uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Septembrie 25, 2009

TOP TOP TOP

Filed under: SCANDAL,Topul lui Adrian Schiop — miculftiriadi @ 1:37 pm
Tags:

După ce-am fost „urmărit” pe twitter şi m-am trezit cu tot felul de cereri şi invitaţii pe facebook, am zis că e mai sănătos şi mai înţelept să renunţ la cele două servicii. E adevărat că e foarte uşor să interacţionezi, dar la fel de uşor este să te trezeşti cu fel de fel de „gânduri”, „impresii” şi mai ales persoane. Există email, există blog, există telefon.

Online-ul literar. Topuri sau tocuri?

În altă ordine de idei, am dat întâmplător despre un anumit top al site-urilor literare în România liberă. Nu am foarte multe de comentat (iniţiatorul lui mi-e total antipatic şi ca mod de lucru şi ca persoană). Un lucru mi se pare clar şi vizibil. Cum naiba e clubliterar pe primul loc în detrimentul liternetului sau al tiuk-ului? Vechimea, traficul, accesibilitatea, varietatea ar arăta o cu totul şi cu totul altă faţă a aşa-zisului top. Şi nu în ultimul rând faptul că autorul articolului e membru al clubului, îmi dovedeşte pretenţiile acestui top. Dar, cum am lămurit unele lucruri, mediul virtul literar semioficial (şi aici putem vorbi despre aşa-zise proiecte, forumuri şi site-uri) este total străin noţiunilor elementare de jurnalism şi civilitate. Nu discut despre calitate. Dacă, în opinia votanţilor (care votanţi?) un site care a editat cărţi, cum e Liternetul sau o revistă care are în spate aproape 10 ani, cum e tiuk-ul, pot fi comparate (şi depăşite!) de un cenaclu interactiv, înseamnă că există alte criterii la mijloc. Este vorba despre veşnica obsesie a Nobelului (fie şi românesc). O calitate nu doar îndoielnică, dar complet, ameţior de perdantă. Dacă vreţi, se poate exemplifica din greu cu „texte” şi, mai ales, „comentarii” de pe mai multe astfel de site-uri cotate drept literare. Dar, frapant, e faptul că jurnalistul nu explică de ce în  diferenţierea dintre o revistă on-line şi un trendsetter, prima e surclasată. Şi, mai mult, nu spune că e parte în acest clasament. Pardon, moţ.

Dar, pentru a vedea exact motivaţia „juriului”, iată un exemplu:

Clubliterar.com (www.clubliterar.com)
1. Formatul este de cenaclu literar online, cu regim inchis (trebuie sa  devii membru pentru a  putea posta). Foarte influent pe segmetul literaturii noi – aici sunt membri cativa dintre mai cunoscuti tineri scriitori din Romania (Dan Sociu, Ionut Chiva, Catalin Lazurca, Ruxandra Novac, Claudiu Komartin, Andrei Gamart), aici au fost postate inainte de a fi publicate fragmente din carti care ulterior  au facut valuri (Silviu Gherman- „Cele mai frumoase creiere”, Dan Sociu- „Cantece eXcesive”, Claudiu Komartin- „Un anotimp in Berceni”, Vlad Moldovan- „Blank”) – si tot aici aspira sa intre destui tineri, calitatea de membru clubliterar fiind valorizata si ca un fel de legitimare literara. In literatura noua, clubliterar functioneaza ca un fel de trendsetter.

Două lucruri: n-am aspirat niciodată la statutul de membru al acestui proiect (pur şi simplu nu mă interesează) şi mă consider un om informat pe partea asta a literaturii. Mai mult, în scurtele interacţionări cu aşa-zisul centru de putere al clubului, am fost complet ignorat. Ceea ce, fireşte, m-a şi ambiţionat să-i răspund acum autorului. Dar nu despre ambiţie este vorba, ci despre modul de a pune problema. Jurnalistul are impresia, frecventând acest mediu, că literatura tânără e doar acolo.  Bazându-se pe criteriul de „membru”, primit în diferite stadii de mai mulţi tineri scriitori, el confundă calitatea de membru activ cu cea de membru. Apoi, aşa-zisele „cărţi” postate pe club în premieră, n-au prea fost doar pe club. Aşa că, statistic vorbind, criteriul e vulnerabil. Dacă adaug acestuia faptul că unul dintre foştii administratori (numiţi în „justificarea” de mai sus) spunea chiar zilele trecute:

„e adevărat că acest site şi-a modificat destul de mult profilul în ultimii ani, deşi lucrurile începuseră să se îndepărteze binişor (adică să se degradeze) de ideile care au animat iniţial comunitatea.
clubliterar era iniţial un atelier în care scriitori foarte tineri puteau învăţa, puteau schimba păreri şi observaţii critice în legătură cu textele lor. mai târziu, au început să apară anunţurile, cu referire directă la evenimente întâmplate în locuri unde se află mai mulţi membri sau oameni interesaţi care ar putea să vină la ele (aşa au ajuns să fie promovate aici cenacluri, lecturi publice sau întâlniri cu caracter cultural care ar fi putut fi motivante pentru cineva care ia clubliterar ca reper)”

E clar că autorul acestui top face un clasament puţin defazat. Poate că, pentru cei 100 sau 1000 sau 10.000 de oameni care-l frecventează, clubul reprezintă ceva. O formă de socializare, un cadru de întâlnire, o platformă de publicare. Dar, statistic şi strict valoric, cu toată răspunderea spun: nu reprezintă decât un cenaclu ok, divizat şi ierarhizat, fără alte pretenţii decât literare şi aproape inexistent pentru scriitorii de peste, nu ştiu, 40 de ani. Pe scurt: o poveste strict generaţionistă. Cantitativ şi valoric, mi se pare puţin hazliu să faci un clasament în care să compari texte tipărtite cu texte în lucru, volume editate (vezi Liternetul) cu texte cu circuit închis. Este ca şi cum ai înscrie în acelaşi concurs o echipă de prim eşalon, cu echipa de pe strada ta. Sigur că, emoţional, îl putem înţelege pe cel care transmite „meciul”, dar dacă se joacă pe acelaşi teren (virtual) asta nu înseamnă că nu se joacă pe reguli. Ce nu am înţeles din acest top e care sunt aceste reguli şi de ce arbitrul joacă pentru una dintre părţi. Nici la FRF parcă nu se-ntâmplă aşa ceva.


Şi încă ceva… despre ce influenţă vorbeşte jurnalistul? Foarte influent pe segmetul literaturii noi, aflăm. Influent în ce sens? Are vreo colecţie la o editură? Trimite autori prin ICR? Cere cronici pentru autorii care-l frecventează? Sau e vorba doar de o dorinţă, profesionistă şi ea, ca şi semnatarul ei… Cât despre noua legitimare a literaturii contemporane: calitatea de membru clubliterar fiind valorizata si ca un fel de legitimare literara, orice comentariu e prea puţin ironic. Să ia exemplu USR-ul, domnule, asta vrei să spui? Sau te referi la faptul că presa scrisă (câtă mai e) nu mai poate trăi fără girul dat de club? Apropo, legitimarea asta e pe model clasic (legitimaţie de scriitor) sau e tot pe net, se descarcă de pe forum? Şi o pot folosi şi clonele (un număr considerabil de afiliaţi, nu cumva şi criteriul clonelor a dus la rezultatul topului?) sau doar cei cu buletin la purtător?

Nu vreau să se înţeleagă că am ceva cu cei care frecventează clubul, cu mulţi dintre ei sunt prieten literar. Dar, strict profesional, topul mi se pare cel puţin tras de păr. O reclamă inutilă şi ieftină. Dacă era pe net, mai înţelegeam. Dar aşa, tipărit şi cu „descrieri” la obiect, e doar o modalitate de a duce de nas nişte cititori care, oricum, n-au cum să comenteze şi doar aşa află de existenţa celui mai influent site literar din România. Super influenţă!

Şi, ca să vedeţi până unde merge jurnalistul nostru, iată aici cum şi-a „lucrat” topul:

farsaDupă cum se observă, invitaţi să răspundă au fost… tocmai cei din club literar. Cred că mai corect ar fi ca distinsul jurnalist să completeze în materialul semnat că acest top cu cele mai bune site-uri literare e făcut de cei care fac parte doar din site-ul „ales” câştigător. E mai complet.

Şi încă ceva. În pagina de net (nu am bani pentru ziare), apare, la început, următoarea remarcă: „Dintre site-urile selectate de RL, sase au profil de cenaclu, aceasta formula presupunand o interactivitate mai mare.”

Ei bine, pentru cei care frecventează mediul literar (nociv, plin de fumuri şi atât de divizat, nu doar valoric), RL înseamnă, orice s-ar spune, România literară. Să fim măcar corecţi şi să nu pervertim nişte simboluri cu topurile făcute de mântuială pentru publicul de o zi.

Sunt foarte curios să aud reacţii de la „perdanţii” acestei bombe jurnalistice. Le voi avea în zilele următoare.

Şi, sigur, era şi-o poliţă mai veche. Am mai spus, nu-mi place să rămân dator.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: