uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Ianuarie 22, 2010

ce se mai poate spune?

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 8:44 pm

Mugur Grosu a scris despre… un plagiat.

Totul e halucinant.

Unde s-a publicat cartea, ce premiu a câştigat, cine (şi cum) a recomandat-o, unde s-a produs evenimentul, ce s-a plagiat.

Să vedem reacţiile oficiale. Normal ar fi să existe. Sau nu, cine ştie?

Publicaţi, băieţi şi fete, publicaţi!

Anunțuri

9 comentarii »

  1. Din pacate pentru mine e doar o dovada incontestabila de resurectie a poftei de scandal de travestiti la antena 3 cu care se joaca scriitorii din cand in cand.
    Nu stiu de ce nu mi se pare deloc credibila acuzatia.

    O data pentru felul in care este facuta (dupa un mail gasit, fara sa ne gandim daca poemul respectiv e sigur scris de cine si-l asuma in 2007)

    dar e o discutie care merita purtata. nu asa, cu concluzii aruncate inainte sa te interesezi ce se intampla, dar oricum… nu profesionalismul ori simtul realitatii sunt atributele esentiale ale MM-istilor.

    si a doua oara pentru ca nu stiu de ce, din principiu, nu cred ca ai avea cum sa-l plagiezi pe vreun 2000-ist in nicio lume posibila. Ceea ce ai copia ar fi din alt film decat restul.

    De-asta am mari retineri dar, ma bucur ca pofta de discutiile literare sunt asa de vigilente. Ma amuza si faptul ca sensurile gasite de Marius Ianus formulei MM nu si-au pierdut prospetimea 😛

    Comentariu de romanianbodies — Ianuarie 22, 2010 @ 10:11 pm | Răspunde

  2. Razvan, nu conteaza cine de la cine, conteaza unde. Exista un premiu, exista un „girant”, exista o intreaga poveste in care mai toti MM-isti s-au bagat cu ochii inchisi. Ce discutie trebuie purtata? Ca unul are 5000 de semne in plus? Ca unul a luat un premiu si altul a publicat intr-o revista? Ce s-o mai lungim? A publicat un text al altui autor, uitand ca nu e al ei. Asta e cea mai buna explicatie. Daca era copiat fara modificari, intelegeam. A gasit foaia, i s-a parut c-a scris-o ea si se putea explica. Asa, cu tot respectul, nu exista decat scuze. A prelucrat un text care nu-i apartine. Si nici nu trebuie sa ma interesez. Vorbim despre o editura care trebuia sa ajunga si la treaba asta. Nu ma poti acuza ca-i fac cu favor lui Ovia. Departe de mine treaba asta. Dar aici e plagiat. Am vazut postul lui Mugur si e convingator. Ce o mai dam la intors? Cum adica nu se poate plagia? Si nu e vorba de vigilenta, ci de inflatie. O inflatie poetica in care cine vrea si cine nu vrea devine autor. Nu iau persoanele in cauza. Iau sistemul. Faci obiectii jurnalistice, dar uiti să adaugi ce e mai important> cine gireaza toata aceasta inflatie. Inainte sa vorbim de vigilenta, sa fim atenti unde ne ducem, cu cine ne asociem, in numele cui vorbim, cine ne dam si cum ne reprezentam interesele. Vorbim de viitor la morga, ce naiba!Vrem reforma cu oameni care ar scoate orice doar-doar mai ciugulesc ceva. Sa fim seriosi. Despre ce profesionalism poate fi vorba dupa ce citesti asa ceva? Vrei profesionalism? Intreaba-i pe cei care pot lua decizii in acest caz. Nu le cere celor care constata, cere-le celor implicati o reactie profi. Noi, ceilalti, asistam si ne minunam. De 10 ani aceleasi acuze(ba chiar suplimentate), aceleasi scandaluri, aceeasi mazga. Cine nu e profi aici? Personalul care te-ntarzie si-n care tre sa mergi cu toti semintarii sau calatorul care, din comoditate, nu e capabil sa schimbe mijlocul de transport?
    Si o sa-ti dau un exemplu concret in care profesionalismul nu poate fi contestat, fiind (a)creditat. Un exemplu personal, pt ca e mai sanatos (e inedit si suparator de real). A existat la un post de radio o emisiune despre generatia MM. Ani in sir. Super treaba. Ei bine, in acesti ani (multi si impanati cu prezente numeroase) o singura data n-am fost invitat (macar pentru arhiva fracturista, daca nu pt altceva – cand spun asta, nu ma dau mare, e doar o realitate). O singura data respectiva jurnalista n-a binevoit (desi imi fusese colega la un master de jurnalism) sa ma invite (de prasila). Ea era profesionista (desi, nu ma sfiesc sa spun, habar nu are de literatura). Uite un exemplu in care profesionalismul pe care-l invoci e doar formal. Prefer mai putini profesionisti acreditati unor oameni care au curajul sa spuna: ala ne-a pacalit, de zece ani aceleasi rahaturi, asta e plagiat. E mai natural si mai ok.
    Şi cum de invocăm profesionalismul când lucrurile vizibile, alea dureroase şi penibile, nu pot fi rostite cu voce tare? Cum putem vorbi despre mediul profesionist când nu putem spune NU unor impostori? De ani de zile se ştie cum se dau premiile. Cum obţine un „manager” local nişte fonduri, hopa mare eveniment că dă să bea la nişte pomanagii din toate generaţiile. Dacă tragi semnale de alarmă, cică-ţi faci reclamă sau ai nu ştiu ce interese? (ai văzut solidaritate într-un demers de genul ăsta? E unul direct interesat în a-şi păstra gratuităţile să recunoască trocul?) Despre ce fel de profesionalism vrei să vorbim? Despre cel prin care decretăm că „măcar ăla face ceva” (ce, te-ntreb?, ce face?, suge nişte fonduri şi-şi hrăneşte acoliţii) sau cel prin care tăiem răul de la rădăcină? Profesionalism nu înseamnă şi „tăcerea tăinuitoare”, prin care realibilităm şi reciclăm nişte traseişti? Hai să ne gândim bine. De generaţia asta s-au lipit tot felul de binevoitori. Îl vezi pe unul atât de profesionist încât să spună că i-a fraierit pe băieţi şi s-a folosit de fete, ca să fiu în ton cu profesionalismul de antene? Vorbim despre profesionalism şi ne înconjurăm de relicve, de penali la modul propriu, vânzători de butelii cartonate? De oameni care au trăit pe spinarea naivităţii noastre? Să recunoaştem întâi că între oamenii de aceeaşi vârstă e mâncătorie prea mare. Da, Ianuş are dreptate, ceauşeii duc mai departe utecismul unor persoane de care nu mai scăpăm. Îţi place sau nu, eu cred că nu există vină colectivă, doar individuală. Nu mă interesează „salvarea generaţiei”, dar nici nu pot fi de acord că toţi sunt o apă şi-un pământ în problema asta. E vina fiecăruia că se-aliază cu cei care s-au folosit de ei, de numele lor şi de imensul capital de simpatie pe care nişte puşti, astăzi mulţi la fel de naivi, îl aveau în bagajul personal. Hai să nu generalizăm. Vrabia tot la mălaiul cel mai obscur a ajuns. În zece ani mulţi n-au învăţat nimic. Repetă aceleaşi greşeli şi muşcă aceleaşi momeli ieftine. Să fie un semn de maturitate sau de neputinţă? Sau neputinţa seamănă a profesionalism în contextul dat?

    Comentariu de miculftiriadi — Ianuarie 23, 2010 @ 7:46 am | Răspunde

  3. pai e simplu, cristi. de unde stii cine a luat textul de la cine?

    Comentariu de romanianbodies — Ianuarie 23, 2010 @ 1:41 pm | Răspunde

    • Pai nici nu trebuie sa stiu. La o adica nici nu vreau sa stiu. S-a intamplat, ceea ce nu e ok, oricum am lua-o. Daca a luat ea, e mai comlicat, pentru ca a publicat intr-o carte (si toata polologhia mea de mai sus se bazeaza pe „sistemul” care, implicit, ajunge in acest punct), daca a luat Ovia, e alta poveste (dar, daca textul lui Ovia a aparut in Tomis, in 2007, mi-e greu sa cred ca ar fi luat el textul). Oricum, nu conteaza cine a luat de la cine, inca o data. Conteaza ca s-a ajuns intr-o fundatura. Conteaza ca inflatia a creat astfel de derapaje si ca, uite, stam si calculam cine a luat de unde, cand, de fapt, putem concluziona ca s-a ajuns prea departe.

      Comentariu de miculftiriadi — Ianuarie 23, 2010 @ 3:58 pm | Răspunde

  4. draga Cristi.

    exact felul asta de iesiri pe bloguri au redus mult spre zero credibilitatea celor care scriu literatura.
    Daca, intradevar este ceva grav, se poate rezolva pe cai oficiale. restul este vorbarie.

    daca in locul lui robert eram eu si in locul lui mancu ar fi rovia as fi reactionat la fel pe blogul lui Grosu.

    Comentariu de romanianbodies — Ianuarie 24, 2010 @ 1:55 am | Răspunde

    • Razvan, nu vad de ce se reduce credibilitatea unei intregi categorii de oameni daca x sau y iau in discutie o problema din interior. Literatura, pentru ca e o tentatie pentru multi, nu e apanajul unui grup restrans, deci rufele nu se pot spala in familie. Fata de colaborationismul din epocile recente, acest mic plagiat (din orice parte ar fi el), e doar un buzz. Vorbaria e necesara pentru ca oricum nu schimba nimic. Vorbaria mea se refera la sistemul care ajunge sa produca aceste derapaje. Un sistem in care, repet, multi s-au aruncat cu capul inainte. De ce sa repete si altii istoria, daca tot se ajunge la un mar stricat de tot? Si-apoi, caile oficiale inseamna cam asa: o reactie oficiala a „producatorului” (care tot publica e). Eu zic sa scurtam povestea. Sa-si ceara vinovatul scuze si sa opreasca astfel chestia, altfel se va vorbi mult si bine. pentru ca e un subiect despre care merita sa vorbesti, la o adica. Nu despre persoane, ci despre cum se-ajunge in acest punct. E un subiect nou pentru tot ce stiam despre tinerii autori. Un caz concret de plagiat. Asa ceva se gaseste greu. Dar ai dreptate intr-un punct. Aflu ca exista plagiat nu doar in poezia tinerilor. De ce sa nu aflam cine si cu ce a mai plagiat? Adica doar poezia sa fie expusa? Cred ca e buna o discutie aplicata despre plagiat. Si nu te mira daca subiectul asta ar ajunge subiect de seminar la Litere. Se scriu carti despre asta, de ce sa tinem sub pres niste lucruri nu neaparat grave, dar agravante pentru orice aspirant la gloria literara?

      Comentariu de miculftiriadi — Ianuarie 24, 2010 @ 7:21 am | Răspunde

  5. nici nu ma gandesc sa fie tinute sub pres, Cristi. Doar ca mi se pare normal sa fie luate in considerare toate elementele.
    ceea ce e destul de usor, dar niciodata atat de usor ca pusul poalelor in cap. In plus, abordarile schioape nu fac decat sa deruteze si sa mute atentia de pe texte pe micile dementze personale. ajunge sa te uiti cand s-a scris ultima data despre poezia altcuiva pe blogul lui Grosu si o sa intelegi si cat interes exista pentru schimbarea vreunui sistem acolo. Dar chiar m-am saturat sa tot arat eu aburelile astea. have fun. (si asta nu ti-o zic tie). pana la urma cred ca oricine vrea sa citeasca ceva nu poate sa inteleaga mai mult decat este pregatit si, in final, asta e foarte bine. Pana la urma nu inteleg de ce as pierde eu vremea cu aberatiile aruncate Grosu din bidinea.

    nu e nici prima data si, sunt sigur, nici ultima cand se distreaza asa (iti amintesti sigur de „proezia”). Ma mir putin cum de nu te deranjeaza deloc lucrurile spuse degeaba, fara nici un fel de urmare oficiala. Si o urmare nu poate sa existe decat daca ar face pasii oficiali cei care prefera sa trancaneasca pe la colturi.

    cred ca lucrurile importante se fac numai cu pasi consistenti, in nici un caz cu urechisme.

    Comentariu de romanianbodies — Ianuarie 24, 2010 @ 9:57 pm | Răspunde

    • Asta si zic: dincolo de meciuri, mailuri si reconstituiri, s-a produs un plagiat.Asta e realitatea si consecinta unui sistem permisiv si inconsistent, pe de o parte, si unui heirupism care vine din partea autorilor. de ce ar fi o interpretare schioapa? Se seamana ce se culege. De-asta nici nu conteaza daca x l-a „lucrat” pe y sau invers(de-asta nu ma deranjeaza ca nu va exista o reactie oficiala, sistemul se compromite singur, autorii nu se vor schimba). Sigur, asta poate fi o dementa personala, dar eu o vad altfel, o vad ca pe o urmare fireasca a unui fapt elementar> „legitimarea” pe hartie (ca e volum, ca e revista) e aruncata in derizoriu pentru ca nu mai exista constiinta de a avea un text tiparit. Eu sunt convins ca nu vor exista urmari(din ce spun aici nici n-ar fi bine sa existe pentru ca, repet, teoria mea ar putea parea ca o dementa personala, ceea ce nu e, desi „tinta” e clara si, an de an, devine mai paguboasa). Nici nu stiu cine are dreptate in toata povestea(Mugur a comparat niste texte care dau impresia ca vorbim despre un plagiat). Dar nu „unde s-a ajuns” ma intriga, ci „de ce s-a ajuns aici”. Si de aceea cred ca s/ar fi ajuns aici si cu orice alta distributie.
      Pe de alta parte, e pacat ca, in loc sa se ajunga la o discutie lamuritoare (x nu vrea sa raspunda, y nu recunoaste), chestie strict jurnalistica (Mugur punand bine problema), s-a inceput cu atacuri absolut jenante.

      Comentariu de miculftiriadi — Ianuarie 25, 2010 @ 6:19 am | Răspunde

  6. […] să-i mulţumesc cu întârziere , este adevărat, lui un cristian, pentru postul lui cu trimitere la “micul” caz de furt, a lui gabi. şi mai ales pentru […]

    Pingback de FDL.ro » Blog Archive » propunerea lui cristi şi câteva păreri — Februarie 8, 2010 @ 11:48 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: