uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Mai 4, 2010

Interviu cu Gabriel Chifu

Filed under: Fără categorie — miculftiriadi @ 7:25 pm
Tags:

în această săptămână în Observator cultural

După o serie de încercări expediate pe adresa „Poştei redacţiei“, Geo Dumitrescu v-a debutat cu poezia „Strigăt“ în România literară. Aţi purtat o corespondenţă îndelungată cu Geo Dumitrescu. Ce s-a întîmplat cu acele scrisori? Şi în sensul întrebării de mai sus, raportîndu-ne cumva la situaţia post debut, se poate vorbi de o demitizare a ideii de revistă literară? Sigur că vorbim astăzi de publicaţii on-line, de posibilitatea de a fi tipărit oriunde (chiar şi în regie proprie), dar nu cumva „respectul“ faţă de valorile literare scade şi pe măsură ce publicaţiile literare nu mai sînt percepute ca o selecţie valorică necesară?

S-o luăm cu începutul. Geo Dumitrescu m-a debutat la Poşta redacţiei, în 1972, cu acea poezie de adolescenţă, m-a debutat chiar în România literară, revista al cărei redactor sînt astăzi: ce-i drept, de la o postură la alta e o cale destul de lungă, pe care mă mir că am străbătut-o. Nu mi-e ruşine de popasul meu la Poşta redacţiei, ba chiar mă mîndresc cu asta. Mi-a folosit acest exerciţiu, această ucenicie, această trecere a mea prin etajele succesive ale literaturii. Totdeauna mi-a plăcut să învăţ de la alţii, nu să învăţ pe alţii. Am o mare recunoştinţă, în absolut, faţă de Geo Dumitrescu, ca şi faţă de Ştefan Aug. Doinaş, care mi-a publicat şi el versurile, cu o prezentare entuziastă, tot la Poşta redacţiei, dar în Familia. Păstrez, desigur, scrisorile lor din acea perioadă şi de mai tîrziu. Gratitudinea mea se îndreaptă spre alţi cîţiva scriitori care, atunci, în primii ani, mi-au fost alături. Unul este Gabriel Dimisianu, cu care, în chip fericit, s-a întîmplat să devin prieten apropiat şi aşa am rămas pînă în ziua de azi. Sau Constanţa Buzea şi atîţia alţii încă. Sînt un ins de reacţie pozitivă, am nevoie de recunoaştere, de cuvinte bune ca să funcţionez normal şi am nevoie de modele. De aceea mărturisesc că nu înţeleg foarte exact cum vine chestia asta, cu autopublicarea, cu autopromovarea pe internet, e ca şi cum ai avea ambiţia să te naşti tu din tine. După gustul meu, spaţiul virtual este prea democratic, prea îngăduitor, primeşte orice şi astfel se dizolvă orice idee de ierarhie bazată pe talent şi pe competenţă. În literatură e necesar să fii validat de alţii, de iniţiaţi, a te proclama tu pe tine rege, cum e la îndemînă pe internet, n-are nici o valoare şi e o poartă deschisă spre un univers  stăpînit de paranoia.

Şi tot în contextul ierarhizărilor „selective“. Nu vi se pare că, literatura percepută ca material didactic (inclusă în manuale, studiată în facultăţi) e puţin ruptă de realitatea contemporană? În plus, ierarhia paralelă a celor care forţează prin traficul internautic şi autolegitimare pare să încurce şi mai mult un public şi-aşa destul de îndepărtat de scriitorii români contemporani. Cum se poate crea totuşi un echilibru între ceea ce permite şcoala, ceea ce are trecere pe internet şi ceea ce e cu adevărat important?

E o întrebare grea, la care aş vrea să am un răspuns, şi acela să fie însuşi răspunsul. Nu ştiu dacă vom atinge vreodată starea de echilibru între aceste trei realităţi, trei coduri – ceea ce propune şcoala ca fiind exemplar, ceea ce propune internetul şi, cum zici tu, „ceea ce e cu adevărat important“. (Dar cum să stabileşti oare „ceea ce e cu adevărat important“, cînd criteriile sînt instabile, au ceva din fiinţa mercurului, cînd nu există de fapt un set unic de criterii?…) Probabil vom trăi, ca de-atîtea ori în vremea noastră, în lumi paralele, în sisteme de referinţă paralele, probabil ne vom obişnui cu acest dezechilibru. N-ar fi ceva neobişnuit. De pildă, toată această răsturnare de valori, toată această paradă de modele pe dos, cu care ne bombardează televiziunile: cine ar fi profeţit că ne vom împăca cu o asemenea situaţie?! Şi totuşi, asta se petrece. Dezechilibrele au devenit un fel de normalitate a noastră.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: