uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

iunie 22, 2010

cts 2010

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 11:21 pm

câteva noutăţi şi deschiderea unei sesiuni de întâlniri pe tema debutului în literatură (întâlniri săptămânale din octombrie).

În rest, să ne simţim bine (nu voi face un calcul de preţ, pentru că mereu se vor găsi comentatori care să conteste evidenţele) şi să vedem un rezultat. S-a tot vorbit de lipsa de implicare a instituţiilor, de strategii, de politici, de coerenţă. Ei bine, e locul potrivit să se discute aceste lucruri. Şi, mai ales, să se înceapă cu povestea care a generat starea actuală: acceptarea debutului oriunde, oricum, contratimp şi contraproductiv. Dacă „sistemul” e cum e, se datorează şi grabei şi lipsei de organizare şi de atitudine a celor care astăzi cred că doar instituţiile sunt datoare să facă ceva.

O ediţie, sper, relaxată, fără tensiuni mocnite şi constructivă. Veţi vedea în curând şi la ce mă refer în acest sens.

Colocviul Tinerilor Scriitori este cel mai important proiect USR destinat tinerilor scriitori români. Este pentru prima dată când două ediţii CTS sunt găzduite de aceeaşi filială (2006, Bucureşti ; 2007, Cluj ; 2008, Iaşi ; 2009, Alba-Hunedoara ; 2010, Alba-Hunedoara). Pentru prima dată formatul colocviului invită oficial la dezbateri seniori, nu doar pentru moderare, ci şi pentru o mai bună cunoaştere a literaturii vii, pentru prima dată traducătorii străini vor lua pe viu pulsul literaturii scrise de tineri într-un cadru organizaţional generat de un eveniment dedicat acestora şi este prima sosire a lui Alexandru Vakulovski  în România, după expulzare.

 

Colocviul Tinerilor Scriitori a reunit, în cele cinci ediţii desfăşurate, nume importante ale literaturii vârstei tinere. Depăşind cumva limitările legate de vârsta biologică, formatul CTS din ultimii doi ani propune teme de discuţii şi subiecte de interes pentru scriitorii români. Fără să opereze ca o antologie, al cărei scop este reunirea tuturor vârfurilor unei generaţii, întâlnirile colocviului îşi propun dezvoltarea programelor USR şi realizarea unor statistici şi anchete literare semnificative. Dacă la ediţia din 2009 s-a pus accent pe revistele literare şi subiectul intrării în Uniune, în 2010 va fi vorba despre debut şi multiplele lui condiţionări, abordări şi reprezentări. Două dintre cele mai importante reviste de cultură, „România literară” şi „Observator cultural”, sunt parteneri ai CTS, alături de parteneri media din Alba Iulia. Afişul ediţiei conţine un desen făcut special de Dan Perjovschi pentru Colocviul Tinerilor Scriitori.

Reclame

iunie 20, 2010

„Autobuzul cu cocoşaţi” apare miercuri

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 6:21 pm

Două veşti:

planul editorial va fi respectat, chiar dacă asta presupune nişte sacrificii financiare suplimentare:

Ninpress va furniza câteva titluri fără să mai apară pe copertă.

Suntem în criză, după cum ştiţi, şi e de preferat să apară cărţi şi nu să întreţinem site-uri şi structuri care nu pot funcţiona normal din cauze care ne depăşesc nu doar aşteptările, ci şi posibilităţile.

Până-n toamnă, 3 titluri noi într-o formulă care va uimi pe multă lume.

Să nu anticipăm.

În plus, pdf-urile cu volumele de versuri se vor regăsi într-un format special.

iunie 19, 2010

interviul cu Ion Cucu din Observator cultural

Filed under: Ion Cucu — miculftiriadi @ 9:12 am

Aţi fost şi sînteţi de atîta vreme printre scriitori. Ce regrete aveţi?

Am fost prieten cu mulţi scriitori. Mulţi m-au invitat la ei acasă, alţii m-au vizitat în „Bîrlog“. Cu ideea de scriitor am o problemă. După 1990, Uniunea s-a umplut ca un intestin gros, s-a îndesat cît s-a putut. Înainte era o sfinţenie intrarea în Uniune. Intrarea ca membru era o zi specială. Veneau toţi scriitorii importanţi să-l felicite pe noul membru. Exista o selecţie, meseria de scriitor conta.

La un moment dat, am greşit foarte tare, cu obiceiul de a pune cîte-o cruce în fototeca mea, care este imensă. Le făceam o cruciuliţă celor care dispăreau. Undeva pe plicuri. Şi la un moment dat se umpluseră de cruci. Atunci am avut o criză existenţială. Am schimbat toate plicurile într-o noapte. Am îngropat acel cimitir.

Aţi depăşit borna de 50 de ani de cînd fotografiaţi scriitori.

În 50 de ani am fost fotograf la 10 preşedinţi. Fără să fac politica vreunui grup. N-am nimic de reproşat nici unui preşedinte în comportamentul faţă de mine. Mi s-a dat ce-am meritat şi m-am străduit să merit aprecierile lor şi faptul că astăzi pot să afirm că am creat o istorie a literaturii române.

interviul aici

(fragmente din volumul care apare în toamnă)

iunie 17, 2010

Observator cultural nr. 271 (529)

Filed under: Observator cultural,video prezentări — miculftiriadi @ 10:07 pm

poZa zilei (Radu Aldulescu)

Filed under: Radu Aldulescu — miculftiriadi @ 6:51 pm

retrolansarea poate fi vizionată la TAC 2.

iunie 15, 2010

liber la șampanie!

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 6:25 pm

Moda șampaniei, invocată de diverse nulități politice și visată noapte de noapte de niște glorii de cartier, devine obsesivă. Să bem pentru cretinizarea țării și pentru cei care taie salarii, ne învață să trăim bine, dar și pentru trepădușii de orice fel, care nu știu decât să se smiorcăie sau să ne cenzureze visele. Oameni care nu pot dialoga sau nu pot pricepe că există și altceva pe lume în afara soluțiilor lor de criză. Aș paria că mulți dintre acești performeri ai imposturii s-au priceput, la vremea gloriei lor, să dea niște notițe prin locuri sfinte. Dar o țară în care se navigează pe uscat nu poate emite pretenții prea mari. Să le acceptăm performanțele și să ne iluzionăm că ne vor păstra o gură de șampanie. De poftă sau de împărtășanie.

iunie 13, 2010

vechituri

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 6:48 pm

interviu cu Ion Cucu

Filed under: camera literară foto — miculftiriadi @ 3:08 pm

în săptămâna ce vine în Observator cultural

Nemulţumiţii au mereu dreptate. Păcat că n-au mereu şampanie la scară

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 8:38 am

Au fost şi premiile USR.

Deşi eram în perioadă de târg (unde tentaţia e mare şi micii atrag mai ales clientela literară), deşi TVR-ul a capacitat 40 de oameni pentru a înregistra evenimentul şi a-l difuza în această seară de la ora 21.00 pe TVR Cultural, deşi pe site-un USR rula de cel puţin o lună anunţul, deşi s-a sunat  şi s-au făcut invitaţii, deşi, deşi… am înţeles că există nemulţumiţi că nu s-a mai dat şampanie, că în sala de 250 de locuri (Aula BCU, ceva absolut impresionant, pentru cine n-a mai intrat într-o bibliotecă publică de ani de zile ar fi putut fi o revelaţie dacă nu număra scaunele) au fost scaune goale. Şi oare de ce au fost balcoanele, adică locurile vecine cu cele rezervate presei, unde special s-a lăsat spaţiu pentru fotoreporteri şi operatori, goale? Nu cumva şi pentru că la telefoanele primite, mulţi participanţi întrebau: „Se dă masă după, nu-i aşa?” Şi primeau un răspuns ferm: „Nu ştim”. Cred că mulţi astfel de fripturişti au mers spre micii siguri decât spre friptura iluzorie (dar asta e doar părerea mea). Poate că ar fi trebuit să chemăm două serii de studenţi (veniţi şi treceţi examenul!), să umplem sala până la refuz, ca să nu fie loc să te mişti… Mda, m-am uitat pe agenţiile de presă. Şi Mediafaxul si Hotnews-ul aloca spaţii evenimentului (ceea ce înseamnă, cei care am fost acolo confirmăm şi asta, că au fost prezenţi). Radioul a fost acolo, revistele literare au fost partenere şi au avut reprezentanţi… Şi-atunci, de unde nemulţumirea asta care trebuie musai afişată ostentativ? De ce nu se compară ediţia aceasta cu cele anterioare? De ce trebuie să se dea explicaţii pentru că a lipsit şampania de final? Jurnalistic, mi se pare o imensă bagatelizare. E comparabilă cu greva de la TNCP, inutilă şi neavenită (organizatorii vă pot spune şi de ce) şi pusă tot pe seama unei structuri USR, care, e drept, nu e infaibilă, dar nici nu se cade să fie criticată doar pentru că altceva nu se ştie. Dar, evident, orice s-ar face în ţara nemulţumiţilor, ei au totdeauna dreptate. Pentru că e în natura lucrurilor să creadă că ar fi făcut mai bine. Să facă şi pe urmă să le caute şi alţii nod în papură, chiar le doresc asta.

Am citit un comentariu extrem de acid, vădit răutăcios, fără pic de aspect pozitiv în el. Oare aşa să fie? Oare doar şampania şi recuzările  (se pare că nici faptul că s-au recuzat nu e pozitiv, mă-ntreb ce s-ar fi scris în alte condiţii) şi cele 80 de locuri libere să însemne toată povestea? Despre locul în care s-a desfăşurat, despre ecouri, despre parteneriatul cu TVR, despre volunatariat, chiar şi despre premii nu se putea scrie un rând? Îmi pare rău să spun, dar ăsta nu e jurnalism, e doar paradă. Şi o spun conştient, nu pentru a smulge o bere sau aplauze. Când voit nu reies decât ironiile ieftine, e o problemă. Nu ştiu de care, poate fi şi personală. Nu mă interesează. Dar oricât de prost făcut ar fi un lucru, trebuie să existe ceva care să-ţi dea impresia că nu e atât de prost făcut. Din păcate, din acel material nu reiese de nicăieri că ceva poate fi altfel decât prost făcut. Şi de-aici începe răutatea. Pentru că, dacă e să văd şi părţi mai puţin reuşite, dau câteva indicii: ar fi bine să existe cel puţin un departament de relaţii cu publicul (dar asta înseamnă costuri), ar fi bine ca informarea nu să se facă de sus în jos, ci şi filialele să ceară informaţii, nu doar să aştepte să li se dea (ca sticlele de şampanie), ar fi bine să se consulte site-ul din vreme (şi să fie parcurs, nu doar deschis). În plus, ar trebui să existe interes comun, nu doar aşteptări, pretenţii şi mofturi. Dacă s-ar fi făcut într-o bodegă sau în Aula BCU, tot aia era, pentru nemulţumiţi. Că se văd între ei sau că-i văd mii de oameni, că rămân în arhivă, asta nu contează. Contează doar să se dea şampanie.

Şi, întrebări:

Dintre câştigători, a lipsit vreunul?

Dintre nominalizaţi, cum puteai convinge pe cineva care avea lansare la Bookfest la ora Galei să vină la Premii, decât dacă-i spuneai c-a câştigat? Era fair să-i spui asta?

Câţi dintre nominalizaţi nu ştiau de Gală?

Câţi jurnalişti şi fotoreporteri au fost prezenţi?

Care dintre revistele literare n-a ştiut de eveniment?

Câte din cele 19 min de imagini extrase din arhiva TVR au însemnat ceva pentru privitor (sau acele imagini pentru mulţi inedite există peste tot şi pot fi omise la grămadă)? (i-aţi putut vedea pe Arghezi, Botta, Mariana Marin, Angela Marinescu, Mircea Martin….)

Cam de câtă şampanie era nevoie ca să fie toată lumea împăcată?

Există şi altceva de făcut în afară de bosumfleală şi cârcoteală? Există şi o logică, o coerenţă, o alternativă? Sau doar bocitul e în ton cu vremurile?

Bun, mă duc să beau puţin, pentru că m-am săturat de ţara în care mereu e ceva de comentat/criticat/ironizat/blamat şi, mai ales, de schimbat (în afara fatalismului).

PS. La ieşirea din sală, mai multe sticle de apă şi-au aşteptat doritorii. Credeţi că s-a-nghesuit cineva? Paharele au rămas mai toate goale. Aşteptau şampania, vorb-aia… Şi, ca să nu existe interpretări, mi-am închis telefoanele şi am plecat acasă, unde am dormit 12h. Aşa că n-am apucat şampania de rezervă (dacă o fi fost aşa ceva) şi pot vorbi liber despre ceea ce cred că a fost cea mai normală festivitate de premiere din ultimii ani a USR. Nu pentru că m-am fâţâit pe-acolo, ci pentru că a fost filmată profi, a fost găzduită de BCU, a dat premii ok, a avut recuzări, a propus imagini rare din arhiva televiziunii,  a avut banner serios şi afişe lipite, a fost în atenţia presei, a avut un număr bun de participanţi la concurenţă cu târgul de carte şi, culmea, n-a dat şampanie. Mai ales pentru lipsa şampaniei! (Accentuez asta pentru „o” Tanţă şi „nişte” Costeluşi).

iunie 12, 2010

Cum se face o impostura

Filed under: Impostura in literatura — miculftiriadi @ 6:34 pm

Voi incerca, pret de cateva postari, sa demonstrez ca antologia publicata de Daniel D. Marin la editura Paralela 45 este o impostura. Imput acestei realizari lipsa de viziune a autorului (care s-a erijat in antologator profitand de buna credinta a unor autori), dar si o lipsa de moralitate prin asumarea exclusiva a semnaturii de autor pe coperta si infiltrarea lui in antologie ca asa/zis reprezentant al generatiei 2000.

Voi incepe cu un mesaj de pe blogul „autorului”. E genul de reactie care-ti explica actiunile. Daca exista oameni care cred ca DDM a facut un enorm bine, revolutionand ideea de antologie si aducand un serviciu de imagine autorilor invitati, merita sa le cunoastem parerea. Asadar, o cititoare entuziasta, care a descoperit in cartea recent aparuta o achizitie de neratat…

« Pagina anterioarăPagina următoare »

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.