uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Ianuarie 23, 2010

interviu cu Elena Vlădăreanu (în curând pe hârtie)

Filed under: Elena Vlădăreanu — miculftiriadi @ 1:27 pm

proiectul Literatura română scrie pe mine.

Un fragment din varianta brută, blogotransferabilă.

un cristian: În primul rând trebuie să-ţi mulţumesc. Eşti printre puţinii autori care, având un « produs » underground în bibliografie, ţi l-ai asumat /specificat în toate celelalte prezentări. Un gest foarte ok, ţinând cont că, în principiu, aceste carnete underground (care fac parte dintr-un sistem editorial care a încercat să propună autorului român autoeditarea şi nu s-a « cerut » niciodată menţionat) au fost « înghiţite » de ediţii cartonate. So, mulţam fain pentru acest gest.

Elena Vladareanu: asa

Elena Vladareanu: gata

un cristian: ok

Elena Vladareanu: asta cu multumirile e oficial

Elena Vladareanu: ?

un cristian: nu, doar pentru blog

un cristian: 1. Ai debutat oficial în mediul dulce-acrişor al editoriadei instituţionalizate: grupaj de poeme în revista „Metafora” din Constanţa (2000), o antologie de tabără (Poezia taberei, 2000), şi un botez al focului cu un ISBN cartonat pus la pachet şi livrat prin poştă, cu Paginile din 2002. La 21 de ani, practic, erai un tânăr autor trecut prin cele patru (plus una) instanţe supreme ale vremii : cenaclu(ri), tabere de creaţie, experienţă editorială şi legitimaţie de presă, la care adaug zona underground. Nu s-ar ars cam repede etapele?

Elena Vladareanu: nu-mi dau seama

Elena Vladareanu: imi este destul de greu sa-mi asum o privire rece si perfecta asupra trecutului

Elena Vladareanu: asupra acelor ani

Elena Vladareanu: mai ales ca atunci eram destul de pe dinafara. ce oi fi eu acum, dar cum eram atunci…

Elena Vladareanu: nu-mi dadeam seama daca e bine sau nu ce fac, daca are vreo valoare ceea ce scriu or ba. faptul ca tu mi-ai propus atunci sa-mi scoti carticica a insemnat aproape mai mult decat o confirmare oficiala. nu intentionez sa te flatez, dar pana la urma tu erai creierul cenaclului de la litere, aveam asa, un feeling, ca daca primesc botezul underground o sa fie ok.

un cristian: nu ma pune in razboi cu ianus, pls (cenaclul era cenaclu, biblioteca era altceva)

Elena Vladareanu: ups

Elena Vladareanu: dar nu vreau asta

un cristian: asta cu creierul e prea mult…

Elena Vladareanu: hai sa adaugam dupa tine, ca erai impreuna cu marius ianus

Elena Vladareanu: kkt

Elena Vladareanu: poti sa lasi si asta

Elena Vladareanu: ma zapacesti

Elena Vladareanu: negociem dupa

un cristian: stai sa vezi ce urmeaza…

Elena Vladareanu: ok

un cristian: 2. În 2010 se-mplinesc 10 ani de jurnalism cultural continuu. S-o luăm pe rând. Cum, cât şi ce-a-nsemnat fiecare experienţă în parte. Să-ncepem cu Cotidianul, primul ziar privat de după 1989. Cum ai ajuns acolo şi cum ai caracteriza anii de « teren » în care aveai pe mână pagina de cultură a unei publicaţii de 5000 de exemplare ?

un cristian: so, continua

Elena Vladareanu: stai putin sa vad daca mai am ceva la prima intrebare

Elena Vladareanu: tu mentionezi revista metafora din constanta, poezia taberei…

Elena Vladareanu: sa fim seriosi, cristi, lucrurile astea insemna ceva pentru un pusti, ma rog, o pustoica in cazul meu, supercomplexata, care nu se credea in stare de nimic. oau, i-au aparut versuri nu stiu pe unde, asta da realizare! de aceea am si refuzat sa mai public intens dupa ce am debutat sau sa trimit la concursuri whatever

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: