uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Iulie 11, 2007

ca să fie

Filed under: intro — miculftiriadi @ 11:03 am

Am mare încredere în ideea de blog. Nu şi-n realizarea propriu-zisă a unuia. E ca şi cu scriitorii. Prietenia literară nu ţine.

Mai nou dau de tot soiul de proiecte, încremenite în orgolii, care mă fac să zâmbesc. Scriitorul pare hotărât să-şi facă dreptate, să ia editurile de ciuf şi să arate lumii ce şi cum. Iarăşi mă-ntreb, de ce a aşteptat atât?

Şi, da, am zâmbit când am citit în Bellettrixxx următoarele:

„Time to say goodbye si revistei Pana mea. Nu mai pot recomanda o revista care, la randul ei, recomanda spre lectura anchete despre viata si piata revistelor de cultura. Anchete conduse de Daniel Cristea-Enache. Ati imbatranit deja, mai copii! Va dovediti preocupati si aplecati peste intrebarile lumii. Va descurcati, cum ar veni…”

Ce bucurie! Mai curând recunoşteau fetele că nu prea aveau ce să spună(muşcaseră strâmb şi degeaba), că vorb-aia, mai bine faci mişto pe neve decât să stai puţin pe tuşă, că e mai rezonabil să intri în joc cu regulile învăţate. Am spus că nu dau replică, dar nu mă pot abţine. Blogurile, oricât le-aş simpatiza, nu valorează cât o revistă tipărită. Din prea multe puncte de vedere. Iar o discuţie despre realitatea publicaţiilor literare e mai mult decât interesantă. Poate face subiectul unui curs separat, fie şi de liceu, că tot e mare aglomeraţie pe-acolo. Poate că-n viitor şi blogurile ajung prin manuale, dar până atunci, să ne punem ochelarii când nu vedem la distanţă. (las la o parte altă răutate gratuită a numitului blog, cu linkul intitulat noua literatură).

Dar nu despre bellettrixxx este vorba aici. Nici nu mă interesează înjurăturile anonime şi neacoperite (veţi afla curând şi de ce). Acesta este un blog de proiecte literare, nu de vorbe, miştocăreli şi bârfuliţe. Nu mă mai prind nici războaiele editoriale. Acolo e vorba despre bani şi-atât. Acesta este un blog care ţine loc de editură şi de studio de înregistrări(prefer înregistrările şi fotografiile făcute de mine), în care, dacă vreau (şi numai cum vreau, vin ediţiile pirat!) îmi pun biblioteca, îmi spun povestea şi mă scot. Atât.

Blog la WordPress.com.