uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Martie 5, 2008

câţi poeţi are ţara? (tac-tu-i poet? bagă-l la festival, se dă whisky, poate agăţăm vreo puştoaică)

Filed under: diverse — miculftiriadi @ 6:47 am

Începe „Primăvara poeţilor” (10-25 martie), un „festival” la care (copiez cu nesimţire din comunicatul de presă): „se estimează că vor participa peste 300 de scriitori, cântăreţi, actori, pictori şi diferiţi oameni de cultură din 60 de oraşe: Alexandria, Amara, Arad, Bacău, Baia Mare, Bistriţa, Brăila, Braşov, Bucureşti, Buzău, Călăraşi, Călimăneşti, Câmpina, Câmpulung Moldovenesc, Câmpulung Muscel, Caracal, Cluj-Napoca, Constanţa, Corabia, Craiova, Curtea de Argeş, Deva, Drăgăşani, Făgăraş, Focşani, Găeşti, Galaţi, Giurgiu, Hunedoara, Iaşi, Lugoj, Mangalia, Mărăşeşti, Mizil, Oneşti, Oradea, Orăştie, Piatra-Neamţ, Piteşti, Ploieşti, Râmnicu-Sărat, Râmnicu-Vâlcea, Reghin, Reşiţa, Roşiorii de Vede, Sibiu, Sighetul Marmaţiei, Slatina, Slobozia, Suceava, Târgovişte, Târgu Jiu, Târgu Mures, Târgu Neamţ, Timişoara, Topoloveni, Tulcea, Turnu Magurele, Turnu Severin, Zalău.”

Vom reveni cu imagini sugestive(dacă nu ne plictisim) din lecturile unor „scriitori” participanţi. M-aş risca la Buzău, ca să râdem cu lacrimi. N-ar strica să vedem la lucru câţiva invitaţi. Poeţi, se-nţelege (sau aşa dau de înţeles/ estimează organizatorii).

Afişul de la Buzău, doamnelor şi domnilor…

afis-prim-poetilor.doc

„Spicuim” din Referinţele critice la antologia lui Marin Ifrim – „Gloria locală” (editura REFET, 2007):

„Pentru a fi convins că şi în Buzău se întâmplă ceva cu Poezia, trebuie să citeşti neapărat cartea lui Marin Ifrim Însemnări despre literatura buzoiană actuală. Cartea nu are mai mult de 112 pagini şi înregistrează nu mai puţin de 87 de autori (poeţi, publicişti, prozatori): 14 tradiţionalişti, 22 de modernişti, 21 de romantici, 20 de optzecişti şi numai 10 dintre cei care vin, majoritatea, bineînţeles, poeţi. La prima vedere par mulţi (mai ales cuprinşi în atât de puţine pagini) şi ar înspăimânta, cu siguranţă, pe un Dan Petrescu sau un Liviu Antonesei. Dar, când te gândeşti că doar pe strada Nicolae Turtureanu şi numai pe o lungime de 22 de metri sunt 87 de poeţi (coincidenţă?): 47 pe stânga cum te duci spre Centru şi 40 pe dreapta cum te duci tot aşa, Buzăul poate părea un oraş discret.” (Poezie la Buzău – Dan Giosu)

Voi căuta renumita stradă Turtureanu şi voi încerca să găsesc termita poetică a oraşului meu natal. Trebuie să cunoaştem şi noi valorile neamului, las-o-n vorba aia urâtă! Nu vă e aşa, 1%, ruşine?

Informaţii puteţi găsi pe www.primavarapoetilor.ro (de pe 8 martie). Pentru că m-am „găsit” pe anumite liste ale „programului manifestărilor” ţin să spun că nu am nicio legătură cu această „invitaţie”, pe care, din motive lesne de înţeles după ce aţi citit mai sus, nu o pot accepta. Nu am fost solicitat să particip (să se ducă mia de poeţi judeţeni), m-am trezit pe program. Ceea ce, daţi-mi voie, nu se face…

Da, sunt rău, dar staţi să vedeţi şi de ce. Puţintică răbdare, avem un eveniment de acoperit. Ideea este că, dacă pentru unele oraşe importante ale ţării, scriitori reprezentativi sunt invitaţi la manifestări, în marea majoritate a localităţilor enumerate se produce un miraj literar păgubos. Confuzia valorică pe care această „cântare naţională” o aduce nu mi se pare ok. Sub scutul unui festival internaţional, importat din Franţa (oare ce valoare are acesta acolo?) şi trâmbiţat prin câteva ţări (parcă ar fi un Hi5 literar, unde nu trebuie decât să vrei să apari, ca să ştie lumea că eşti scriitor) tinere condeie, amurguri sentimentale şi alte astfel de speranţe sunt scose în faţă de dragul antologării, producând un eveniment, pretind cu mândrie iniţiatorii, de mare anvergură. Ca să nu vorbim pe lângă subiect, mai întâi venim cu „exemple” şi-apoi ne dăm cu părerea. Chiar dacă nu miroase deloc bine. O iau băbeşte. Să-mi spună şi mie cineva, dacă, parcurgând lista de Buzău (dar să vedeţi şi alte liste!), vorbim despre poeţi şi despre literatura română. Cred că nu. Poate greşesc. În orice caz, nu pot credita asemenea asocieri. Alăturarea Ioan Es. Pop – Marin Ifrim (iau un exemplu) ca „poeţi” în festival, nu numai că mă irită, mă face să mă întreb dacă nu cumva am eu o problemă, nu organizatorii.

Că mi-am adus aminte… prin 2001 am luat parte (strictă curiozitate), alături de Ionuţ Chiva, la un florilegiu (să-i spunem aşa) organizat în Sala Oglinzilor de la USR. Nu ştiu ce ne-a făcut să intrăm în sală. O lansare mai mult decât penibilă (nu reţin numele autorului sau al „invitaţilor critici”), în care un auditoriu extaziat asculta despre „marele poet X”, „valoare incontestabilă”, bla-bla. La un moment dat, nu ştiu cum, cineva din prezidiu ne arată cu mândrie: „iată că au venit şi doi tineri” (eram singurele persoane sub 40 de ani, poate chiar 45). Abia stăpânindu-mi râsul (Ionuţ tot încerca să pară serios, dar nu se putea abţine), n-am avut ce face şi i-am explicat onorabilului că nimerisem acolo, neavând habar de gloriosul omagiat, şi că, din păcate pentru importanţa momentului, autorul respectiv mi se părea o nulitate. Aţi văzut vreodată o sală de fanatici literari ?(hai să-i numim aşa pe cei obişnuiţi cu şpriţul protocolului de după lansări, că aşa se practică la autorii consacraţi). Nici nu vă închipuiţi ce-nseamnă să fii huiduit în Sala Oglinzilor de către un grup de admiratori ai poeziei. S-a strigat „ruşine”, „ieşiţi afară” şi alte năzbâtii. Important e că am scăpat necotonogiţi, ceea ce, trebuie să admit, a reprezentat o performanţă. 

Revin. Proiectul „Pp” (a nu ştiu câta ediţie, cu 60 sau cam pe-acolo ţări participante) a fost susţinut de USR cu 10.000 lei. Sunt foarte curios(deşi nu e treaba mea) ce onorarii primesc organizatorii. (din câte se pare, cel puţin la ediţiile anterioare, poeţii nu prea au primit bani, că aşa se practică în România de când sunt la putere atât de lăudatele făbricuţe editoriale) 

Dacă tot am dat link-ul proiectelor aprobate de USR, urmăriţi, vă rog, sunt miop, port ochelari, dacă pe lista proiectelor câştigătoare se repetă vreun nume. S-ar putea să mă-nşel… Acum se va interpreta că am ceva cu USR-ul, nici vorbă, nu organizaţia îşi asumă proiectul, ci, vai, organizatorii. Nu fac alte comentarii pe tema asta, pentru că e subiect de presă, poate fi mult mai bine exploatat.

Să nu uit, caut reporteri pentru acoperirea acestui festival. E momentul să spunem multor lucruri pe nume. Şi, da, „pana mea” mai apare în două numere (nr 4 şi, la toamnă, ultimul număr). E plină ţara de talente şi scriitori, nu prea mai am timp şi chef să le fac faţă. Cum am spus deja, mă voi axa pe biblioteca personală. Şi, promit, copiii mei vor avea curajul să sfideze impostura, gogomănia şi lălăiala unor grafomani. Dar să tragem cu dinţii de aceste ultime luni publice…

Şi încă ceva. Caut un job. Dacă ştiţi ceva, anunţaţi-mă. Prefer să dau cu mătura într-un hipermarket decât să mai asist la asemenea minunăţii. Vorbesc serios…

Noiembrie 29, 2007

leapşa (reducere 40%)

Filed under: diverse — miculftiriadi @ 9:13 pm

 Ce-mi doresc ?(leapşa de la Cristina Ispas). Să nu rămân dator. (ordine oarecare)

1. să mă mut din cămin, într-un apartament(ha!), fără vecini idioţi, gălăgioşi, labagii, plini de aere şi cu aparatură video folosită inutil (mă opresc aici) – greu de crezut

2. să rămân în Bucureşti (sau să plec din ţară) – problematic

3. să apucăm sănătoşi nr 5 din „pana mea” (machetat de Kostea şi aşteptat de -iată- 6 ani) – moft

4. să-mi iau naibii un computer (sau un laptop), ca să capăt simţul proprietăţii – târziu

5. să ne găsim nişte prieteni adevăraţi (Oana o pisică, eu un câine) – cam greu

6. să public mărturia din „Morţii Mă-tii” – de ce?

7. să-mi găsesc un job normal, ca să pot cumpăra cărţi, nu doar să le trag la xerox. Mă ofer şi cărăuş la Humanitas – inutil

8. să termin cele câteva proiecte începute şi să evit contactul cu lumea literară „bună” (atât de străină prin orice localitate cu aer tare), să renunţ la blog şi la chestiile publice şi să mă simt bine în natură – hmm

9. să, să nu, să şi… – să ce?

Nu uit! Vreau să retrag carneţelul poetului Claudiu Komartin din colecţia no name. Chiar dacă toată această colecţie s-a vrut un cadou făcut autorilor (tiraj personalizat şi tiraj pentru public), chiar dacă s-a distribuit gratuit (şi s-a distribuit, respectiva plachetă a vedetei se găseste chiar la Ipoteşti) şi nu s-a cerut includerea ei între apariţiile editoriale ale participanţilor, ca editor în slujba autorului român (sună pretenţios, dar gogoşile sunt în altă parte) fac acest gest pentru a servi drept lecţie de moralitate şi ca lecţie personală.  Fiecare după cât înţelege şi după cât poate duce. Dar a crede că mizeriile pot fi înghiţite doar pentru că vin din partea unor scriitori, e o eroare. Sunt autori care-şi retrag cărţile dacă sunt nemulţumiţi de editorii lor. Ei bine, ca editor (neoficial, fireşte) retrag acest carnet din colecţie. Există o specie a imposturii urât mirositoare care mă scârbeşte. E dreptul meu de a face acest gest şi mi-l asum.  Din punctul meu de vedere, acest carneţel nici n-a existat. Regret faptul că mi-am neglijat familia pentru a le face pe plac unor îngâmfaţi fără jenă. Regret profund timpul acordat mitocăniei de salon. Să-mi fie ruşine şi învăţătură de minte!

P.S. Când prietenul Ianuş sugera la un moment dat că i-am neglijat „Manifestul anarhist”, în semn de „protest”, i l-am lansat la apă în fântâna de la Universitate, după ce am ars pagina cu dedicaţie. Era volumul dedicat mie. Câtă diferenţă, totuşi! Marius a avut întotdeauna simţul umorului, chiar dacă n-a trăit liniştit şi gratis din pomana literaturii.

Noiembrie 26, 2007

„pana mea” – şi editură

Filed under: diverse — miculftiriadi @ 1:23 am

Am fost la Gaudeamus şi, după mulţi ani, am reuşit să-mi cumpăr câteva cărţi pentru mine. Asta e partea grozavă. Dar tot zilele astea am aflat că aş fi luat-o razna. Aşa circulă o vorbă, nu stau acum să văd cine a scos-o şi cine o duce mai departe. Când era să zic pas poveştii cu literatura, am primit (în sfârşit!) o ofertă. Ce mai tura-vura, „pana mea” va edita şi cărţi. Pe banii „revistei”, fireşte (bani de buzunar, munciţi, că tot veni vorba). Devine, cum am zice, editură. Detaliile mai târziu, momentan savurez momentul.

Noiembrie 15, 2007

se caută editură pentru „Morţii Mă-tii”

Filed under: diverse — miculftiriadi @ 9:06 pm

17:05 

„Morţii Mă-tii!”, povestea morţilor mei, testamentul unui copil, care nu înţelege de ce trebuie să rămână „aici”, un strigăt de disperare şi, poate, şcolăreşte spus,  bildungsroman. E totul pentru  mine cel de-acum: de la revanşă la reconstituire, de la argument de supravieţuire la colac de salvare. FLEGMĂ, VOMĂ, SPERMĂ şi CÂNTEC DE LEAGĂN. Ca un drum plin de gropi, fecale, petice şi mortăciuni. Într-o ordine oarecare. Sau nu. 

Putem vorbi de un testament, aşa cum putem vorbi despre o scrisoare deschisă.

Dacă ar fi sã rezum totul într-o frază, aceasta ar veni din muzică. „Story of my life: Misery” urlau cei de la Altar, o trupă românescă foarte în vogã pe la mijlocul anilor ’90, în albumul lor Respect din 1995. Hardcore, cu ceva industrial şi puţin trash, ca să delimitãm muzical povestea. Sonorităţi dure, agresive, la limita suportabilului. Cum ar reieşi din traducere: suferinţă, chin, mizerie.

O schemă de joc de domino. Solo domino, jocul cu un singur jucător. Nu ştii schema? Să-ţi explic instrucţiunile.E un joc clasic, îmi vine greu să cred că nu-l ştii. Dezvoltă abilitatea de combinaţie. Se-ntorc cărţile cu faţa-n jos, se-aleg 5 pe faţă, una dintre ele stând la baza liniei. Se aşează cărţile la unul dintre capete ale liniei. Dacă intră toate 4, se extrag alte 4 din rezervã. Important e să se adauge cât mai multe cărţi posibile. De fiecare dată sunt alese un număr egal de cărţi cu cele aşezate în linie. E regula jocului. Când toate sunt aşezate, ai câştigat. Dacă rămân pe dinafară, pierzi. Poţi pierde înainte să foloseşti rezerva. Acesta e jocul. Patru cuvinte/expresii cheie ale jocului cãrţii noastre ar fi: Ridicat de ia însuşi, Căcatul albastru, Morţii Mă-tii, Biblioteca de poezie. Cu baza Opel. Apoi, se merge înainte. Underground, Necrologul, Plantaţia, Citizen Kane, Metallica, Litere şi tot aşa. Simplu, ca bună ziua.

 O carte tristă. Neagră. Desfăşurată ca un sul de hârtie. Neigienizată, cu umbra fricii în spate. Un film necenzurat, când mut, când supărător de zgomotos. Derulat cu încetinitorul şi cu aspectul unui documentar. Viaţă, poveste, mărturie. Un om, o javră de om. Din spatele uşilor de cavou ale cărţii, un jucãtor înrăit murmură printre dinţi: „Nu te supãra, frate!”. Şi jocul de-a piticotul se mută spre zona heroes. O joacă virtualã cu elemente, pare-se, foarte vii, naturale, trăite. Bruscă şi personalizată, ca un strănut. 

 Prolog roman…. Text lipsă parţial

Noiembrie 4, 2007

sondaj (variantă pentru scriitori)

Filed under: diverse — miculftiriadi @ 8:43 pm

Cât de mult şi pe unde v-aţi plimbat pe cocoaşa literaturii?

Putem vorbi despre un traseism la nivel organizatoric?

Identificaţi beneficiarii acestei poveşti.

Chiar dacă se va spune că iar îi ţin partea lui Marius Ianuş, ştiu sigur că nu a apucat să iasă din ţară. Şi, să nu uităm, nu s-a ocupat doar de propria statuie.

Noiembrie 2, 2007

reacreaţia mare

Filed under: diverse — miculftiriadi @ 7:24 pm

Poate că s-a observat, poate că nu, postările s-au rărit considerabil. Nu neapărat din cauza turneului „Turul României, pana mea în turneu”. Povestea „festivalului” a fost şi ea o piedică importantă. Acum, cu underground-ul la distanţă, se vor schimba puţin lucrurile. Până la sfârşitul anului ar trebui definitivate proiectele „Ariciul Perţa” şi blogul nr 2 din bloggame. Cu părere de rău, fetiş tur (anunţat din 2001…) rămâne de căruţă. Dar cel mai important este proiectul care se numeşte „vedete literare la masa literaturii”. Se vor lansa pe piaţă, după modelul tradiţional, bancnote false cu beneficiari ai sistemului literar. Voi încerca în lunile următoare să pregătesc un astfel de top al „excesului de imagine” de care unii zmei încearcă să beneficieze pe „piaţă”. Nu ascund faptul că dedic acest „joc” scriitorului Claudiu Komartin. Cum mi se şopteşte că influenţa acestuia este considerabilă şi păguboasă celor care îndrăznesc să-i clatine statutul de VIP literar autohton, mă risc, conştient că n-am nicio datorie (financiară sau morală) faţă de respectivul.

Din surse neoficiale aud cu stupefacţie că onor domn Cl K ar fi favorit pentru premiul Academiei. (Cine ghiceşte cine i-a luat faţa Ruxandrei Novac în 2003 pentru premiul Mihai Eminescu?) Încă o dovadă că trăim în România. (Voi reveni cu amănunte şi cu un comentariu aplicat şi trist la mascarada premiilor naţionale şi a generaţiilor aşteptate. Sau nu).

Septembrie 11, 2007

pariori.ro

Filed under: diverse — miculftiriadi @ 4:40 pm

„Casa de pariuri Bet-at-home ofera posibilitatea de a efectua un pariu inedit: ghiciti cine va fi viitorul Patriarh al Romaniei! Principalii candidati sunt Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania, si Mitropolitul Moldovei, Daniel Ciubotea, cu cote de 1.80 si respectiv, 1.85, iar cei care pariaza ca va fi numit un alt candidat vor beneficia de o cota foarte buna, 4.00.”

Septembrie 4, 2007

la 19

Filed under: diverse — miculftiriadi @ 7:24 am

atlantic-070.jpg

La porţile TVR, de la 19. Cu o carte în mână. Sau cu un televizor din cărţi. Cu tricouri inscripţionate. Îmbrăcaţi în hârtie sau cu cărţi legate de mâini. Fiecare cum poate.

Am înţeles că în acest moment se deplasează spre capitală un convoi impresionant cu patru dubiţe pline cu cărţi date la casat. Umblă vorba că destinaţia acestora este locul protestului. Mii de cărţi vor să ia parte la acest miting, deşi aproape toate sunt scoase din beciurile bibliotecilor şi n-au apucat în viaţa lor să vadă una de-a lor la televizor. Să ne-aşteptăm la o revoltă spontană din partea vietăţilor de hârtie? Din declaraţii neoficiale, multe sunt dispuse să-şi doneze paginile pentru o „furtună cu foi”. Televiziunile deja au anunţat buletine de ştiri din trei în trei minute, reporterii speciali au fost instruiţi, familiarizaţi în timp record cu noţiunea de carte. Se aşteaptă o intervenţie brutală din partea forţelor de ordine. Nouăzeci de unităţi de pompieri au fost mobilizate, regizând o ploaie care să oprească protestatarii.

Se pare că fiecare locuitor al Bucureştiului va merge astăzi pe stradă cu o carte în mână. Direcţiunea instituţiei spune că nu e decât o manevră pentru ca oraşul să intre în cartea recordurilor nescrise cu: cel mai mare număr par de „mânutori de carte” de pe străzi. De unde ştiu că va fi par? Poliţia, mi se şopteşte. Mda, cei care, din diverse motive, au uitat, îşi pot procura câte un exemplar piratat la fiecare semafor. Şoferii de autobuz şi vatmanii vă vor împărţi afişe, taximetriştii vă vor da restul în abonamente la BCU, iar gardienii publici au zi de lectură. Tot oraşul foieşte. Încă se aşteaptă un comunicat oficial. Asociaţiile bibliotecarilor nu au putut fi contactate, iar un patron al recentului cimitir privat de carte îşi freacă deja mâinile de bucurie.Vom reveni cu imagini.

 Deşi am ajuns cu ceva întârziere (spre ruşinea mea, nu ştiam care e poarta cu pricina), am zăbovit puţin. Cum negocierile cu jandarmii din maşina de „intervenţie” au eşuat, am ratat momentul de a filma lângă duba lor un cadru. Oricum, am revăzut ceva prieteni, am identificat-o pe Luciat (sunt foarte sigur) şi am pregătit două minute  pentru voi:

Ce să spun? Blogurile şi-au făcut simţită prezenţa. Poate vor începe să facă şi concurenţă televiziunii tradiţionale. Oricum, felicitări iniţiatorilor. Aş mai fi avut un filmuleţ cu un martor neutru al evenimentului (maidanezul care a reuşit să se ascundă sub duba jandarmeriei), dar, după ce-a trecut de  barieră, l-am pierdut din vedere. Poate data viitoare.

August 31, 2007

antologie

Filed under: diverse — miculftiriadi @ 8:49 am

Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti pregăteşte proiectul 26 – Poezie de Bucureşti. Căştigătorii premiilor de poezie (ASB şi USR, din 1994) vor fi editaţi într-o antologie (500 de ex), beneficiind de o promovare specială (publicitate stradală şi eveniment multimedia şi multiart). Fiecare invitat participă cu două poeme(de preferat inedite) şi o scurtă bio-bibliografie(max 10 rânduri). Plus fotografii inedite (Mihaela Marin).  CD-ROM-ul realizat va fi poriectat (octombrie-noiembrie) pe ecrane gigant, în zone de mare vizibilitate ale oraşului. Drepturile de autor: 3 exemplare cu CD-ROM.

Evenimentul, gândit de Dan Mircea Cipariu, nu poate decât să ne bucure. Pe hârtie sună bine. Faptul că primăria sectorului 2 cotizează e o încântare. Totuşi, dimensiunea gigantică mă sperie puţin. Sper să nu se-ajungă iar la stadioane. Ar fi mai simplu proiecţii pe tabelele de marcaj. Vine omul la meci, sparge seminţe cu prietena şi-n pauză, cât se-ncălzesc galeriile, ascultă pe tabelă un videopoem cu Angela Marinescu… aberez, fireşte.

Atunci, mult succes! Nu ştiu câţi citesc poezie, câţi vor mai edita, dar e bine să te loveşti de astfel de treburi pe stradă. Nu foarte des, ce-i drept. Şi nu cu toţi „poeţii” acreditaţi.

Iulie 18, 2007

tot Strange Fruit

Filed under: diverse — miculftiriadi @ 9:57 am
Pagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.