uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Februarie 26, 2008

chestionar nr. 2 – răspunsuri Mihai Ignat (2003)

 
1. Ce "soluţii" întrevedeţi pentru o "relansare" (difuzare/recunoaştere) a producţiei
editoriale de poezie?
2. Cine şi, mai ales, cum trebuie să se implice în această "relansare"?
 
 mihai-ignat.jpg
1-2.Nu întrevăd soluţii, dat fiind faptul că ele nu depind de mine, autorul
de poezie (lansările nu sînt o soluţie, nici povestea eroic-ridicolă
cu vîndutul cărţilor proprii la o tarabă...), ci de editori şi de difuzori.
Iar editorii şi difuzorii nu sînt interesaţi cu adevărat de promovare/difuzare
decît în ceea ce priveşte numele deja celebre (foarte puţine, de altfel). De ce?
Editorii pentru că: mulţi autori îşi plătesc apariţiile; multe apariţii sînt
(sau măcar erau)subvenţionate (nu atît nominal, individual, cît prin prezenţa
într-o colecţie, serie etc.); tirajele fiind mici iar preţul cărţii fiind
relativ derizoriu, nici măcar vînzarea tuturor exemplarelor nu duce la profit ş.a.
Difuzorii pentru că: preţul relativ mic al cărţii nu le aduce cine ştie ce profit;
poezia nu are mulţi cumpărători. După cum se vede, e vorba de un adevărat cerc vicios.
3. Care ar fi editurile (preferabil cinci, ordine descrescătoare) pe care
le apreciaţi pentru colecţiile (numiţi) /titlurile de poezie publicate după 1989? 
(inclusiv edituri dispărute)
Într-o ordine aleatorie: Marineasa, Pontica, Vinea, Paralela 45, Cartea Românească
4.Cum vă explicaţi faptul că,deşi majoritatea editorilor consideră poezia
"nerentabilă"(financiar),se organizează periodic(în special debuturi)de poezie?
(Curios este şi faptul că destule "jurizări" ale apariţiilor
editoriale aduc în prim-plan...prea multe premii...naţionale,nu de puţine
ori clientelare)
Concursurile de poezie, pînă la urmă nu foarte numeroase
(mă refer la cele semnificative şi statornice - nu judeţene şi/sau moarte
după una-două ediţii, nu presupun zeci de autori care ar urma să fie publicaţi,
ci doar cîţiva (dacă nu doar unul sau doi), ceea ce nu implică sume exorbitante.
Editorii care riscă publicarea fie sînt prieteni cu membrii juriului
(sau chiar fac parte din juriu),
fie, de dragul unui oarecare prestigiu adus de concurs, acceptă să piardă nişte bani
(dar ţin să observ că asta se întîmplă din ce în ce mai rar).
Pe de altă parte, mie nu mi se pare
că aceste concursuri, fie şi (autointitulate) naţionale, sînt chiar aşa de numeroase.
Şi am impresia că se răresc pe zi ce trece...
5.Credeţi că poezia contemporană are publicul pe care îl merită? Sau consideraţi 
că şi factorii "de imagine"(absenţa promovării,festivismul ieftin al festivalurilor "locale",
"goana" după exclusivitate,devalorizarea colectiilor editoriale prin apariţii "plătite",etc) 
fac din poezia română de azi o mare necunoscută pentru cititorul accidental?
Poezia contemporană bună nu are publicul pe care îl merită. În primul rînd
pentru că e difuzată prost şi nu ajunge la toţi cei care ar putea fi interesaţi de ea.
În al doilea rînd pentru că poezia proastă, prezentă în exces şi comentată în exces
(de critici incompetenţi, fără gust etc.), perverteşte şi "derutează" gusturile prezumtivilor,
foarte tineri cititori.Pe de altă parte, e o greşeală să credem că cititorii de poezie sînt o masă
semnificativă; în fond, cititorul de poezie nu e unul "obişnuit", de romane - să zicem 
(să nu ne facem iluzii: Eminescu e cunoscut ca nume, ca simbol naţional etc., dar nu e citit 
de cei mulţi decît la nivelul celor cîteva texte din manuale)
6.Ce ştiţi despre "poezia sonoră"(nu doar sub aspect de "suport")?
Că nu există, dar n-ar strica să apară.
7. În eventualitatea apariţiei pe piaţă a unor ediţii(oficiale)sonore
ale Cărţii de Poezie, ce şanse consideraţi că ar avea aceste "noi"(la noi)
"formule" să se impună? Vor interesa publicul? Dar pe autori? De ce?
Corespunde acest proiect unei tendinţe actuale? Aveţi argumente(pro/contra)
în privinţa unui asemenea proiect?
Ediţiile sonore vor interesa cu siguranţă autorii, dar nu publicul larg.
Totuşi, în măsura în care tirajul ar fi atît de mare încît preţul unei casete
să fie scăzut, sfera s-ar lărgi niţeluş. Schimbarea suportului va interesa, însă,
consumatorii "de hîrtie" (prin noutatea formulei, prin faptul că poezia se "personalizează"
prin vocea autorului). Proiectul ar putea avea oarecare succes dacă ca fi foarte bine
mediatizat, 
dacă preţul casetei va fi rezonabil, dacă respectivele casete vor avea o difuzare mult mai bună 
decît aceea a cărţilor de poezie.
8. Care ar fi primele zece titluri(ordine descrescătoare) cu care ar trebui
începută o asemenea colecţie?
În ordine aleatorie: Poeme de amor, Tomografia şi alte explorări, Ieudul fără ieşire.
Şase cînturi pentru cei care vor să închirieze apartamente, Deadevă, Dragoste şi bravură,
Singurătatea colectivă, Bucla, Time-out, E vremea să porţi cercei.
9. Care ar problemele cu care se confruntă astăzi poezia română/nivel formal:
a)neglijenţa editorilor
-promovare "clientelară"(concesii financiare)
-neconcordanţa tiraj declarat-tiraj real
-subvenţii "suspecte",de unde şi fluctuaţiile de "schemă"(cărţi anunţate la editura x apar la editura y)
-calitatea deficitară(hîrtie/grafică) a colecţiilor
-nerespectarea termenului de tipărire
-probleme cu difuzarea
-alte aspecte(de identificat)
b)confuzia valorică
c)dezinteresul masiv al cititorilor,"transferaţi" spre alte "orientări"
sau "descurajaţi" de ignoranţa unor instituţii
d) alte cauze(de identificat)
Problemele colaterale ar fi: promovarea clientelară, subvenţionarea preferenţială,
difuzarea dezastruoasă, confuzia valorică, dezinteresul masiv al cititorilor.

Chestionar datat 2003, aplicat în vederea promovării ediţiilor sonore ale cărţii de poezie. 
Foarte scurte pasaje au fost introduse într-o anchetă dedicată "ediţiilor sonore", publicată
în Ziarul de duminică.Ediţia sonoră underground (la reportofon)a cărţii "Klein spuse" a fost 
înregistrată de autor şi difuzată public la Târgul Gaudeamus, audiţie soldată cu "dispariţia" 
reportofonului. Şi să mai spună cârcotaşii că "fanii" poeziei n-ar face orice! 
Orice ar încerca să acrediteze cei care au un dinte împotriva poeziei, datele certe confirmă faptul că datorită
rolului "oarecare" jucat de poeţi, editurile româneşti s-au orientat spre editarea cărţilor scriitorilor
români. Şi, înainte de a da prozei întâietatea necesară (discuţia e mult prea amplă), au fost (asta e realitatea)
antologiile de poezie. Deci, domnilor şi doamnelor, fiţi răi, dar fiţi şi informaţi când faceţi caterincă
de "poezia" în ansamblu. Nu prea iese socoteala şi nici nu prea are cine s-o ţină."Puştismele" nu reprezintă o scuză onorabilă.
 
 Că tot vorbim despre poezie...În liceu, la o clasă paralelă, exista un tip ce se dădea interesant şi spunea 
fetelor că scrie poezie.În plus, râdea nevoie-mare de toţi poeţii liceului(m-a ferit soarta!) De câte ori îl rugam 
să ne arate şi nouă, ne-ntorcea spatele.Oare pentru că-şi lipea cu o meticulozitate de invidiat o foaie pe care scria "POET"? 
Era scriitor, băiatul.Nu ştiu câte fete au muşcat momeala, dar ştiu că n-am citit nimic din respectivul "poet". Astăzi proza 
avocaturii l-a făcut celebru. 
Nu ne-am mai întâlnit (sper că aerul de "rasă superioră" a fost o fază pe care a depăşit-o).Mi-am amintit de el pentru că am
descoperit şi alţii care i-au preluat "poezia". Aflându-mă la o lansare a revistei, am reperat un "poet". Doar că tricoul ţinea loc
de foaie. Ideea e aceeaşi. "Scria" pe spate, ce pana mea!

Septembrie 6, 2007

Mihai Ignat – din volumul „Poeme în doi”

 la Cafeneaua Erotică, terasa Twice, august 2007

(Am înţeles că unii au făcut glumiţe pe seama acestui proiect chiar reuşit. Şi au râs toată vara? Rezistenţi băieţii „Sopranos”)

Blog la WordPress.com.