uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Martie 24, 2009

CONCURS

Filed under: cel mai prost om pe care l-am cunoscut — miculftiriadi @ 11:19 am

M-am gândit că n-ar strica un concurs.

„Cel mai mare prost pe care l-am cunoscut în viaţa mea”

Notă: prost nu înseamnă aici needucat sau sărac.

Vă aştept cu detalii. Va fi şi un premiu, mă gândesc cam ce să fie.

propuneri:

1. Tasse, 32 de ani:

În cheamă Ginel.

La el nu tre’ să ai motiv, e prost în fiecare secundă, că tre’ să fie şi prostu’ fără explicaţii.

Doar o fază, cu untura în cap… şi-a dat cu pieptenul în untura din tigaie, că nu avea gel de păr, şi s-a dus la întâlnire cu una. I s-a topit untura în bar, îi curgea din cap spre bărbie pe lângă urechi şi-i picura, dar el nu simţea şi se tot chinuia să se bage în aia s-o sărute.

Oricum, prin ceea ce face şi spune, e prostul veritabil pentru mine.

2. Toma, 19 ani:

Exemplu de prost: eu. Mă pune dracu într-o noapte să îmi înşel prietena… planul făcut, tot tacâmul, în fine sar geamul, merg la vecina, îmi rezolv treaba, dimineaţa plec, ajung „acasă” sar geamul, ea dormea, mă bag în pat şi mă culc… când mă trezesc îmi dau seama că mă jenează ceva în zona sensibilă. După care mă ridic din pat şi… surpriză, aveam chiloţii pe dos şi mă jena eticheta…  A văzut, ştia că erau puşi bine seara. Să vezi ce  mi-am furat-o! A mai şi fugărit-o pe vecină cu cuţitul prin piaţă. Vecina, mai tânără cu vreo 11 ani, era de anii mei. Stăteam în Lipova atunci.

În fine povestea continuă, tipa avea 30 de ani şi era măritată, soţul plecat în Italia, ne trimitea bani, deşi auzise că am apărut pe hartă, vine săracul acasă, doarme pe unde apucă, eu cu soţia lui în pat şi el …îşi găsea un loc doar era la el acasă… era pe post de mobilă săracul şi ne făcea cumpărăturile, focul, tăia lemnele etc. După vreo două săptămâni nu a mai rezistat, a cedat nervos, a venit cu chef de scandal şi i-am făcut cinste cu o sticlă de bere… în cap, normal am ajuns la poliţie şi în loc de amendă am refăcut în două zile toată reţeaua secţiei, apoi m-am întors acasă şi m-am mai liniştit. S-au despărţit, ea m-a cautat eu am bătut-o, am scăpat de ea şi aşa s-a terminat cea mai boemă parte a vieţii mele.

Mâine, un nou episod.

So, revenind la întrebarea noastră…

Ziua 59

Iulian Băicuş, recunoşti că ai minţit, dezinformat şi m-ai acuzat neîntemeiat de filiaţie securistă? Recunoşti că scandalul artificial cu aşa zisa publicare a articolului tău în Observator se datorează unei reacţii pripite şi total greşite din partea ta?

Acum trebuie să fii mai vesel, tocmai ţi-a ieşit a şasea carte de autor (aici). Şi cum cartea nu va exista prin librării, presa literară fiind de proastă calitate, te sabotează sub directa îndrumare a bătrânilor de la Litere (de care scapi la toamnă), mai vinzi şi tu un exemplar, îmi dai un autograf, aduc şi-un fotograf, ia să vezi. O lansare, ceva? Majorete, flori, fete sau băieţi? Sau ţară, ţară vrem ostaşi? Facem orice experiment vrei. Cumpărăm tot tirajul cu bani falşi, dacă stai o zi la xerox. Şi dăm în gât toate editurile astea mârşave care publică incompetenţi pe bani. Aduc portavoce dacă vrei. Închiriem Piaţa Universităţii numai pentru tine, să citeşti de la balcon lista completă a impostorilor din critica literară. Adică tu o faci, că eu scriu după dictare. Hai, maestre, să ne veselim împreună, ce mai tura-vura! Ieşim la o bericioaică, o dăm la pace şi poate participi şi la concurs. Chiar aşa, care o fi cel mai mare prost pe care l-ai întâlnit în viaţa ta? Uite ce direct a răspuns Toma. Vezi mai sus, am început un concurs. C-O-N-C-U-R-S. Da, cu proşti. Dau şi un premiu. Vrei? Pe bune, ce atâta gargară! Spune, vrei să ne împărtăşeşti din experienţa multilaterală? Altfel, stai liniştit, nu e băgat nimeni cu forţa. Adică se lucrează ca la şcoală: ridici mâna, răspunzi. Ce răspunzi? La microfon, altfel nu se-aude.

Blog la WordPress.com.