uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

August 9, 2010

exprimaţi-vă în privinţa performanţei lui ddm

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 1:40 pm

Pe site-ul Observatorului cultural, Daniel D. Marin îşi justifică „performanţa”.

Aş vrea să ştiu părerile voastre. Vi se pare că este vorba despre o antologie? Credeţi că respectivul are vreo contribuţie în culegerea pe care a produs-o? Este această impostură un semn că receptarea literară a ajuns într-un punct limită? Cum s-a ajuns ca un scriitor de plan secund să se strecoare într-o „antologie”? E o manevră sau o naivitate?

Vă promit un dosar pe cinste.

După cum aţi observat, după ce s-a „exprimat” pe mii de semne de subsol, tot „antologatorul” face pe victima şi pretinde un  „comentariu civilizat si specializat pe marginea subiectului cartii”. Dar care este „subiectul” cartii? Douamiismul? Douamiismul poetic? Poezia antiutopica? Dar ce este douamiismul pentru „autor”, ce reprezintă douamiismul poetic si ce va sa spuna poezia antiutopica? Ati inteles ce inseamna toate acestea? Eu n-am înţeles. Şi nu înţeleg să ratez subiectul şi, mai ales, să nu atrag atenţia asupra nivelului amatoristic al antologării unei „generaţii”. „Cum se face” o „antologie”, despre acest aspect aparent minor vă invit să scrieţi. Cât de jos poate coborî nivelul unei antologii? Cine decide şi-şi asumă aceste antologii. Cum şi pe ce criterii şi le asumă? Pot salva nişte texte bune un antologator ageamiu? Şi multe altele…

Din fericire, comentariile se pastreaza. Va astept cu reactii pertinente fata de farsa pusa la cale de acest „scriitor”.

Şi, fireşte, v-aţi lăsa antologat de Daniel D. Marin? De ce da? De ce nu?

Bun,

vad ca DDM se plange pe blogul lui cum ca l-am atacat in privinta lui ts khasis. Cum naiba sa nu-l atac, cand ddm scoate o antologie pe spinarea careia isi trage si o notorietate discutabila, iar fraierul din Chesint primeste… doua carti. Asa intelege ddm sa promoveze scriitorii romani (mai ales cei care traiesc cum traiesc).

acelasi DDM invoca  palngacios un raspuns al Oanei Ninu la Biblioteca de poezie. dar DDM sa stea linistit, intrebarea despre „antologia” lui figureaza pentru toti invitatii bdp, chiar Dalis o are in aceasta saptamana. Intrebarea vine mai ales pentru cei care, specializati fiind, stiu ce insemna o antologie (ce presupune asa ceva dpdv stiintific, pentru ca sunt niste criterii, niste reguli, o traditie).

O impostura nu poate fi lasata asa de izbeliste, totusi. Vorbim despre un autor deja cu pretentii si cu CV, nu?

DDM  a cerut drept la replica. Foarte bine. Dar stiti ce+nseamna dreptul lui la replica? Copy-paste-ul la ce a scris pe site.

NOU

Se invoca secretomania proiectului cu care s-a milogit pe la diferite usi. Voi avea un comunicat oficial despre legalitatea de a cita din proiectul semnat alaturi de Ofelia Prodan, dar si alte reactii punctuale la asa-zis-ul drept la replica. V-amintiti ce „problema” sesiza distinsul culegator de texte:

“Poezia antiutopică…” ar fi avut, într-adevăr, 3 secţiuni (cum citaţi în materialul dumneavoastră, mă întreb cu acordul cui) (poate cita oricine din materiale care nu-i aparţin şi care n-au fost făcute niciodată publice??)

Va avea și un răspuns oficial pentru această dilemă existențială.

Veti vedea si un elogiu adus unei poete pasabile, care cu aceasta ocazie are parte de o vizibilitate normala. Dar cum i se poate explica unui antologator mediocru (ca autor) ca are preferinte de acelasi nivel? (meritul lui e ca aceste mediocritati s-au putut strecura printre alte nume).

Anunțuri

12 comentarii »

  1. reacţii pertinente ar putea exista doar din partea cititorilor antologiei, nu e aşa, domnule uncristian? or, câţi dintre cititorii blogului dvs. au citit antologia respectivă? sau aţi împărţit-o gratuit oamenilor înainte de a-i „asmuţi” împotriva omului care îşi apără munca?

    Comentariu de Lorena Lupu — August 9, 2010 @ 4:34 pm | Răspunde

  2. Se pare ca vedeti in alb si negru. Reactii pertinente pot avea toti acei care au habar de „generatia 2000”. Nu trebuie eu sa ma ocup de distributia facaturilor (apropo, ele trebuie s-ajunga intai la autori!). Cat despre verbul folosit (a asmuti) este total gratuit. Daca nu vreti sa comentati, nu trebuie sa va simtiti obligata. Iar gluma cu aparatul muncii e foarte buna (douamiista, ce mai!). A „munci” in Romania capata multe sensuri. Aici, din pacate, munca e doar in folos individual, desi era un proiect colectiv. Si nu-l mai plangeti, e autor mare, intre cei 25 care conteaza, vorb-aia. Se descurca in literatura.

    Comentariu de miculftiriadi — August 9, 2010 @ 5:37 pm | Răspunde

  3. Stimate domn, şi gluma cu „vă invit la reacţii pertinente privitoare la un material pe care nu-l cunoaşteţi decât prin prisma spuselor mele” mi se pare delicioasă. Deşi nu e douămiistă, e mai degrabă ceauşistă.

    gata, stăm cu carneţelul pregătit. Am găsit în beci unul roşu, cu seceră şi ciocan. ne dictaţi şi reacţia pertinentă pe care trebuie să o avem, vă rog?

    Comentariu de Lorena Lupu — August 9, 2010 @ 6:44 pm | Răspunde

  4. Nu ma mai rugati nimic, sunteti predispusa la cearta inutila. Ce-are a face ceausismul (invocat ca sa ne aflam in treaba) cu o chestiune simpla> omul se intercaleaza intr-o poveste pe care nu o stapaneste. Nu va dicteaza nimeni ce sa faceti, sunteti invitata sa ganditi si sa reactionati. atata tot. daca aveti alta cheie, spuneti-ne-o, nu e nevoie de glumite comuniste.eu personal le cunosc, n-am nevoie de ele.Daca dvs ati inteles ceva din antologia asta, daca vedeti vreo contributie a lui DDM, specificati-o si nu mai departajati tabere> el atacat, eu atacator.Si vedeti ca citatul acela nu-mi apartine> corect este, va invit la reactii. Daca ati constatat altceva decat ca: nu exista o caracterizare a epocii (vezi Musina), contributia antologatorului poate fi doar aceea de culegator de texte, in selectie se intercaleaza cel putin 3 nume absolut pasabile, de realizare se bucura exclusiv DDM (care pretinde peste tot ca este „antologia lui”, pardon este culegerea lui pe textele altora), spuneti-mi, poate am alta editie. Treceti la carte, nu la atacuri personale. Va place cartea. Bun, de ce? Nu-i asa ca e o contributie esentiala in intelegerea fenomenului poetic douamiist? Care dintre criteriile alese de DDM v-au creat aceasta impresie de carte fundamentala si fundamentata? despre asta puteti vorbi, nu despre carnetele, beci rosu, secera si ciocan. e absolut deplasat sa-mi invocati aici povestile astea. referiti-va la performantele sau contraperformantele cartii, nu la subiectele pe care vreti sa le folositi in cine stie ce texte si povesti personale. Treceti, va rog, la chestiune si scutiti-ma de mofturi retorice. (ca sa intelegeti ceva din demersul asta, care nu incrimineaza un autor, mediocru de altfel, ca multi altii care se baga singuri in seama> eu nu atac textele din antologie, ci maniera in care aceasta antologie a iesit, faptul ca avem un antologator care pretinde ca stapanaeste un continut. E ca si cum, urcandu-ma intr-un autocar si vazand ca soferul circula pe contrasens ar trebui sa stau pe scaunul meu si sa astept sa ajungem undeva. Ei bine, nu, cand impostura e evidenta, nu pot sa stau pe scaunul meu, prefer sa-l intreb> „tu stii ce faci aici?” )

    Comentariu de miculftiriadi — August 10, 2010 @ 5:53 am | Răspunde

  5. Eu, predispusă la ceartă inutilă? Ferească Dumnezeu.

    Excelente şi întrebările înşiruite la acest ultim comentariu. Ele nu fac să dovedească decât punctul de vedere cu care am deschis discuţia: nu se poate avea o reacţie pertinentă nici la articolul dvs., nici la argumentele lui DDM atâta timp cât oamenii nu cunosc volumul.

    Şi vă rog, puţină atenţie. Nu am atacat persoana dvs., ci STRICT GESTUL de a invita internauţi mai mult sau mai puţin calificaţi literar, dar în orice caz necunoscători ai respectivului volum, la „reacţii pertinente”. Mă bucur că mi-aţi demonstrat prin comentariul nr. 4 că reacţiile pertinente fără cunoaşterea volumului sunt imposibile. That was exactly my point. 😉

    Comentariu de Lorena Lupu — August 10, 2010 @ 10:25 am | Răspunde

  6. Se poate face un comentariu pornind si de la o lista de nume sau de la reactiile aparute deja. De exemplu…

    „Dacă ajungem apoi la criterii precum stil, direcţii, program, Weltanschauung etc. ne pierdem cu totul: înafară de pomenirea unor direcţii, tipologii, afinităţi, în Argument, autorii nu sunt grupaţi în niciun fel, în cuprinsul antologiei, nu există nicio ordine în alăturarea lor. Motivaţia includerii unor autori, a lui Radu Vancu, spre exemplu, poet diferit de douămiişti, scrie D. D. Marin, ar fi că e un „poet cu salturi importante în ultima vreme” „şi, deci, merită antologarea”. Aşa, poate că meritau mulţi alţi poeţi care au „săltat” în această perioadă.

    Iarăşi, titulatura „poezie antiutopică”, aruncată ca o cireaşă pe tortul antologiei, este discutabilă: ce înseamnă „antiutopic”, de ce poezia douămiiştilor e „antiutopică”?

    În fine, că antologia douămiismului arată aşa pestriţ nu e doar vina antologatorului, autorii înşişi s-au dat prea uşor pe o mână neprofesionistă. De ce, nu ştim. Cei care au refuzat antologarea în această formulă, Ianuş, Dan Sociu şi Elena Vlădăreanu, dar şi cei care şi-au trimis textele spre antologare au cu siguranţă răspunsurile lor. Foarte diferite.” scrie Raluca Duna in Romania literara (link aici http://www.romlit.ro/recenzii2810).

    Nu am la ce sa va dau dreptate, plecati cu lucruri preconcepute: munca lui atacata pe nedrept si metode comuniste. Daca plecati mai relaxata in discutie, va dadeam dreptate. Apropo, ati citit cartea? Ca nu reiese din ce scrieti… Şi asta conteaza, daca aveti ceva de zis despre carte, nu despre cum fac eu o demonstratie asupra a ceea ce numesc o impostura. Inca ceva, n+am invitat internauti mai mult sau mai putin calificati, ma refer la cei care au habar despre ce se vorbeste. Asa, daca fiecare-si da cu parerea… In principiu, invit autori, critici, nu bloggeri care sa adauge comentarii. Or, cei care au ceva de spus in chestiune, pot sa-si dea cu parerea doar pe ideea de a-l gasi pe DDM antologator. Ceea ce poate fi amuzant, iata, daca n-ar produce catastrofe.

    Comentariu de miculftiriadi — August 10, 2010 @ 10:33 am | Răspunde

  7. Recitind primul meu comentariu, remarc că am plecat foarte relaxată în discuţie. Că m-am încins pe parcurs… o fi fost poate şi din cauza tonului cu care mi-aţi răspuns?

    Nu n-am citit cartea. Altfel aş fi fost pe site, combătând de zor fie pentru unul, fie pentru celălalt participant la dialog. Necitind-o, nu mă consider calificată să intru în respectiva discuţie. Poate o voi face, după ce o voi citi.

    „Si inca ceva, n+am invitat internauti mai mult sau mai putin calificati, ma refer la cei care au habar despre ce se vorbeste. Asa, daca fiecare-si da cu parerea… In princiupiu, invit autori, critici, nu bloggeri care sa adauge comentarii.” Eu văd mai sus o invitaţie adresată „tuturor”. Fără precizări suplimentare.

    „Or, cei care au ceva de spus in chestiune, pot sa+si dea cu parerea doar pe ideea de a-l gasi pe DDM antologator. Ceea ce poate fi amuzant, iata, daca n-ar produce catastrofe.”
    Ce anume numiţi dvs. catastrofă? Un nou volum apărut pe piaţă? O selecţie mai puţin reuşită, spuneţi dvs., dar pentru care respectivul om îşi asumă răspunderea? Viziunea cuiva despre douămiism? Faptul că un om a încercat (cu o capacitate de selecţie pe care dvs. o contestaţi) să aleagă câteva texte pe care EL LE CONSIDERĂ reprezentative şi să le publice într-un volum? (Da, corect, deja există un exces de antologii douămiiste pe piaţă şi e foarte rău că, totuşi, cineva încearcă, în măsura posibilităţilor lui discutabile (spuneţi dvs.) să mai publice una. 😀 Cui a dat în cap cu asta? (Mai ales că, din câte spuneţi dvs., a solicitat şi acordul „selectaţilor”. Prin urmare, unde e catastrofa? De ce acest ton atât de vehement?

    Iar strivirea lui DDM prin paralela cu ZĂ Marin Mincu nu mi se pare justă. Vedeţi dvs., am câţiva prieteni sculptori. Tineri, plini de imaginaţie, talentaţi. Dar dacă ar vrea un critic de artă să îi discrediteze fără drept de apel, exact asta ar putea face: să îi compare cu arta la maturitate a lui Brîncuşi. Dvs. credeţi că e oportun şi obiectiv să comparaţi un începător cu experienţa, valoarea şi viziunea lui Marin Mincu? Pe ce fundament faceţi o astfel de paralelă?

    Comentariu de Lorena Lupu — August 10, 2010 @ 11:11 am | Răspunde

  8. Ma faceti sa rad. Si eu am f multi prieteni sportivi, care nu se simt complexati cand se striga intre ei „Maradona” si „Socrates”. Lansad gluma la o parte:
    – daca n+ati citit cartea de unde stiti ca e buna de ceva? De ce faptul ca x isi apara „opera” inseamna ca a si facut ceva bun? Daca veti citi cu atentie argumentele de mai sus, faptul ca s-a intercalat ca autor in ceva care il depaseste (si ca antologator si ca autor, comparatia cu Mincu se impune, doar ei doi au dat antologii douamiiste, trebuie sa ne raportam la ce avem, nu?) inseamna ca e ceva putred la mijloc (l-ati cunoscut pe MIncu? V-ati imagina reactia lui la aceasta culegere? Va spun eu c-ar fi fost ffff acid)
    – nu contest selectia, ci felul in care s-a intercalat in ea (sunteti confuza, selectia e una, faptul ca cineva se foloseste de o selectie pt a se infiltra, e altceva)
    – tonul vehement… Sunt prea retinut. Cand vezi o impostura, nu te holbezi la ea la ca televizor. N-a dat nimanui in cap, dar nici n+a facut altceva decat sa se bage prea mult in seama. Cand vedeti ca ambalajul e stricat, ce faceti?
    la un singur punct va dau dreptate. Antologii nu exista. De+asta ma si intereseaza sa se vorbeasca despre aceasta culegere. Una e discutia despre antologator, alta despre texte. Impostura autorului nu afecteaza valoarea textelor. Sunt, iarasi, lucruri diferite. Cititi intai si apoi mai vedem. daca intelegeti ce-nseamna titlul cartii, pe ce criterii s-a facut selectia si orice inseamna o antologie serioasa (de-asta vorbim despre Mincu), atunci puteti sa interveniti, altfel ne dam cu presupusul si ceea ce faceti seamana cu o aparare din oficiu. Aici nu e nici tribunal, nici pluton de executie. este pur si simplu o atitudine fata de o impostura (mai mult sau mai putin transparenta). Imi pare rau, eu nu pot manca mancare stricata doar pt ca am mai cumparat de la magazinul care o vinde.

    Comentariu de miculftiriadi — August 10, 2010 @ 11:56 am | Răspunde

    • -Că se strigă unul pe altul Maradona e una; dacă ar veni Ţopescu să-i desfiinţeze în comparaţie cu Maradona ar fi alta. Dar Ţopescu nu o face pentru că are simţul proporţiilor. Şi nici nu compară mere cu pere.

      -Eu nu discutam aici cartea în sine (repet a nu ştiu câta oară acest fapt), ci modul dvs. de a pune problema.

      -Nu e vina lui DDM că altul nu a făcut antologii douămiiste. Deocamdată legea nu ne interzice, nici lui DDM, nici dvs. şi nici mie să selectăm nişte texte pe care le considerăm reprezentative pentru o perioadă dată, să semnăm selecţia cu numele nostru (de vreme ce noi am ales). Dvs. şi cu mine nu am făcut acest lucru, DDM a făcut-o. Unde e impostura?

      -„Impostura autorului nu afectează valoarea textelor”. Aha, deci impostorul a selectat şi texte valoroase, în cadrul catastrofei sale.

      No further questions, your honour. Apărarea din oficiu rests. 😀

      Comentariu de Lorena Lupu — August 10, 2010 @ 6:57 pm | Răspunde

      • – modul de a pune problema este cel prin care se atrage atentia asupra unei imposturi
        – DDM nu are vina ca a facut o culegere. Bravo lui. Conteaza CUM a facut-o. Aici e impostura. Una e sa cari diamante cu un transport specializat, alta e sa le duci cu roaba.
        – impostura de a se scoate in fata pe sine (ca antologator si autor) e una, textele celorlalti (nu intotdeauna selectate de el, atentie!) sunt altceva.
        Ce nu se intelege? Ca avem branza buna in burduf de caine?
        Cititi mai bine interviul acordat de ilustrul antologator pentru agentia de carte si documentati-va putin inainte de a-i lua apararea asa, din oficiu. V-am tot dat niste date (doar cateva pana acum) despre relatia pe care a avut-o cu „invitatii” lui. Faptul ca la cateva luni de la lansarea minunateai culegeri pe care o semneaza singur nu s-a obosit nici macar sa-i contacteze pe autori (un exemplu, ca sa nu incepeti iar cu merele si perele: in redactia Observatorului doi oameni au primit cartea ca semnal, doi critici, din pacate pt moralitatea autorului, chiar invitatul din volum, n-a primit pana astazi vreun exemplar din cele doua obtinute de DDM ca drepturi de autor. Vi se pare normal? Mie iarasi mi se pare ca e tipic pentru acest gen de „autor”, intercalat prin operele altora (explicati-mi de ce exista un singur autor pe coperta, cand sunt 25 de autori invitati, iar contributia antologatorului se rezuma la a le cere acestora prezentare si texte?).
        Impostura si prostia nu pot fi trecute cu vederea. Si suntem abia la inceput cu detaliile picante. Daca veti avea rabdare, veti vedea modul triumfalist al singurului realizator (vorbeati de secera si ciocan mai sus, de ce nu si de „conducatorul unic”?). Sa avem putintica rabdare si sa nu dam credit din oficiu chiar tuturor. Da, e un plus faptul ca exista o antologie, dar nu stiu daca acest plus compenseaza minusurile evidente (CUM s-a facut, CUi serveste si DE CE s-a facut). mai mare atentie la nuante, altfel obiectiile pot fi respinse fara probe.
        Si inca ceva, vor incepe sa vorbeasca si autorii invitati si cei lasati pe dinafara. Dupa cum vedeti, nu doar acuz, aduc si niste marturii. pana la urma e bine ca s-a facut ceva, dar haideti sa vedem si scopul pt care s-a facut acel ceva. Daca DDM a facut doar parada, atunci sa explice niste lucruri. Macar celor de care s-a folosit, nu? daca dvs va multumiti sa stiti ca in centru exista un ceas de aur, altii se pot intreba (la ce foloseste acest ceas, cum s-a montat, cum s-a comandat, cine l-a pus, de ce nu indica ora exacta s.a.m.d)

        Comentariu de miculftiriadi — August 11, 2010 @ 6:09 am

  9. Draga Un,

    Dreptul la replica e pentru cititorii revistei, nu pentru placerea ta, si include doar cateva precizari punctuale. (in nici un caz „dialogul orbilor” ce-a urmat in acel subsol)

    Dincolo de asta, daca tot ai dat link la blogul meu, hai sa fiu civilizat o data in plus si sa am o scurta interventie si pentru cititorii blogului tau, una scurta. (si cred ca si singura de care vor mai beneficia cititorii blogului tau de pe urma mea)

    Motivatia mea privind includerea lui Radu Vancu in antologie nu e doar aceea (partiala) pe care-a inserat-o, in randurile ei, Raluca Duna, ci aceea (integrala) pe care am subliniat-o in Argumentul antologiei, si care include si partea: „ce scrie el nu prea are puncte de intersectie cu niciuna din liniile de forta douămiiste”. A nu se confunda „nu prea are” cu „nu are”, si nici „liniile de forta douamiiste” cu „liniile poeziei douamiiste”! Radu Vancu (desi e un personaj mai „exotic”, in context) e legat, de pildă (printre altele), de douamiism prin poemul parental, abordat de alti doi douamiisti, asa cum am aratat tot in Argument.

    Asta pe scurt legat de includerea lui Radu Vancu si de recenzia Ralucai Duna. (nu ar fi singurele scapari din acea recenzie, mie imi da impresia ca Raluca s-a grabit si nu a apucat cu atentie sa se uite nici pe Argument – desi era scurt – nici pe continutul poetic, dar sa nu fim aici prea meticulosi… sigur ca fiecare scrie ce doreste in recenzia lui, iar cand reuseste sa nu faca atac la persoana cu atat mai bine)

    In ce te priveste, ce nu vezi din acest demers e invitatia deschisa. N-am vizat sa „confisc” douamiismul (interpretarea critica a douamiismului) printr-un studiu introductiv amplu, ci doar sa-mi justific optiunea antologarii, printr-un scurt Argument. In rest, am lasat textele sa vorbeasca. Ca sa subliniezi un fenomen nici nu e nevoie de prea multe cuvinte (ca antologator) cand demersul se sustine prin texte si prin autori ce au in comun chiar douamiismul. Eu mi-am justificat, in Argument, doar optiunea antologarii, pe baza afinitatilor literare dintre autori si a cartilor pe care le consider „decisive”, atat in ordine douamiista, cat si valorica. Nu mi-am asumat prin antologie validarea critica a douamiismului (e rolul altora, al criticilor, critici care, iata, au la dispozitie acum aceasta antologie, precum, sper, si cartile personale ale autorilor, inclusiv dintre cei neinclusi cu texte in antologie) (aici se grabeste si Oana, presupunand gresit ca eu mi-am asumat rolul de critic si teoretician al generatiei), ci doar aducerea fenomenului in atentie, printr-o antologie cu, repet, (in afara de vreo 4, am mentionat si in alte locuri numele lor) toti autorii pe care ii consider cei mai relevanti pentru fenomen. (nu inseamna ca nu mai sunt si alti autori buni in tara asta, ci doar ca eu fie nu-i consider douamiisti (de ex., pe Vlad Moldovan, dintre numele vehiculate (ca repos) mai des), fie nu i-am considerat cei mai relevanti pentru fenomen). Daca voi dori vreodata sa teoretizez eu douamiismul, voi putea scrie articole pe aceasta tema etc. NU acest sens a avut acel Argument, la care faci cu atata insistenta referire ca la un „studiu critic al douamiismului”, cum nici antologia nu e un „studiu critic al douamiismului”, ci o dovada (sper).

    Cam atat, ca nu doresc sa intru aici in amanunte…

    Comentariu de daniel — August 10, 2010 @ 12:55 pm | Răspunde

  10. Amanunte? vad ca esti foarte priceput sa explici ceea ce tocmai ai publicat. E tiparit, stimabile! Fa mai bine si trimite cartile autorilor pe care i+ai fraierit cu statulul de „antologator” (sa dau nume? da-le un telefon macar, baga-i in seama, ca de-asta ai ajuns la inaintare, fara ei nu exista aceasta discutie). E mai cinstit decat sa+mi faci mie morala ca ma iau de rateurile tale conceptuale. Daca ceea ce ai scris in fuga (pare-mi-se ca nici nu e text inedit, nu pariez, dar ne poti lamuri) in argument se numeste optiunea antologarii, atunci gresesti. cred ca abia incepi sa realizezi ce ai facut. spor la consecinte. a critica o carte nu inseamna a-l scoate pe autor din tara. macar asta sa intelegi. ca vad ca n-ai inteles ca proiectul minune l-am adus in discutie ca sa incerc sa justific lipsa de contributie la un nivel minimal de antologator. dar, se pare, te-am supraevaluat. in loc sa spui ca aveai un proiect serios, ai cazut in derizoriu. apropo, daca tot nu ne spui ccate carti dai fiecarui autor pt reusita asta, macar sa ne spui daca nu cumva exista un acord pe altfel de antologie decat cea care a iesit. distractia abia incepe. tu spui ca ai acordurile lor. f bine. dar unii ti+au dat acordul pt o antologie de poeme in proza, nu pt ce a iesit. despre harababura asta ce zici?
    Si, crede+ma, e de inters public sa stim pt cate exemplare ai obtinut acordul lor. DOUA EXEMPLARE. TI SE PARE MORAL, UMAN si oricum vrei tu, sa te folosesti de textele lui khasis pt doua exemplare? Mi se pare absolut rusinos.

    Comentariu de miculftiriadi — August 10, 2010 @ 3:09 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: