uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Octombrie 7, 2010

club literar

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 8:24 pm

Cei care cunosc poveștile mai vechi știu cât de ironic mă raportez la club literar. Au fost câteva episoade, pasabile retrospectiv, care mi-au întărit senzația că oferta clubului e discriminatorie. După ce proprietarul (fost sau actual, nu m-a interesat niciodată) n-a avut nici măcar bunul simț să-mi răspundă la niște mailuri (se cerea un schimb de linkuri, ca să fiu bine înțeles), după ce, pornind de la o glumiță cu un BMW, un scriitor înțeleg bine receptat (nu l-am citit, să mă ierte) a făcut un pomelnic de ironii absolut gratuite și, mai ales după ce a apărut așa/zisul top din România liberă (un fel de miss site-uri literare), relația mea cu respectivul club n-a mai existat. Pur și simplu am ignorat complet proiectul, mai ales că nu mi s-a părut că, în principiu, s-ar fi procedat corect față de mine (iar faptul că n-am acceptat să intru în joc în momentul în care se produsese rebeliunea, deși s-ar fi putut, e o mărturie, pur și simplu nu m-a preocupat să ajung într-un loc unde am fost, tangențial, luat la mișto – n-am să înțeleg mulți ani de ce, dar asta e altă poveste și mă pot detașa de contre) . Ei bine, chiar dacă nu credeam să recunosc asta, sunt cumva dator clubului. După recentul scandal absolut fabulos privit din afară, am fost realmente bucuros că cei de-acolo înțeleg că proiectul lor reprezintă ceva. „Datoria”, ca să-i spun așa, vine din faptul că și textele lui Bădița (apărute deja) dar și cele ale lui val chimic (care urmează să apară într-o săptămână) la Casa de pariuri literare au fost publicate pe club. În calitate de bibliotecar și de personaj literar auxiliar cu memorie, nu pot să uit acest aspect important. Mai mult fără să vrea, clubul a devenit nu doar cea mai importantă pepinieră literară a ultimilor ani (a nu se înțelege că singura), dar a și păstrat, dincolo de derapajele absolut regretabile și fauna deosebită, o garanție a trierii. Cu riscul de a părea ironică această constatare (și nu e), clubul s-a legitimat în primul rând prin scandaluri și apoi prin texte. Iată că a venit și vremea textelor. Care îi certifică rolul. Mare-mic, se va vedea. Și mai cred că un supliment ok despre povestea clubului ar fi binevenit (știu că există un număr din ca și cum pe acest subiect, dar când îl văd pe nenea ăla pe prima pagină, mă ia durerea de cap. Din cauza unui iepure editorial, între 5 și 10 ani cărțile de poezie au făcut tușa). Din fericire știu cum s-ar putea face un asemenea supliment bun (există precedent), dar nu-mi permit să intru în bucătăria oamenilor. Eu unul aș citi așa ceva, chiar o carte despre povestea asta (aici pot publica), doar să o scrie cineva cum trebuie.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: