uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Februarie 24, 2010

despre premii

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 1:09 pm

Nu de puține ori am atras atenția asupra acestui subiect… delicat. Când am încercat să lămuresc erorile unui  anume concurs cu pretenții am primit tot felul de acuze: ba că fac jocurile nu știu cui, ba că nu e frumos să mă iau de oameni care au făcut ceva (din banii cui?), ba că am interese oculte… Nu reamintesc decât faptul că în 2003 am protestat public alături de Marius Ianuș pentru neincluderea pe lista de nominalizări USR a unor volume de Dan Sociu, Elena Vlădăreanu sau Teodor Dună. Despre ce interese era vorba atunci? Ianuș s-a trezit cu amenințări și o citație la tribunal. Pe-atunci vedetele radio care gestionau literatura tânără nici nu se oboseau  să mă invite la o discuție. Cine naiba era un cristian pentru arhiva lor minunată? Am stat la cutie, cum s-ar spune și gesturile păreau ale unui aiurit. Așa să fi fost? Ei bine, de fiecare dată când am adus în discuție felul în care se fac juriile și se respectă regulamentele, întrebarea care mi se punea, pe ocolite, firește, era: Cine ești tu, să ne iei la întrebări? De parcă asta era problema, nu neregulile evidente, făcute cu bună știință de mănuitorii de condeie și de fonduri marea majoritate cerșite. Despre solidaritate nu s-a vorbit nicăieri în agitata noastră bataie cu stropi din cercurile underground. M-ați văzut vreodată nominalizat pe undeva în afară de Tiuk? Pe liste de ICR-izaţi nu m-aţi văzut (vorbesc de colegii de generaţiei, cei de la care, biologic vorbind, te-aştepţi să ai un ecou). Ce dracu’ să caut eu prin ţări străine dacă nu scriu, nu? De congresele alea pompoase de poezie nu mai amintesc, din moment ce iniţiatorul lor, un poet absolut pasabil valoric şi mediocru în vocaţie managerială (şi sunt indulgent când spun asta) se-ntreabă de ce nu semnez cu numele meu şi mă „ascund” în spatele unui pseudonim. Pardon, pseudonimul îl folosesc de aproape 11 ani… Dar pentru urechişti care nu mai pot fi criticaţi pentru că asigură o ciorbiţă moka (nimic nu e întâmplător, voi da sama de asta) la un tren întreg de scriitori, asta nu contează. Pentru că, ştiind tot ce mişcă, nu exişti pentru baronii locali ai literaturii. Pentru că sistemul, care creditează până şi plagiatul, vrea să exişti cu acte în regulă. M-aţi văzut pe undeva  chemat pentru altceva decât poze? Doar o precizare: nu sunt fotograf, prefer să plătesc (a se sublinia acest verb, absolut gratuit în minţile luminate ale multora) un fotograf bun și un cameraman, tocmai pentru a nu-mi asuma ceea ce nu sunt. Și-o să supăr pe mulți, dar și anul trecut la Alba, rolul meu părea unul de secretar, de parcă era mai comod să mă plimb de colo colo pentru a face loc cui trebuie. Ah, când am răspuns unor invitații, mi s-a reproșat că mi s-a dat prea multă importanță, de parcă trebuie să-mi justific statutul de invitat. Când am angajat un operator, aceleași voci sonore făceau glumițe, se țineau de ironii. Hazul e că au rămas filmate. Mieunături, schelălăieli. Nu înțelegeau rostul unei filmări, al unei ședințe foto, al unei înregistrări, al unui blog. Se făceau glume, se râdea cu poftă: vorb-aia, ce să facă și ăsta! Vom vedea în următoarele luni rostul acestor răbdări prăjite. Nu, domnilor şi doamnelor, nu mă interesează deloc să fiu civilizat în contextul dat. Nici nu mă interesează macar să tac. Am înghiţit în sec, am stat la coadă (vorb-aia, mic copil comunist), n-am clădit pe banii altora nimic şi nu am ce să-mi reproşez faţă de autorii români (o singură excepţie, evident, n-o pot face publică). Dar nici nu-mi mai dă  mâna  să aştept ca societatea să evolueze. E blocată. E încremenită. Nu-mi mai permit să pierd vremea şi energia cu  un sistem care este artificial. Pentru că, funcţionând în condiţiile date, orice om din afara „sferei de importanţă” riscă să „joace” doar pe nasturi. Şi, oricât de plăcut e un joc de nasturi (ştiu ce vorbesc), nu poţi rămâne la stadiul de „rezervă”. În condiţiile în care întotdeuna am promovat produsele originale.  Cum întregul sistem pare să nu înţeleagă rostul eliberării din categoriile clasice, soluţia de bun simţ e retragerea în carapacea produselor pentru uz intern. Haideţi să ne gândim. LiterNetul, o structură absolut fascinantă, ce rol joacă în ecuaţia editorială actuală? Dacă nici astfel de proiecte nu contează în logica sistemului, la ce să mă mai aştept? La evaluarea blogurilor de către oameni care văd în internet un duşman de moarte? La premii postume? A se scuti!

Frustrări, s-ar spune. Asumate, firește. Nu pun la socoteală dorința de a lua naibii un premiu pentru experiment literar (luat în calcul încă de pe vremea când ASPRO avea o asemenea categorie). Dar, în literatura română, experimentul ține exclusiv de scris, nu și de poveștile colaterale. Ați văzut premiu serios care să includă secțiuni ca bloguri & site-uri, documentar video, zona outdoor, chiar și interviuri (aici există câteva excepții, dar, în definitiv, cine premiază interviuri cu adevărat?). La câți dintre autorii cartonați ați regăsit edițiile underground în bibliografie? Preferă să-și treacă ISBN-uri în 10 exemplare decât foi multiplicate în câteva sute. E mai comod, de brandul cartonat a auzit oricine, e mai ușor să pleci afară cu o bibliografie serioasă. Mulți cred că e o joacă, că e bine să se folosească de experimente, dar să și le publice numai când au chef. Da, e o joacă, e un protest, e un experiment. Câte sunt în realitate? Vorbesc de continuitate, credibilitate și de calitate, nu de intenții și declarații. Pe câți i-ați auzit vorbind despre Biblioteca de poezie de la litere? Câți recunosc acum că dezvoltarea în evantai propusă în 2001 s-a făcut exact pe liniile enunțate atunci (site, existent în 2001, ediții sonore, recitaluri neconvenționale, ediții underground etc)? Câți tineri scriitori își amintesc măcar de unde și-au luat primii bani pe lecturi? Găsiți pe undeva menționate astfel de lucruri? Recunoaște cineva că o lectură în metrou (la care doar Țupa era dispus să se riște), în biserică sau pe acoperișul facultății păreau SF-uri? Sigur, astăzi lucrurile au evoluat. Experimentul continuă, dar a nu se uita că și experimentul nostru continuă.  Și nu regresând sau bătând pasul pe loc. Ah, o paranteză. De ce am păstrat unele materiale și nu le-am dat drumul imediat? Pentru că au fost gândite într-un anume fel și nu puteam să le arunc public doar de dragul rapidității. Calitatea cere, totuși, răbdare.  E un pariu,  gratuit doar la nivel de preț. Da, recunosc că-mi doresc să existe o categorie la care și experimentele să-și găsească nominalizarea. Dar unde? Considerați că sistemul literar românesc e atât de performant încât să-și permită experimentul neliterar (la propriu)? Nu  cred  așa ceva, după cum nu mai cred în onestitatea premiilor (ca structură închisă). După cum nu mai cred în povestea cu managerii literari de care tot aud. Iarăși voi supăra pe mulți, dar am impresia că unii autori pretind că li se cuvine totul. Am să fiu tranșant. Uneori povestea din jurul unei cărți are mai multă valoare decât cartea în sine. A nu se uita asta.

Și, ca să revin la subiect, voi spune că se apropie Premiile Observatorului cultural. Premii extrem de prestigioase și, poate, cele mai râvnite. Să dau un singur argument. În Observator nu se comentează cărțile redactorilor. În plus, volumele lor nu intră în faza nominalizărilor. E o dovadă de caracter și de onestitate. Cărți foarte bune, cum e cazul debutului lui Ovidiu Șimonca sau al Andreei Răsuceanu, poate cele mai bune pe 2009, rămân pe dinafară. Chiar așa să fie? Mi se pare o alegere înțeleaptă să procedezi cum doar Observatorul procedează. Și, pentru că sunt perfect de acord cu această regulă, cu tot riscul de a-mi pune în cap autorul, am refuzat includerea pe lista inițială a lui Moni Stănilă pentru volumul de versuri publicat de Charmides/Ninpress. Solidaritate față de cei doi colegi de la Observator? Nu, solidaritate față de principiu. Nu știu dacă Moni se va supăra pe mine, dar știu că în cazul credibilității nu putem lăsa loc de interpretările premianților de ocazie.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: