred că LiterNet-ul o să beneficieze de pe urma generaţiilor care au trecut sau vor trece prin mîna lui.

2. Ce criterii consideraţi că merită să conteze în alcătuirea unui astfel de top?

Cred că primul criteriu e valoarea textelor şi relevanţa lor pentru un anumit moment. Sint texte pe care le-am publicat acum 8 ani şi pe care nu le-aş mai publica azi, dar care au avut rolul lor în acel moment.

Al doilea criteriu cred că e persistenţa. Nu poţi construi ceva cu greutate fără să ai o perioadă lungă de prezenţă, fără sincope şi fără modificări radicale de direcţie.

Al treilea criteriu cred că e impactul în lumea culturală şi în lume în general. Din păcate aici aş zice că nici un site exclusiv online (şi în mare parte nici o revistă pe hîrtie) nu trece ştacheta. Un exemplu recent e dat de premierea de către Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti a unei cărţi apărute în primă ediţie la LiterNet acum 3 ani şi pe hîrtie acum un an. Se pare că pînă nu a apărut pe hîrtie nu a fost suficient de valoroasă pentru a fi luată în calcul. Şi sînt mulţi autorii debutaţi în volum de Editura LiterNet şi premiaţi pentru debut cîţiva ani mai tîrziu, la apariţia unui volum pe hîrtie. După cum sînt mulţi autori ce publica pe LiterNet şi care tînjesc după publicarea pe hîrtie.

Un alt criteriu foarte important mi se pare respectarea legii copyrightului. Siteurile care nu respecta dreptul de proprietate intelectuală ar trebui inchise (nu discut aici dacă legile astea sînt sau nu bune – eu personal cred că au multe hibe – dar trăim într-o lume care se bazează pe un set de legi care trebuie respectate şi în care există mijloace de a modifica legile care nu sînt adecvate).

În fine, ultimul criteriu la care mă gîndesc e nivelul recompensei financiare oferite autorilor. La LiterNet totul e bazat pe voluntariat şi îmi asum în întregime asta. Aş vrea să dispărem din acest motiv şi locul nostru să fie luat de alte siteuri care plătesc textele cu o sumă rezonabila. Din păcate în acest moment nu sînt multe siteuri care să plătească măcar decent (chiar şi siturile de ştiri plătesc destul de modest, aşa că nu sînt deloc încurajate textele ce au nevoie de o
documentare de durată).

Nu am pomenit traficul pentru că e greu de spus dacă e mai important un grup select de cititori sau un număr mare de cititori superficiali. Teoretic există multe trucuri care pot mari traficul, unul din ele fiind deschiderea unui forum pe care să se OTV-ească nişte supăraţi, dar multe nu ajută la dezvoltarea părţii literare a siteului.

3. Cum aţi comenta rezultatul topului şi descrierea LiterNetului?

Rezultatul topului e dificil de comentat în lipsa unor criterii clare. Sigur că mă măguleşte prezenţa LiterNet-ului pe locul 2, mai ales că sîntem precedaţi şi urmaţi de două siteuri decente. Jumătate din top mi se pare că e căznit, 5 din siteuri fiind pomenite doar ca să atingă pragul de 10. Unele sînt literare doar pentru că ne-am obişnuit să numim literatură orice înşiruire incoerentă de cuvinte, altele sînt deja aproape expirate sau nu sînt încă suficient de închegate.

Descrierea LiterNet-ului e destul de ciudată. Se vorbeşte de blogging la LiterNet în condiţiile în care există doar două bloguri de autor cu o pondere minimală în cadrul siteului. Se vorbeşte de poziţie foarte bună pe trafic.ro în condiţiile în care sîntem pe locul 23 în topul siturilor „de cultură” (deşi aici intră şi siteuri de programe cum e port.ro care nu au prea multă legătură cu aceasta) şi pe aproape de 700 în topul siteurilor înregistrate. Nu prea înţeleg ce vrea să spună
cu: „Comparat cu revistele literare pe print, are un aer nou; altfel, destul de clasic.”. Per total nu sînt afirmaţii deplasate şi e modul în care autorul topului a văzut LiterNet-ul.

4. Cum se face că într-un mediu virtual virusat la propriu de orgolii şi topuri contrafăcute, rezistaţi calitativ foarte bine?

Ca o paranteză, înainte să răspund, să ştii că noi nu ţinem cont de orgolii sau de grupuri de interese. Publicam ce ni se pare valoros, indiferent de numele autorului. Iar dacă cineva nu vrea să apară pe LiterNet pentru ca apar oameni pe care nu îi place, e liber să nu trimită nimic. Au fost puţine cazuri de acest gen, dar le-am gestionat cu fermitate şi pînă la urmă toată lumea a fost mulţumită.

Revenind la întrebare, rezistăm calitativ pentru că nu există nici un material care să intre pe LiterNet fara să fie „asumat” de un redactor. Asumarea presupune fie că redactorul crede că textul e valoros, fie că el consideră că textul e important pentru un anume moment, fie că el consideră că textul e scris de cineva cu potenţial, care va creşte publicînd regulat. Sînt multe criterii, dar atîta timp cît textele sînt citite înainte de a intra pe LiterNet şi există o
motivaţie a postării lor, e mult mai probabil ca textele să fie de calitate.

Apoi rezistăm calitativ pentru că avem autori foarte buni cu care colaborăm, parteneriate cu cele mai bune reviste culturale şi cu cele mai importante edituri pe hîrtie. Am făcut mereu selecţie şi acum toate aceste selecţii ne aduc texte bune şi, în acelaşi timp, ne obligă să ţinem ştacheta sus. Mai rezistăm şi pentru că avem mereu 3-4 oameni noi cărora le urmărim progresele, le citim texte şi care îşi deschid la un moment dat aripile pe LiterNet.

Mai rezistăm şi pentru că sîntem foarte liberi. Fiind bazat pe voluntariat, LiterNet nu depinde nici de publicitate, nici de vreun pol de interese care ar putea să îi deturneze selecţia. Sigur că baniibnu ar fi răi, cu ei am putea extinde echipa şi am putea pune în practică nişte planuri care nu se pot face prin voluntariat, dar nu sînt esenţiali. Si atunci LiterNet-ul poate să fie liber. Iar libertatea înseamnă opţiuni personale ale redactorilor. Şi cînd cei care decid sînt informaţi şi pasionaţi, iese ceea ce se vede.

Din interior se vede că nu sîntem perfecţi, mai avem multe de făcut mai ales în relatia cu cititorii şi cu autorii. Principala resursă care lipseşte e timpul. Partea bună e că există o viziune în spatele LiterNet-ului şi nu există nici o presiune externă. Tot ce se face e exclusiv decizia celor din interior.

5. Cât de influent consideraţi că este LiterNetul? Se poate vorbi de influenţă în spaţiul literar online?

Nu am date să mă pronunt. Pot să îţi zic cîteva fapte:
– în 2001, cînd am început să publicăm literatură română, nu exista nici o colecţie de literatură română. În mai 2004, a apărut colecţia Polirom. Nu insinuez că e meritul nostru, sper doar că am arătat că exista un interes pentru literatura română.
– un scenariu de scurtmetraj semnat de Cristian Mungiu, Canton, publicat pe LiterNet a devenit film datorită publicării pe LiterNet. Acelaşi lucru s-a petrecut cu multe piese de teatru publicate de LiterNet, în unele cazuri chiar prin mijlocirea noastră directă.
– am lansat autori care au confirmat apoi şi în alte locuri (reviste, cărţi pe hîrtie). Premiul de care vorbeam mai sus e un exemplu, dar un exemplu care arată şi cît de puţin influenţi sîntem noi în impunerea unor cărţi electronice în cadrul unor premii date de oameni cu experienţă pe hîrtie.
– putem promova un spectacol (de teatru sau de orice fel) în care credem şi îi putem da şanse mari să fie văzut, dar nu putem „îngropa” una, indiferent cît de mult spunem că e proastă – există un public de aproximativ 10.000 de oameni care citesc recomandarile săptămînale ale LiterNet-ului şi care ne cred în general cînd recomandăm ceva
– am publicat 250 de volume cu 1,2 milioane descărcări, o medie mai bună decît cea a multor edituri pe hîrtie (în colecţii comparabile, nu vorbim de comparaţii cu Harry Potter sau Dan Brown, ci de literatură românească şi traduceri de nişă – teatru, scenariu).
– revistele pe hîrtie şi editurile pe hîrtie ţin să apară cu texte /fragmente pe LiterNet.
– 90% din oamenii pe care îi întîlnesc la diverse evenimente culturale au auzit de LiterNet.

Deci sînt o serie de oameni pe care îi influenţăm şi alţii care habar nu au de noi. Cum e şi normal.

6. Aţi fost consultat în vreun fel în realizarea acestui top ?(vi s-au cerut date, un eventual top sau orice altceva care să ducă la „clasificarea” site-ului)

Nu. L-am văzut aseară, ca toată lumea.

Vă mulţumesc.

Aici găsiţi un alt interviu cu Răzvan Penescu.

Septembrie 25, 2009

TOP TOP TOP

Filed under: SCANDAL,Topul lui Adrian Schiop — miculftiriadi @ 1:37 pm
Tags:

După ce-am fost „urmărit” pe twitter şi m-am trezit cu tot felul de cereri şi invitaţii pe facebook, am zis că e mai sănătos şi mai înţelept să renunţ la cele două servicii. E adevărat că e foarte uşor să interacţionezi, dar la fel de uşor este să te trezeşti cu fel de fel de „gânduri”, „impresii” şi mai ales persoane. Există email, există blog, există telefon.

Online-ul literar. Topuri sau tocuri?

În altă ordine de idei, am dat întâmplător despre un anumit top al site-urilor literare în România liberă. Nu am foarte multe de comentat (iniţiatorul lui mi-e total antipatic şi ca mod de lucru şi ca persoană). Un lucru mi se pare clar şi vizibil. Cum naiba e clubliterar pe primul loc în detrimentul liternetului sau al tiuk-ului? Vechimea, traficul, accesibilitatea, varietatea ar arăta o cu totul şi cu totul altă faţă a aşa-zisului top. Şi nu în ultimul rând faptul că autorul articolului e membru al clubului, îmi dovedeşte pretenţiile acestui top. Dar, cum am lămurit unele lucruri, mediul virtul literar semioficial (şi aici putem vorbi despre aşa-zise proiecte, forumuri şi site-uri) este total străin noţiunilor elementare de jurnalism şi civilitate. Nu discut despre calitate. Dacă, în opinia votanţilor (care votanţi?) un site care a editat cărţi, cum e Liternetul sau o revistă care are în spate aproape 10 ani, cum e tiuk-ul, pot fi comparate (şi depăşite!) de un cenaclu interactiv, înseamnă că există alte criterii la mijloc. Este vorba despre veşnica obsesie a Nobelului (fie şi românesc). O calitate nu doar îndoielnică, dar complet, ameţior de perdantă. Dacă vreţi, se poate exemplifica din greu cu „texte” şi, mai ales, „comentarii” de pe mai multe astfel de site-uri cotate drept literare. Dar, frapant, e faptul că jurnalistul nu explică de ce în  diferenţierea dintre o revistă on-line şi un trendsetter, prima e surclasată. Şi, mai mult, nu spune că e parte în acest clasament. Pardon, moţ.

Dar, pentru a vedea exact motivaţia „juriului”, iată un exemplu:

Clubliterar.com (www.clubliterar.com)
1. Formatul este de cenaclu literar online, cu regim inchis (trebuie sa  devii membru pentru a  putea posta). Foarte influent pe segmetul literaturii noi – aici sunt membri cativa dintre mai cunoscuti tineri scriitori din Romania (Dan Sociu, Ionut Chiva, Catalin Lazurca, Ruxandra Novac, Claudiu Komartin, Andrei Gamart), aici au fost postate inainte de a fi publicate fragmente din carti care ulterior  au facut valuri (Silviu Gherman- „Cele mai frumoase creiere”, Dan Sociu- „Cantece eXcesive”, Claudiu Komartin- „Un anotimp in Berceni”, Vlad Moldovan- „Blank”) – si tot aici aspira sa intre destui tineri, calitatea de membru clubliterar fiind valorizata si ca un fel de legitimare literara. In literatura noua, clubliterar functioneaza ca un fel de trendsetter.

Două lucruri: n-am aspirat niciodată la statutul de membru al acestui proiect (pur şi simplu nu mă interesează) şi mă consider un om informat pe partea asta a literaturii. Mai mult, în scurtele interacţionări cu aşa-zisul centru de putere al clubului, am fost complet ignorat. Ceea ce, fireşte, m-a şi ambiţionat să-i răspund acum autorului. Dar nu despre ambiţie este vorba, ci despre modul de a pune problema. Jurnalistul are impresia, frecventând acest mediu, că literatura tânără e doar acolo.  Bazându-se pe criteriul de „membru”, primit în diferite stadii de mai mulţi tineri scriitori, el confundă calitatea de membru activ cu cea de membru. Apoi, aşa-zisele „cărţi” postate pe club în premieră, n-au prea fost doar pe club. Aşa că, statistic vorbind, criteriul e vulnerabil. Dacă adaug acestuia faptul că unul dintre foştii administratori (numiţi în „justificarea” de mai sus) spunea chiar zilele trecute:

„e adevărat că acest site şi-a modificat destul de mult profilul în ultimii ani, deşi lucrurile începuseră să se îndepărteze binişor (adică să se degradeze) de ideile care au animat iniţial comunitatea.
clubliterar era iniţial un atelier în care scriitori foarte tineri puteau învăţa, puteau schimba păreri şi observaţii critice în legătură cu textele lor. mai târziu, au început să apară anunţurile, cu referire directă la evenimente întâmplate în locuri unde se află mai mulţi membri sau oameni interesaţi care ar putea să vină la ele (aşa au ajuns să fie promovate aici cenacluri, lecturi publice sau întâlniri cu caracter cultural care ar fi putut fi motivante pentru cineva care ia clubliterar ca reper)”

E clar că autorul acestui top face un clasament puţin defazat. Poate că, pentru cei 100 sau 1000 sau 10.000 de oameni care-l frecventează, clubul reprezintă ceva. O formă de socializare, un cadru de întâlnire, o platformă de publicare. Dar, statistic şi strict valoric, cu toată răspunderea spun: nu reprezintă decât un cenaclu ok, divizat şi ierarhizat, fără alte pretenţii decât literare şi aproape inexistent pentru scriitorii de peste, nu ştiu, 40 de ani. Pe scurt: o poveste strict generaţionistă. Cantitativ şi valoric, mi se pare puţin hazliu să faci un clasament în care să compari texte tipărtite cu texte în lucru, volume editate (vezi Liternetul) cu texte cu circuit închis. Este ca şi cum ai înscrie în acelaşi concurs o echipă de prim eşalon, cu echipa de pe strada ta. Sigur că, emoţional, îl putem înţelege pe cel care transmite „meciul”, dar dacă se joacă pe acelaşi teren (virtual) asta nu înseamnă că nu se joacă pe reguli. Ce nu am înţeles din acest top e care sunt aceste reguli şi de ce arbitrul joacă pentru una dintre părţi. Nici la FRF parcă nu se-ntâmplă aşa ceva.


Şi încă ceva… despre ce influenţă vorbeşte jurnalistul? Foarte influent pe segmetul literaturii noi, aflăm. Influent în ce sens? Are vreo colecţie la o editură? Trimite autori prin ICR? Cere cronici pentru autorii care-l frecventează? Sau e vorba doar de o dorinţă, profesionistă şi ea, ca şi semnatarul ei… Cât despre noua legitimare a literaturii contemporane: calitatea de membru clubliterar fiind valorizata si ca un fel de legitimare literara, orice comentariu e prea puţin ironic. Să ia exemplu USR-ul, domnule, asta vrei să spui? Sau te referi la faptul că presa scrisă (câtă mai e) nu mai poate trăi fără girul dat de club? Apropo, legitimarea asta e pe model clasic (legitimaţie de scriitor) sau e tot pe net, se descarcă de pe forum? Şi o pot folosi şi clonele (un număr considerabil de afiliaţi, nu cumva şi criteriul clonelor a dus la rezultatul topului?) sau doar cei cu buletin la purtător?

Nu vreau să se înţeleagă că am ceva cu cei care frecventează clubul, cu mulţi dintre ei sunt prieten literar. Dar, strict profesional, topul mi se pare cel puţin tras de păr. O reclamă inutilă şi ieftină. Dacă era pe net, mai înţelegeam. Dar aşa, tipărit şi cu „descrieri” la obiect, e doar o modalitate de a duce de nas nişte cititori care, oricum, n-au cum să comenteze şi doar aşa află de existenţa celui mai influent site literar din România. Super influenţă!

Şi, ca să vedeţi până unde merge jurnalistul nostru, iată aici cum şi-a „lucrat” topul:

farsaDupă cum se observă, invitaţi să răspundă au fost… tocmai cei din club literar. Cred că mai corect ar fi ca distinsul jurnalist să completeze în materialul semnat că acest top cu cele mai bune site-uri literare e făcut de cei care fac parte doar din site-ul „ales” câştigător. E mai complet.

Şi încă ceva. În pagina de net (nu am bani pentru ziare), apare, la început, următoarea remarcă: „Dintre site-urile selectate de RL, sase au profil de cenaclu, aceasta formula presupunand o interactivitate mai mare.”

Ei bine, pentru cei care frecventează mediul literar (nociv, plin de fumuri şi atât de divizat, nu doar valoric), RL înseamnă, orice s-ar spune, România literară. Să fim măcar corecţi şi să nu pervertim nişte simboluri cu topurile făcute de mântuială pentru publicul de o zi.

Sunt foarte curios să aud reacţii de la „perdanţii” acestei bombe jurnalistice. Le voi avea în zilele următoare.

Şi, sigur, era şi-o poliţă mai veche. Am mai spus, nu-mi place să rămân dator.

Septembrie 23, 2009

Observator cultural nr. 235 (493)

Filed under: video prezentări — miculftiriadi @ 5:03 pm
Tags: ,

Septembrie 22, 2009

Dan Coman a fost la chat

S-a râs, s-a mers în „depozit”, s-a răspuns în direct, pe mess sau la telefon. Trei ore în două reprize de cafea şi-o poză între două istorii ale literaturii. Cu un scriitor în carne şi oase. Cum s-ar spune, pe bune.

dan coman, foto de un cristian, septembrie 2009

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.