uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Ianuarie 31, 2010

din februarie, la Biblioteca de poezie

Ianuarie 30, 2010

Nora Iuga – 21 ianuarie (II)

Filed under: Nora Iuga,Video — miculftiriadi @ 3:59 pm
Tags:

varianta integrală pe

blogul autoarei

Observator cultural nr. 252 (510)

Filed under: Observator cultural,video prezentări — miculftiriadi @ 12:06 pm
Tags:

Ianuarie 29, 2010

Alex Radu

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 6:12 pm
Tags:

Aflu cu întârziere ceea ce nu mi-aş fi dorit să aflu:

Alex Radu a murit.

Ne-am cunoscut la Alba Iulia, la ediţia Colocviului, care deja are două nume mai puţin.

Aproape că nu mai vreau să văd filmul ediţiei din 2009.

Nora Iuga despre lectura de la DAAD

Filed under: Nora Iuga — miculftiriadi @ 5:30 am
Tags:

audio integral pe blogul autoarei

Ianuarie 28, 2010

am de primit o bere

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 5:25 pm
Tags:

tre’ să primesc o bere după un pariu (mi-am reamintit din Adevărul literar şi artistic)

Ancheta Ce ne pregătesc scriitorii?

Ianuarie 27, 2010

interviu cu Ana Blandiana şi Romulus Rusan

Filed under: Interviu — miculftiriadi @ 12:18 am

Un amplu interviu în numărul de mâine al Observatorului cultural.

Formula 2 (Adrian Spirchez, un cristian) a realizat până acum un prim interviu cu Cicerone Ioniţoiu, interviul cu Ana Blandiana şi Romulus Rusan fiind centrat pe   Memorialul Sighet.

Multă lume a rămas impresionată de faptul că Memorialul a fost făcut de două personalităţi care nu sînt istorici de meserie.
Ana Blandiana: Unul a devenit – Romulus Rusan s-a recalificat.
A fost un avantaj faptul că nu veneaţi din lumea istoricilor propriu-zişi?
Romulus Rusan: Un mare avantaj, pentru că eram liberi de toate prejudecăţile profesionale. Cu unele excepţii, istoricii fie că s-au retras, cei care au colaborat cu regimul comunist, fie că
s-au obişnuit cu sistemul instituţional din învăţămînt şi Academie.

Ianuarie 26, 2010

interviu cu SGB în Observator cultural

Filed under: Stoian G. Bogdan — miculftiriadi @ 7:19 pm
Tags:

SGB. Ce personaj!

Acum trei ani era un no name. La propriu. Apăruse într-o colecţie underground,  recomandat de colegul de liceu, Cosmin Ciotloş. Scrisese o epopee, era „golănaşul” clasei, publicase trei poeme la poşta redacţiei României literare. Primise botezul de la sursă, cum s-ar spune. Apoi a venit în Bucureşti, cu gândul să cunoască scriitorii pe care-i citea. Aşa a început aventura. Un BMW la mâna a doua, restaurante, băi de mulţime. Pentru cele trei numere din Pana mea a fost singurul poet cu un poem ca „rubrică fixă” plus 50% finanţator. Apoi un concurs de debut la USR (brrr, nu-i aşa că aveţi frisoane când vă gândiţi la sistem?, uite că de data asta sistemul a funcţionat şi omul nostru a împuşcat peste 15 cronici grele, toate pozitive, plus niscai premii).

Stoian G. Bogdan e de mâine în Observator cultural, după două cronici, cu un interviu. Unii spun că n-ar fi mare lucru. N-aş fi aşa de sigur.

Ianuarie 25, 2010

Marta Petreu la Conferinţele de la Sala Oglinzilor / Andreea Răsuceanu – Cele două Mântulese

Filed under: Andreea Răsuceanu,Marta Petreu,Proiecte — miculftiriadi @ 6:40 am
Tags: ,

Ianuarie 23, 2010

interviu cu Elena Vlădăreanu (în curând pe hârtie)

Filed under: Elena Vlădăreanu — miculftiriadi @ 1:27 pm

proiectul Literatura română scrie pe mine.

Un fragment din varianta brută, blogotransferabilă.

un cristian: În primul rând trebuie să-ţi mulţumesc. Eşti printre puţinii autori care, având un « produs » underground în bibliografie, ţi l-ai asumat /specificat în toate celelalte prezentări. Un gest foarte ok, ţinând cont că, în principiu, aceste carnete underground (care fac parte dintr-un sistem editorial care a încercat să propună autorului român autoeditarea şi nu s-a « cerut » niciodată menţionat) au fost « înghiţite » de ediţii cartonate. So, mulţam fain pentru acest gest.

Elena Vladareanu: asa

Elena Vladareanu: gata

un cristian: ok

Elena Vladareanu: asta cu multumirile e oficial

Elena Vladareanu: ?

un cristian: nu, doar pentru blog

un cristian: 1. Ai debutat oficial în mediul dulce-acrişor al editoriadei instituţionalizate: grupaj de poeme în revista „Metafora” din Constanţa (2000), o antologie de tabără (Poezia taberei, 2000), şi un botez al focului cu un ISBN cartonat pus la pachet şi livrat prin poştă, cu Paginile din 2002. La 21 de ani, practic, erai un tânăr autor trecut prin cele patru (plus una) instanţe supreme ale vremii : cenaclu(ri), tabere de creaţie, experienţă editorială şi legitimaţie de presă, la care adaug zona underground. Nu s-ar ars cam repede etapele?

Elena Vladareanu: nu-mi dau seama

Elena Vladareanu: imi este destul de greu sa-mi asum o privire rece si perfecta asupra trecutului

Elena Vladareanu: asupra acelor ani

Elena Vladareanu: mai ales ca atunci eram destul de pe dinafara. ce oi fi eu acum, dar cum eram atunci…

Elena Vladareanu: nu-mi dadeam seama daca e bine sau nu ce fac, daca are vreo valoare ceea ce scriu or ba. faptul ca tu mi-ai propus atunci sa-mi scoti carticica a insemnat aproape mai mult decat o confirmare oficiala. nu intentionez sa te flatez, dar pana la urma tu erai creierul cenaclului de la litere, aveam asa, un feeling, ca daca primesc botezul underground o sa fie ok.

un cristian: nu ma pune in razboi cu ianus, pls (cenaclul era cenaclu, biblioteca era altceva)

Elena Vladareanu: ups

Elena Vladareanu: dar nu vreau asta

un cristian: asta cu creierul e prea mult…

Elena Vladareanu: hai sa adaugam dupa tine, ca erai impreuna cu marius ianus

Elena Vladareanu: kkt

Elena Vladareanu: poti sa lasi si asta

Elena Vladareanu: ma zapacesti

Elena Vladareanu: negociem dupa

un cristian: stai sa vezi ce urmeaza…

Elena Vladareanu: ok

un cristian: 2. În 2010 se-mplinesc 10 ani de jurnalism cultural continuu. S-o luăm pe rând. Cum, cât şi ce-a-nsemnat fiecare experienţă în parte. Să-ncepem cu Cotidianul, primul ziar privat de după 1989. Cum ai ajuns acolo şi cum ai caracteriza anii de « teren » în care aveai pe mână pagina de cultură a unei publicaţii de 5000 de exemplare ?

un cristian: so, continua

Elena Vladareanu: stai putin sa vad daca mai am ceva la prima intrebare

Elena Vladareanu: tu mentionezi revista metafora din constanta, poezia taberei…

Elena Vladareanu: sa fim seriosi, cristi, lucrurile astea insemna ceva pentru un pusti, ma rog, o pustoica in cazul meu, supercomplexata, care nu se credea in stare de nimic. oau, i-au aparut versuri nu stiu pe unde, asta da realizare! de aceea am si refuzat sa mai public intens dupa ce am debutat sau sa trimit la concursuri whatever

Pagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.