uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Iunie 12, 2008

Alex Matei – „Ultimile zile din viaţa literaturii”

Astăzi s-a lansat la Institutul Francez volumul „Ultimele zile din viaţa literaturii” (editura Cartea Românească, colecţia Noua critică & istorie literară.) 

Iată câteva imagini video cu Sorin Antohi şi Paul Cernat.

Ianuarie 8, 2008

Alexandru Matei

concept editorial underground Ridicat de ia însuşi

Baza de date – Autori                             micul ftiriadi aprilie 2003 (retipărit în Fracturi 2.0, octombrie 2003)

I. Fişa individuală

Nume: Matei

Prenume: Alexandru

Pseudonime jurnalistice: Eugen Ispas (cumnatul meu), Vlad Popovici (la plesneală)

Data şi locul naşterii: Bucureşti, Giuleşti (sînt stelist, totuşi, dar e o ruşine ce se întîmpl…), aşa, 11 IV 1975

E-mail: amatei25@yahoo.com

Cărţi publicate (titlu, an, editura, tiraj – cînd e cazul): Tractir, ed. Dacia 2000. Ţeapă: după o lansare neinspirată cu Ianuş protagonist, pe care nu pot să mă supăr însă (probleme de amor care mă făceau să n-am chef de lansare), cartea mi-a fost retrasă de pe piaţă, eu fiind minţit că s-a epuizat (barbă!)

Premii obţinute: al editurii Dacia; dar şi altul, nu în poezie, la Iaşi, la colocviul Naţional M. Eminescu, în 1996. Şi altele, prin şcoală, cine mai ştie.

Colaborări: multe. Menţionez acum: Observator cultural, Deci, Ziua literară; apoi, rar: Vatra, România literară, Art Panorama, Ziarul de duminică, Contemporanul etc. Să nu uit şi (mersi, fetelor): PRO TV Magazin, epoca Sanda Aronescu.

Cenacluri frecventate: Cărtărescu; o dată am fost la Prospero cu Iulian Băicuş

Lecturi în cenacluri, cluburi: Cărtărescu

Debut revuistic: Steaua, 1984 (am fost un fiu precoce al Angelei Marinescu, de ce să nu recunosc)

Debut în cenaclu: 1996, cred (mulţumesc Ceciliei Ştefănescu, pînă la un moment dat, mai precis acela cînd, faţă de ea, eu n-am intrat în Tablou de familie)

Debut on-line (reviste literare on-line): Noesis, prin 2001, pe CD Rom

Debut sonor (înregistrări Radio cu lecturi, casete audio difuzate public): n-am (deşi ar fi interesant, pentru că mă bîlbîi)

Debut în volum: Tractir

II. Topuri

1. Edituri: Polirom. Apoi, nu ştiu în ce ordine, Humanitas, Paralela 45, All, Compania, Pandora, Amarcord, Vinea, Muzeul Literaturii, Pontica

2. Reviste literare: Pentru că sînt colaborator la trei dintre ele (chiar dacă două sînt suplimente), nu pot face acest top. E ca şi cum un jucător de fotbal ar pune în ordine ierarhică echipe cu care echipa la care joacă concurează (Doamne, cîte K-uri)

III. O…

– întrebare pentru scriitorul preferat: N-am un scriitor preferat, dar am unul în familie. Deci, eu către Angela Marinescu: mi-ai făcut odată tortul ăla de cafea ? (Răspuns: Alexandru, ţi l-aş face, da’ dă-mi şi mie 100.000 că n-am cu ce să-l fac)

Supărarea lui Alex, barbară (poem de Angela Marinescu)

– idee pentru o „viaţă” literară mai bună: Chestia asta este într-un hal inimaginabil legată de vîrsta biologică. Eu, de pildă, aş vrea ca cei „bătrîni” să devină mai umani, să-şi asume greşelile – dar nici n-are rost să mă gîndesc la aşa ceva. Cred, apoi, că o viaţă literară trebuie să implice cît mai mulţi scriitori. Ori, noi avem mulţi poeţi şi puţini prozatori, tocmai pentru că astăzi în România nu-ţi poţi permite să fii prozator – romancier, vreau să spun. Nici ca poet nu-ţi merge prea bine, ca student, poate, că dup-aia… De asta toţi vor să plece, toţi vor burse şi adio scriitori tineri. Ia să vedem cîţi din cele două promoţii lansate de Mircea Cărtărescu în ’94 (parcă) şi ’98 mai scriu, şi în ce ritm publică. În lipsa scriitorilor tineri, ceilalţi rămîn proprii lor gestionari, stăpîni, impresari. Domnul Mincu se bate cu pumnu-n piept pentru ce-a făcut cenaclul domniei sale. Ia să vedem noi însă ce diferenţe de vîrstă există între generaţia 60, 70, 80, 90 şi ce diferenţă e între 90 şi 2000? Unde sînt scriitorii de 30 de ani aflaţi în pas de alergare spre vîrf? ce fac eu dacă am o Ruxandra Novac, debutantă, şi de-aici pînă la Simona Popescu, să zicem, nu mai e nimeni? Iar Simona Popescu are şi ea o carieră universitară, nu e o Mariana Marin, poeta pur sînge. Cît despre romancieri, singurii care s-ar putea vinde, ei unde sînt? Unde este, pe de altă parte, criticul complementar al lui Marin Mincu, unul care să încurajeze proza, nu numai, în mod păgubos, poezia? Sau ne mulţumim cu jalnice manifeste utilitariste ori mai ştiu eu cum, ale unora care nu vor fi citiţi în vecii vecilor dacă se mulţumesc (sau poate e o profesiune de credinţă aici) să recite în costul steilmann poezii grele care interesează cititorul cum mă interesează pe mine cotaţiile de bursă. Asta dacă scriitorii vor să fie citiţi de alţii decît de ei înşişi. Dacă nu, OK, rămînem între noi şi ne simţim bine, conştienţi că un scriitor este egal cu un tapiţer sau un medic, mult mai puţin decît un fotbalist. Să fim serioşi, oamenii de astăzi vor să cîştige bani, să înveţe să-i cheltuiască şi să mînuiască obiectele pe care şi le cumpără (Ştiţi cît timp se pierde cu prospectul unui celular dacă vrei să înveţi toate funcţiile şi accesoriile proiectului? Doar n-o să te-apuci să citeşti poezie cînd ai dat banii pe telefon, îţi place şi e al tău, pe cînd poezia se află ambalată într-un obiect banal, ieftin, şi poezia nici măcar nu e a ta?)

IV. Întrebări cu răspuns opţional

1. Ce ţi se pare „în regulă” în lit. română actuală? Că vibrează. Că se mişcă.

2. Ce ţi se pare „în neregulă”? (ce te intrigă/ nemulţumeşte / „atacă”?) Nimic nou. Că, fiind mică, orgoliile sînt mari. Că foşti sînt încă în putere acum şi că, în general, foştii sînt incapabili să se adapteze unui timp mai puţin fast pentru literatură. Dar e greu să-ţi vezi iluziile spulberate, e adevărat.

3. Ai vrea să trăieşti din scris? (dacă da, cum vezi posibil acest lucru) Da şi nu. Adică şi din scris. Cred că se poate trăi decent dacă scrii la comandă. Ca înainte. Atunci, însă, comanda era exclusiv politică. Acum, comanda o face, dacă sîntem deştepţi şi-l convingem s-o facă, clientul.

4. Cum „cuantifici” performanţa în literatură? (premii, nr de cititori, statut literar…) Din toate astea cîte puţin. Uite, lui Cărtărescu i-au luat interviu în ProSport. Asta nu înseamnă că el va fi peste 100 de ani un mare scriitor, dar azi, asta e. Cînd spun „e” vorbesc despre un fenomen, nu despre un lucru în sine. E, adică aşa apare. Cum naiba să cuantifici ceva ce nu se vede?

5. Ai un model de performanţă? Nu, pentru că nu pot fi la înălţimea lor. De pildă, Eminescu, cînd eram mic. Acum, să zicem, Culianu. Sau măcar Barthes. Dar nu e bine să-ţi rămînă model unul din ei. Cel mai bine e să-ţi ajustezi modelele la ceea ce vrei tu să realizezi în funcţie de cea ai făcut pînă acum ca să poţi estima cam cît mai poţi.

6. Ce ar trebui să includă un management literar performant?

O perfectă cunoaştere a „posologiei mulţimii”. Lucruri foarte clare care ţin de raportul dintre persoana scriitorului promovat, text şi public. Publicul trebuie să dea banul, pentru asta el trebuie determinat să vrea să cumpere o imagine cu care i-ar plăcea să se îmbrace.

Blog la WordPress.com.