uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Septembrie 12, 2010

ce nu înțeleg

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 6:56 am

Am un deosebit respect pentru proiectele serioase și de anvergură. Site-ul Romania culturala este unul dintre acestea. Dar, spre surprinderea mea, văd că cel puțin în povestea imposturii lui Daniel D. Marin (taxată urban și critic prin diverse reviste, în mare, cu aceleași concluzii trase și de mine)  site-ul nu preia decât dreptul la replică trimis de respectivul redacției Observatorului cultural. Nedumerirea vine din două aspecte: ce să poată înțelege cititorii dacă li se oferă doar un drept la replică (normal ar fi fost să știe și ce „punctează” așa-zisul antologator minune în, probabil, singurul text acceptat vreodată de redacție și apărut sub semnătura acestuia) și cum se face că dreptul lui la replică, pe site-ul revistei, include și o simplă și logică informare asupra unui punct asupra căruia DDM bate pur și simplu câmpii. Sigur, trebuie să știe toată lumea că două dintre mediocritățile evidente ale generației, DDM și poeta, prozatoarea și cine știe ce-o mai fi, Ofelia Prodan, reprezintă miza cărții. Dar, corect și profi ar fi fost ca măcar cei care au bunul simț să se întrebe cum e posibil ca acești autori pasabili să emită pretenții, să poată fi informați corect.

Sigur, site-ul poate prelua orice (aspectul ține de politica editorială proprie), dar cred că și cei vizați (personal mi se pare că nu există o balanță în tratarea subiectului – se publică un drept la replică dar nu și obiecțiile vizate în acel drept la replică) pot avea ceva de spus în aceste situații. De fapt, dintre toți cei care l-au tras puțin pe DDM de mânecă, am fost cel care i-a dat și circumstanțe atenuante. Nu i-am spus direct cât e de nepregătit profesional, de imatur și de lipsit de viziune. Sigur că nu și-a putut da seama de asta nici după ce i s-a explicat (prostia nu are limite inferioare, vorba unui prieten). Dar nici nu cred că am fost foarte drastic cu el. Tocmai de aceea, la nivelul textului tipărit, cred că era ok dacă cititorii erau informați cum se cuvine. Fără discuție, se pot informa și singuri, dar uneori sunt mai leneși, ajungând cumva să creadă doar că DDM a avut un drept la replică întemeiat. Cine citește întreaga poveste știe că am fost cât se poate de civilizat (în textele publicate, mă repet, am o părere absolut tranșantă față de impostura practicată de acest pseudoscriitor și muza lui harnică, dar lipsită de talent). Iată de ce cred că e bine ca în astfel de cazuri, ambele părți să fie reprezentate. Altfel, sigur, fiecare își poate retrage semnătura de oriunde.

Nu vreau să întind pelteaua, am mai spus-o, vorbim despre cea mai rușinoasă antologie posibilă, despre o medicritate fără pic de discernământ care tot încearcă să epateze și să se lege cumva de o idee generaționistă, despre un nivel minimal al suportabilității față de mediocrități cu aere literare. Dar, sigur, trebuie să acceptăm că nu pot fi omiși. Tipul acesta de fantome literare există și merită taxate. Deși nu tot ce produc e „respirabil”, le putem acorda circumstanțe atenuante. Cu condiția să nu ducem cu noi doar urmele lor, ci să mai și aflăm (din sursele credibile care-i preiau) de ce dâra lor a fost posibilă.

Personal n-am niciun pic de respect față de grozăvia pe care DDM a produs-o. E sub orice normă profesională și sub demnitatea umană (nu insist, nu poate înțelege, și aici vorbesc explicit de nivel de inteligență). Poate că intențiile i-au fost cât de cât bune (nici nu mai contează, tipul lui de reacție dovedește altceva). Asta nu însemnă, însă, că nu poate fi criticat (de ce unui producător de vin i se poate pune o anume etichetă și unui autor de cărți nu?). Firește, civilizat (a se reciti textul publicat, nu-mi permit să atac verbal decât în mailuri private, ceea ce nu înseamnă că trebuie să suport acuze gratuite). Asta nu înseamnă că trebuie să rămân pasiv față de ce se întâmplă. S-a spus că am dat prea mare importanță unui subiect care oricum nu conta. Am să mă repet. Când urc într-un mijloc de transport în comun, caut cel puțin pentru o clipă să vizualizez șoferul. Pentru următoarele minute, el este cel pe mâinile căruia călătoresc. Ei bine, cum să mă simt confortabil într-un autobuz generaționist în care șoferul nu numai că nu are permis, dar se uită tot timpul în oglindă doar ca să se vadă pe sine, nu să se asigure-n trafic? Cum să stau liniștit pe un scaun și să văd cum intră-n primul stâlp? Poate că e și vina mea. Am devenit foarte selectiv. Tocmai de aceea, mă simt jignit când un om, fie și blând, încearcă să dovedească ceea ce nu va putea cu toată indulgența și clemența care i se acordă. Respectivul crede și azi că am făcut o obsesie pentru el. Nu mă leg de el, ci de categoria de oameni din care face parte. El nu se poate individualiza, repetă aceleași prostii, are același fixații (în mintea lui reacția mea s-ar datora nu știu căror absențe, totul e relaționat în funcție de nu știu ce condiționări subiective). Nu, DDM e un tip, îmi pare rău s-o spun, limitat. Problema nici nu mai e a lui, ci a celor care-i creditează limitele. Tocmai de aceea nu înțeleg de ce trebuie să citesc doar părerea lui într-o poveste care nu doar că-l depășește, dar îl și surclasează. De ce reacționez? Păi când vedeți că vecinul de la etaj aruncă gunoiul de pe balcon, ce faceți? Strângeți după el sau îi sunați la ușă? Cum să nu-i transmiți măcar omului că a „încurcat borcanele”?

Pe acest subiect voi reveni, cum am mai spus. Dar trebuie să-mi fac timp. Prostia în România e un subiect fain, dar te și consumă. Și-n timp ce unii lucrează la CV-uri cu care devin instanțe, alții trebuie să mai și trăiască  în afara literaturii. În definitiv, prostia ar trebui să amuze. Din păcate, e atât de percutantă și de agresivă, încât întristează. Nu are niciun haz. Cel puțin are un viitor luminos în țara tuturor posibilităților.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: