uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Iulie 7, 2008

Interviu cu Simona Chiţan (EVZ) – Chestionar nr. 3

Filed under: Chestionar nr. 3,Interviu,Simona Chiţan — miculftiriadi @ 7:59 pm
Simona Chiţan (n. 11 februarie 1977, Iaşi) a absolvit Facultatea de Jurnalism şi 
Ştiinţele Comunicãrii a Universităţii dinBucureşti, în 1999, şi are un masterat 
în Managementul instituţiei de presă la aceeaşi facultate. 
A lucrat ca redactor al paginilor despre carte şi teatru ale revistei Olivia, 
apoi ca redactor la cotidianul Evenimentul zilei, departamentul de culturã, 
din 2004. A devenit şefa departamentului de cultură în 2006. 
A publicat în 2008, volumul "Victor Rebengiuc, Omul şi actorul", o
 monografie semnată alături de Mihaela Michailov, dedicată actorului şi 
reeditată de Humanitas.

 

 

1.      De când conduceţi departamentul de cultură al ziarului?

Am fost numită şefă de departament în 2006.

 

2.      Prin ce credeţi că vă distingeţi de celelalte pagini de cultură (concurente)?

În pagina de cultură de la Evenimentul zilei (EVZ) există nişte rubrici fixe: marţi – Fonograme, susţinută de muzicologul Mihai Cosma, miercuri – Bibliomania, susţinută de Daniel-Cristea Enache, joi – Pilula de film, de Marie-Louise Semen,  vineri – Cartea de vineri, unde Dan C. Mihăilescu este omul care aduce cartea şi în EVZ. Vom relua fragmente din jurnalele unor mari scriitori, în fiecare sâmbătă, şi poate rubrica lui Pavel Şuşară, Lentila de contact, pe care criticul de artă a susţinut-o în fiecare vineri timp de un an de zile.

Pagina de cultură din Evenimentul zilei are deja nişte rubrici consacrate ale unor oameni specializaţi din diferite domenii din literatură şi artă, ale căror articole sunt aşteptate în fiecare săptămână.

Departamentul de cultură EVZ a realizat corespendenţe de la Cannes în 2007,  campania de promovare „432”, cu un supliment special la premiera filmului,  campanii la târgurile de carte Gaudeamus şi Bookfest. Avem campanii de promovare ale unor anumite cărţi, pe valoarea cărora mizăm, cum au fost „Orbitor. Aripa dreaptă” a lui Mircea Cărtărescu sau cărţile lui Radu Paraschivescu.

Mulţi dintre membrii Senantului EVZ, printre care Nicolae Manolescu, Mircea Cărtărescu, Dan C. Mihăilescu, Mircea Mihăieş, Radu Paraschivescu alături de Daniel Cristea-Enache sunt specialişti care colaborează tot timpul şi în pagina de cultură a EVZ.

 

3.      Există delimitări stricte în departament sau fiecare om acoperă integral zona culturală?

În afară de mine, mai există doi oameni în departament, Florentina Ciuverca şi Doinel Tronaru, şi, bineînţeles, fiecare are anumite atribuţii pentru fiecare dintre insituţiile culturale de care se ocupă.  Despre film şi literatură scriu fiecare dintre cei doi reporteri. Doinel Tronaru, care urmează şi un doctorat în domeniul filmografiei la UNATC, acoperă în plus artele plastice şi muzica clasică (Opera, Operetă, Ateneu). Singurul domeniu de care mă ocup cu predilecţie, dar, nu în exclusivitate, este teatrul.

 

4.      Cât reprezintă pagina de cultură în ponderea ziarului? (o pagină din 24 pag, o jumătate de pagină…)

Au fost zile în care departamentul de cultură al EVZ a livrat materiale şi în câte patru pagini din cele 32 ale ziarului. Nu exagerez. Teoretic, avem jumătate de pagină în macheta ziarului, practic, aproape săptămânal ne ocupăm, pe lânga această jumătate de pagină fixă din caietul al treilea, de pagini de  „special” – adică de pagini întregi care sunt publicate în alte secţiuni ale ziarului.

 

5.      Care e politica ziarului în ceea ce priveste pagina de cultura: ea trebuie să vândă, la fel ca toate celelalte, sau aveţi libertatea să promovaţi valoarea, indiferent dacă e vandabilă sau nu?

Promovăm calitatea, în primul rând. Că trebuie să îmbraci uneori acest conţinut calitativ într-o formă vandabilă şi accesibilă, că trebuie să pui titluri atractive a devenit aproape o obligaţie. Nu putem să ne citim noi, oamenii de litere, numai noi între noi. Altfel, am rămâne numai cu revistele specializate. Cultura trebuie să ajungă la masele largi. Trebuie să convingi un om chiar şi de condiţie medie să cumpere o carte bună, să vadă un film bun sau să meargă la un spectacol bun. Criteriul valoric rămâne însă întotdeauana în picioare, nu facem rabat de la calitate. Dar trebuie să dai din când în când şi „Cezarului ce-i al Cezarului”, să respecţi şi gustul publicului larg care vrea sa citească despre Harry Potter sau să vadă pumnii lui Rocky 4  sau să citească şi interviuri cu Florin Piersic sau cu Paulo Coelho. Temele legate de sex şi sânge vând un ziar – aceasta e un adevăr dureros. Dincolo însă de aceste subiecte comerciale si ieftine, important este că în Evenimentul zilei au apărut şi apar articole, anchete, cronici onorante, care pot să stea foarte bine în orice revistă de cultură specializată şi de care sunt cu adevărat mândră că au fost realizate de departamentul meu.

 

6.      Care credeţi că au fost cele mai reuşite momente ale departamentului?

Campania cu filmul lui Cristian Mungiu, relatările de la Cannes, faptul că EVZ, datorită departamentului de cultură, a luat doi ani la rând trofeul publicului la Gaudeamus, în 2005 şi 2007, alături de interviurile în exclusivitate sau anchetele citate chiar de reviste de cultură au fost doar câteva dintre reuşitele departamentului.

 

7.      Vorbind despre un cotidian şi, implicit, de o anumită rutină/uzură, cum vedeţi o animare a paginii de cultură?

Din păcate, teoretic, în pagina de cultură a EVZ  se află  ghidul cu programul tv. Voi fi cu adevărat fericită, ca şi editor al acestei pagini, când acest ghid va migra într-o secţiune în care-şi va afla un loc firesc. Acest ghid tv nu are ce căuta în pagina de cultură.

 

8.      Aţi dori să lucraţi într-o revistă strict culturală? (Care ar fi aceea?) Riscaţi un top al revistelor de cultură?

Nu aş lucra într-o revistă strict culturală. De multe ori, aceste sunt foarte plicticoase, au o grafică complet neatractivă. Noi, la EVZ, muncim enorm la machetarea paginii. Lucrez de cele mai multe ori paginile cu editorul coordonator, Andrei Velea, care vede exact, la milemetru, raportul între text şi imagine în spaţiul disponibil. De asemenea, cu art directorul Felix Alexa găsesc întotdeauna un echilibru armonios, o grafică artistică pentru corelarea textului cu imaginea. E foarte important să ai o grafică atractivă într-o pagină de cultură. Imaginea de ansamblu este foarte importantă pentru noi. Din păcate, revistele noastre de cultură ignoră complet aceste aspecte. Textele sunt trântite în pagină lângă o poză, apar articole bloc pe pagini întregi, fără intertitluri, fără citate, fără a se jongla deloc cu elementele grafice, care pot să atragă publicul şi care pot pune în valoare şi mai mult textul.

 

 Eu citesc România Literară, Dilema, Idei in Dialog, Observator cultural, Teatrul azi, Dilemateca, Ziarul de duminică, 22,  Adevărul literar şi artistic,  şi mă uit fugitiv şi pe celelalte. Îmi place şi Suplimentul de cultură datorită oamenilor tineri şi entuziaşti. 

 

 9. Dacă vi s-ar oferi un post similar la o revistă strict culturală, ce v-ar determina să spuneţi da sau nu?Nu aş scrie decât despre teatru la o revistă strict culturală. Altceva nu m-ar atrage să accept o asemenea poziţie. La un cotidian central, de anvergura EVZ, există multă adrenalină, evenimente trăite „în direct”, eşti în priză  şi „între focuri” tot timpul.

E o atmosfera absolut incredibilă. În pofida uzurii fizice şi psihice, a  efortului extraordinar, a luptei continue împotriva deadlinurilor, deocamdată acest ziar şi acest departament de cultură sunt însăşi viaţa mea. Nu regret niciun moment petrecut şi dedicat EVZ.  Acest ziar s-a dezvoltat enorm şi pe partea de online, situl EVZ ( http://www.evz.ro) este unul dintre cele mai puternice ale vreunui cotidian, daca nu mă înşel, este situl care are cele mai multe accesări zilnice. Ediţia online EVZ este citită de sute de mii de cititori atât din România cât şi din întreaga lumea.

Este fantastic că te simţi aproape de cititor, vezi că acesta îţi răspunde imediat pe forum, chiar dacă uneori nu te înţelege şi este nedrept. Important este însă că mesajul tău ajunge la public, iar faptul că ai imediat feedbackul cititorului căruia te adresezi este una dintre ce mai mari satisfacţii pe care un jurnalist poate să le aibă. Este într-adevăr o experienţă umană şi profesională pe care nicio revistă de cultură nu mi-ar putea-o oferi.

„Preţul” plătit este într-adevăr mare, viaţa personală este de cele mai multe ori sacrificată, dar glumesc uneori cu colegii mei, la fel de implicaţi: „Mai poate să existe şi altă viaţă după EVZ?”. Răspunsul este invariabil: „Nu”.  Când voi pleca de la EVZ, sunt conştientă că ruptura va fi extrem de dureroasă, la fel cum a  fost pentru toţi cei care au plecat la un moment  dat de aici. Oricum, experienţa EVZ este unică şi îţi marcheză întrega existenţă, dacă îţi iubeşti cu adevărat profesia şi mai ales ceea ce faci.

 

9.      Există părerea (personal n-o împărtăşesc) cum că o revistă de literatură trebuie (e datoare) să aibă pagini de teatru, film sau artă plastică (interesantă nu e asocierea dintre arte, ci criteriul comercial, „mai mult public, se vinde mai bine”). După părerea dumneavoastră, cum ar trebui să arate o revistă de literatură?

O revistă de literatură ar trebui să se ocupe poate numai de literatură. Însă eu iau România literară pentru că, sincer, mă interesează  şi pagina de teatru. Citesc şi paginile de literatură, dar asta nu mă împiedică uneori să încep să citesc prima dată rubrica de teatru. V-am dat un exemplu absolut subiectiv. Poţi să fii interesat şi deschis şi spre alte domenii decât cele strict literare. Mai cred că undeva toate lucrurile frumoase se întâlnesc, că există un sincretism al esteticului şi că se pot face nenumărate legături şi paralele inteligente între anumite tematici din cărţi, religie, muzică, film, arte plastice.  Undeva, frumosul se regăseşte oriunde în artă. Trebuie numai să fii deschis şi să-l poţi vedea oriunde acesta există.

 

Notă: Acest interviu era programat să apară în „Pana mea” numărul 4. N-a fost să fie…

Anunțuri

Aprilie 4, 2008

Cosmin Perţa

Filed under: chestionar nr.1,Cosmin Perţa — miculftiriadi @ 5:29 am

Ridicat de Ia Însuşi

      concept editorial underground

Baza de date- Autori

I. Fişa individuală

Nume: Perţa

Prenume: Cosmin

Pseudonim(e) literar(e):

Data şi locul naşterii: Vişeu de Sus, Maramureş, 05.12.1982 (noapte albastră de iarnă, ora 04.29, la parterul spitalului cântece de lăutari)

E-mail: zorovavel@yahoo.com

Blog/ site personal: perta.cuvantul.ro

Cărţi publicate(titlu, an, editura, tiraj- când e cazul):

Zorovavel, editura Grinta, Cluj, 2002;

Santinela de lut, editura Vinea, Bucureşti, 2006;

Întâmplări la marginea lumii, editura Cartea Românească, Bucureşti, 2007;

Cântec pentru maria, editura Vinea, 2007

şi… urmează…

Premii obţinute: multe premii la concursuri mici din ţară pentru calupuri de poezele în tinereţe, nici un premiu naţional, important.

Colaborări: Tribuna, Convorbiri Literare, Vatra, Familia, Poesis, Arca, Nord Literar, Steaua,  Ca şi Cum, Mişcarea Literară, Feed Back, VersuS/M şi multe altele, le-am uitat, pe ici şi colo…

Cenacluri frecventate: Echinox, Cluj

Lecturi în cenacluri, cluburi…: Club A, USR – Filiala Cluj, Echinox – Cluj, Euridice – Bucureşti, USR -Bucureşti, Prometheus – Bucureşti

Debut revuistic: Convorbiri literare, 2000 (3 poeme de clasa a XII-a)

Debut în cenaclu: USR Cluj, 2000 (15 poeme de clasa a X-a)

Debut on-line(reviste literare on-line): Egophobia, 2004

Debut sonor (înregistrari Radio cu lecturi, casete audio difuzate public, audiobook): Radio Cluj, 2001

Debut underground: zorovavel e clar underground, dar nici santinela şi cântec pentru maria nu sunt departe

Debut în volum: zorovavel, 2002, editura grinta, Cluj (400 de volume puse în braţe) 

II. Topuri(1-10) (mă abţin de la topuri, greşesc întotdeauna şi niciodată nu am fost constant)

III. O…

 – întrebare pentru scriitorul preferat

cum face ciorba de burtă?

 -idee pentru o „viaţă” literară „mai bună”

popularizarea ficţiunii pure în favoarea ficţiunii sociale şi politice

-problema cu(pe) care s-a confruntat(a observat-o) de când a „intrat” în literatură

bisericuţele şi mâncătoria

IV. Întrebări cu răspuns opţional:

 1. Ce ţi se pare „în regulă” în lit. română actuală?

talentul

 2.Ce ţi se pare „în neregulă”?(ce te intrigă/nemulţumeşte/”atacă”)

răutatea şi micimea acţiunilor şi a personajelor

 3. Ai vrea să trăieşti din scris?(daca da, cum vezi posibil acest lucru)

da. prin multă muncă şi indiferenţă

 4. Cum „cuantifici” performanţa în literatură?(premii, nr. de cititori, statut literar…)

prin sacrificiu pentru literatură, număr de volume şi calitate

 5. Ai un model de performanţă?

multe, amestecate (de la Cehov, Dostoievski şi Harms la Bulgakov, până la fraţii Strugaţki sau Venedikt Erofeev, ca să mă limitez doar la spaţiul rusesc)

 6.Ce ar trebui să includă un management literar performant?

nu mă pricep, cred că promovare agresivă, reclamă, investiţie şi prin toate acestea recunoaştere

V. 1. Un autoportret (în cuvinte)

 Am coborât din nord şi am adus odată cu mine

grajdul bunicilor mei în care cinci vaci,

trei tauri şi patru junici sălăşluiau iarnă de iarnă

aşteptând primăvara cu aceeaşi înfrigurare ca noi

în căsuţa lipită de grajd

în care stăteam doar eu cu bunicul şi cu bunica

într-un spaţiu strâmt potrivit nevoilor noastre. 

.

Bunicul meu a trait cu mult înainte să apuc să-i mulţumesc,

bunica mea mai trăieşte şi azi, în aceeaşi singurătate,

doar eu, doar eu

mă mai clatin pe străzi ca o vietate în plină forţă

în oraşul acesta pe care refuz să-l cunosc

şi obiceiurile oamenilor îmi par lungi

şi o puternică neplăcere mi se întrezăreşte

pe faţă. 

2. Un portret al generaţiei(unde şi cu cine te-ai încadra)

nu vad nici un portret, e prea devreme. (mă văd scos de peste tot aşa că bănuiesc că m-aş încadra oriunde) 

VI. 1.Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor?

răbdare şi performanţă

     2. Ce-ţi doresc eu ţie, cititorule? Ce nu ţi-aş dori(vreodată)?

iţi doresc linişte şi răbdare

nu ţi-aş dori suficienţă şi prejudecăţi

Martie 26, 2008

Chestionar nr. 2 – Radu Andriescu (răspunsuri din 2003)

Filed under: chestionar nr. 2 — miculftiriadi @ 12:15 am
1. Ce “soluţii” întrevedeţi pentru o “relansare” (difuzare/recunoaştere) a producţiei 
editoriale de poezie?
Biblioteca de Poezie de la Litere m-a intrigat de la bun început. Să desfaci şi să strîngi iute o tarabă a poeziei româneşti, 
periodic, mi se pare o întreprindere sisifică.  Cu topul cărţilor ar fi totuşi o problemă, pe care o atingi şi tu în întrebare: difuzarea. 
Cîţi sînt cei ce pot cu adevărat panorama literatura română? Eu sînt un mare fan al spaţiilor virtuale, profund democratice. 
În ultimii doi ani am reuşit să înţeleg destul de bine cum funcţionează poezia americană recentă, în mare măsură datorită 
acestor spaţii. E adevărat, nu aş fi ajuns la acelaşi rezultat dacă mi-aş fi propus să încerc a înţelege ce se întîmplă în poezia 
franceză. Ei au rămas la mentalitatea provincială a minitelului, nu afli mare lucru pe reţea. Cred că noi, românii, stăm mai bine 
la acest capitol! Nu am găsit – poate nu am căutat suficient – volume de poezie actuală franceză pe internet. La noi, după cum ştii, 
sînt deja în desfăşurare cîteva proiecte de acest gen. Pînă şi unele cărţi ale ieşenilor mei le citesc pe virtual înainte de a ajunge
 la hîrtie. Prin urmare, sînt absolut sigur că reeditatea unor cărţi în formulă electronică e utilă. Chiar şi cînd e vorba de o carte 
precum Aer cu diamante, pe care o pomeneşti tu: am o copie xerox veche a volumaşului, nu se mai citeşte bine litera, s-a îngălbenit 
hîrtia, e un obiect urît-urît, în timp ce varianta virtuală ar putea fi veşnic proaspătă şi frumoasă-frumoasă, fără a mai pune la 
socoteală că poate fi oricînd transferată pe hîrtie.Pe aici, pe la clubopt, ne-am gîndit la alte posibilităţi de cooperare, pentru a 
fluidiza circuitul cărţii în natură, dar nu a ieşit nimic. Rafturile librăriilor sînt dezolante, nu găseşti decît poeţi locali, uneori 
foarte buni, de cele mai multe ori îngrozitor de slabi, plus cîte o carte publicată de editurile cu difuzare mai bună, cum ar fi 
Paralela 45. Rezultatul: confruntat aproape numai cu inepţii şi incapabil să selecteze, cititorul trece iute la raftul următor, 
unde îl aşteaptă eseu bun sau proză bunicică românească. Mai este o chestiune, dragă un cristian. Cărţile româneşti de poezie 
sînt prost împachetate. Sînt total naşpa, cele mai multe dintre ele. Uite, volumul care mi-a apărut la Brumar a dispărut repede 
de pe raft – atît cît a fost pe raft – nu atît pentru că ar fi fost grozav, ci pentru că lumea lua cartea ca album. Nu mă refer aici la 
'‘anti-cărţi'’ de genul celor de la Aula. Sper să fie vorba de un program acolo, să publici poezie bună pe hîrtie igienică, altfel nu văd 
rostul.Insist atît de mult pe povestea asta virtualizantă pentru că am convingerea că e singura soluţie solidă. În rest, se pot scrie 
multe articole, se pot face numere speciale de revistă pe tema asta, tot nu iese nimic.  Am discutat cu cîţiva ani în urmă cu nişte 
poeţi baltici şi am constatat că ei erau deja în Occident: cărţi care arătau foarte bine, destul de scumpe, de la cinci para în sus 
placheta, şi care se vindeau bine, în tiraje mai mari decît ale noastre, la o populaţie de un milion de locuitori!!! 
Concluzia: pînă cînd intelectualul român nu va avea un salariu acoperitor, democraţia virtuală rămîne singura soluţie!

2. Cine şi, mai ales, cum trebuie să se implice în această “relansare”?

Am răspuns deja la întrebarea asta. Hai să mai adaug doar o informaţie care ar putea fi utilă: am participat cu un număr de ani în urmă la o Masă rotundă a poeziei europene. Am crezut multe despre Masa respectivă, pînă mi-am dat seama că organizatorii, în frunte cu preşedintele Uniunii Scriitorilor din Olanda, aveau un singur lucru în minte: să obţină o subvenţie grasă de la Comunitatea Europeană pentru a iniţia un site cultural! Atît. Părerea mea e că, din perspecctiva noastră, încercau să facă foarte puţin cu bani foarte mulţi, că aşa merg treburile pe la ei. Noi încercăm să facem foarte mult cu foarte puţine mijloace, că aşa merg treburile pe la noi! Ar trebui totuşi văzut cum se împacă varza finanţelor şi capra literară. Se pot face ‘proiecte’ europene, dar ele trebuie legate de parteneri europeni. Asta e cutuma.

3. Care ar fi editurile (preferabil cinci, ordine descrescătoare) pe care
le apreciaţi pentru colecţiile (numiţi) /titlurile de poezie publicate după 1989? 
(inclusiv edituri dispărute)
Dragă un cristian, ierarhizările de acest fel nu mă prea încîntă. Am mai citit pe undeva, 
pe site-un ASALT, parcă, rezultatul unui top similar, cu cele mai bune 10 cărţi etc. Nu ştiu ce relevanţă au asemena topuri. 
Ca şi la euroviziune, sau ASPRO, turcul va vota cu turcul, grecul cu grecul, ardeleanul cu ardeleanul. Sînt doar topuri de 
popularitate. Nu ştiu cît de util este un astfel de top pentru ceea ce vrei tu să faci. Poate că da, pînă la un punct, dar gîndeşte-te 
ce distorsiuni apar, pornind doar de la elementele pe care le pomeneşti în chestionar, cum ar fi proasta difuzare a cărţii de poezie. 
Sînt cărţi despre care citeşti, sau auzi că ar fi primit premii importante, dar pe care nu le găseşti în librării. Pe ce criterii ar trebui 
judecat un astfel de volum, la întocmirea topului? Asta ţine şi de regionalizarea literaturii române. Am fost invitaţi recent, ieşenii, 
la o discuţii despre generaţii, în Paradigma. Cei de acolo erau supăraţi că bucureştenii îi ignoră pe cei din provincie. 
Ştii ce s-a întîmplat? Toate textele moldovenilor au căzut! Maneaua literaturii româneşti e asurzitoare, după cum îi spuneam 
şi lui Ţuglea, cel care ne-a provocat la discuţie. Prin urmare, nu prea pun mare preţ pe ‘topuri’ care au ca fundament doar 
relativa circulaţie a unor nume prin presa literară, sau politica de coterie.Cît despre edituri, e clar că cei de la Brumar, 
graţie lui Ursachi, graficianul şi tehnoredactorul colecţiei de poezie, stau foarte bine în orice gen de top, dar au probleme 
foarte serioase cu difuzarea. În rest, Paralela a avut momentul ei de glorie, dar au trecute acele vremi. Iaşul stă foarte prost 
la acest capitol. Nu există nici o editură, aici, care să facă ceea ce face Brumar la Timişoara. Sînt edituri minuscule, cu o 
existenţă nesigură (Editura T, a revistei Timpul, sau Versus, a cluboptului, o editură care, fiind foarte nouă, are doar doua 
cărti la activ, sau infama editură Timpul, a lui Cassian Maria Spiridon, care publică felurite orori poetice – cu o excepţie, 
dacă nu mă înşel, volumul unei ‘fracturiste’ care chiar scrie bine – sau editura Junimea, care e ‘de tradiţie’, încearcă să mişte ceva,
 a scos recent un volum de Nimigean, unul de Sociu, a reuşit şi performanţa inimaginabilă de a scoate o antologie Danilov 
FĂRĂ DIACRITICE, s-au prins doar cînd jocurile erau făcute… Tot pe-aici ar mai fi Poliromul, care e alergic la poezie, 
nu a scos decît cîteva antologii… Concluzia: nu sînt edituri de top la Iaşi, dacă e să ne referim la poezie). În rest, nu am motive 
să mă lansez în compilarea unei liste cu cinci nume de editură, pentru că cele mai multe dintre acestea nu binevoiesc să-şi distribuie
 producţia în Iaşi!
4.Cum vă explicaţi faptul că,deşi majoritatea editorilor consideră poezia
“nerentabilă”(financiar),se organizează periodic(în special debuturi)de poezie?
(Curios este şi faptul că destule “jurizări” ale apariţiilor
editoriale aduc în prim-plan…prea multe premii…naţionale,nu de puţine
ori clientelare)
În întrebare ai şi răspunsul. Este un sistem de promovare a coteriilor regionale. Fără alte concluzii.
5.Credeţi că poezia contemporană are publicul pe care îl merită? Sau consideraţi 
că şi factorii “de imagine”(absenţa promovării,festivismul ieftin al festivalurilor “locale”,
“goana” după exclusivitate,devalorizarea colectiilor editoriale prin apariţii “plătite” etc) 
fac din poezia română de azi o mare necunoscută pentru cititorul accidental?
Cum sînt chior, mi s-a părut că întrebarea ta se sfîrşeşte cu ‘cititorul Occidental’, pentru care poezia română e o şi mai mare 
necunoscută!!! Ca să-ţi răspund la întrebare, totuşi, am să-ţi povestesv ceva. Am încercat vreo trei ani la rînd să fac ‘blind-uri’ 
cu studenţii mei. Le dădeam poeme amestecate, şi româneşti, de toate felurile şi pe toate poeticele, şi poezii americane, la un loc, 
rugîndu-i să-şi noteze preferinţele şi să explice de ce preferă un autor sau altul. Toate acestea fără a menţiona autorii, evident, 
că altfel nu ar mai fi fost un ‘blind’. Rezultatul a fost că şi păşuniştii, şi postmodernii, toţi şi-au găsit un public! Poezii la care eu 
am alergie au încîntat destui studenţi. E adevărat, totuşi, că cei mai deschişi la minte, cei cu care puteam discuta la curs, au preferat
 poetici mai aerisite. Problema este alta: cîţi – şi care – studenţi aveau să devină cititori de poezie? La astă intrebare nu am răspuns
, pentru că nu ştiu prin ce coclauri de tonete s-au rătăcit studenţii mei. Concluzie: se pare că este nevoie şi de poezie proastă. 
Dacă încălzeşte un sufleţel mititel cît o nucă putredă, nu are şi poezia cea mai sufocată de clişee un loc sub soare? 
Mi-am pus întrebarea asta la modul cel mai serios. Scriitorul – poetul – îşi selectează cititorul, calitatea acestuia, dar toţi, 
cam toţi şi-ar găsi un debuşeu pe piaţă, dacă s-ar apuca toată lumea să cumpere poezie, prin mai ştiu eu ce minune. 
În rest, că vorbeşti de festivisme, nici nu vreau să mai intru în discuţia asta, există şi în Iaşi poeţi precum Lucian Vasiliu sau 
Cassian Marian Spiridon, care au făcut carieră pe spinarea festivismelor de tot soiul. Dar să nu crezi ca nu există şi un festivism 
internaţional! Am asistat, oripilat, la încoronări de statui poeticeşti in Occident, cu toată pompa de doi bani care o vezi şi la noi. 
În plus, dacă citeşti, să spunem, poezia franceză premiată, dai şi acolo peste criterii mioritice de jurizare. Cît despre cărţile plătite 
de autor… Vara trecuta am cunoscut o jună poetă din Italia care cheltuise o mie de Euro pentru a-şi publice primul volum de 
versuri! Era destul de dezgheţată la minte, ca să nu mai spun că îl cunoscuse personal pe Philip Levine şi că scrisese o carte 
despre Dickinson – pe care o publicase, probabil, tot pe speze proprii. Cărţi plătite se întîmplă şi la americani, dar în genere 
sistemul este foarte simplu şi foarte clar: participi la un concurs, iei un premiu şi rezultatul e că ţi se publică volumul – şi mai poţi 
încasa şi cîteva mii de para. Iar concursurile, ştiu şi eu cît de relevante sînt, la nivelul obiectivităţii? Poate că unele sînt, 
dar sistemul e acelaşi, dragă un cristian, ca la noi. Cartea – foarte bună – a lui Sociu a apărut graţie unui premiu local, 
premiul Gasparic, şi a intuiţiei lui Cezar Ivănescu, cum că Dan ar fi un poet extrem de talentat. Dar nu întotdeauna cei care 
decid au un feeling atît de clar. Lucrurile sînt foarte complicate şi nu e cazul să demonizăm românul, că ar fi altfel, mai nevolnic, 
mai parşiv. Chiar nu este!
6.Ce ştiţi despre “poezia sonoră”(nu doar sub aspect de “suport”)?
Sînt multe de spus. Uite, HBO are la americani o emisiune de mare succes, Def Poetry, moderată de Russell Simmons, 
în care se întîmplă poezie vorbită. Dar să ştii,  e o chestiune culturală, în primul şi în primul rînd. Majoritatea autorilor sînt 
de culoare. Sau, ca să fie mai clar: în cele patru ediţii vizionate într-o lună de zile petrecută la Chicago, am auzit un singur alb, 
şi acela gras, caricatural, care făcea băşcău de WASP sau, mai general, de masculul alb american. Unii din acei artişti sînt pur 
şi simplu oameni de spectacol, alţii vin dinspre hip-hop. Doar cîţiva par să se gîndească serios şi la o variantă scrisă a poemelor
 lor. E cu totul şi cu totul altceva decît s-ar întîmpla aici, prin cluburi şi cenacluri. Sînt şi forme mai pitoreşti ale poeziei vorbite, 
spre exemplu ‘Punany Poetry’, sau poezie vaginală, scopul artistelor fiind penetrarea verbală. Dar Slam-ul, şi ceea ce se întîmplă 
pe HBO, sînt fenomene care încep sa ocupe un loc central în poezia americană, chiar dacă, la nivel academic, lucrurile nu stau 
chiar aşa. De notat, însă, că poezia americană mizează foarte mult pe ritm, chiar şi pe rimă, dacă e vorba de Def Poetry, în timp ce
 la noi primează imaginea. Imaginea ţine de vizual, rima şi ritmul sînt specifice ‘poeziei sonore’, cum spui tu. 
În altă ordine de idei: pentru cei interesaţi de ‘sound artists’, şi nu numai, una din cele mai bune adrese de pe internet 
este http://www.ubu.com/
7. În eventualitatea apariţiei pe piaţă a unor ediţii(oficiale)sonore
ale Cărţii de Poezie, ce şanse consideraţi că ar avea aceste “noi”(la noi)
“formule” să se impună? Vor interesa publicul? Dar pe autori? De ce?
Corespunde acest proiect unei tendinţe actuale? Aveţi argumente(pro/contra)
în privinţa unui asemenea proiect?
Este greu de spus. Nu cred ca la noi lumea e pregatită să asculte cărţi. Trebuie mai întîi vîndut conceptul, 
şi doar după aceea înregistrările audio. Poezia ar fi oricum ultima opţiune. În schimb se poate iniţia un proiect gen ubu.com 
pe poezie românească. Ar fi util, iar problema difuzării ar fi rezolvată din start. Evident, ar trebui găsiţi bani pentru întreg 
proiectul, nu ar avea rost să se ceară o taxă pentru accesarea site-ului, decît dacă s-ar dori uciderea lui. Pe urmă ar putea veni 
şi casetele…
8. Care ar fi primele zece titluri(ordine descrescătoare) cu care ar trebui
începută o asemenea colecţie?

Repet, nu îmi plac asemena ierarhizări. În plus, dacă în alt context – acela al suportului de hîrtie – formularea ar fi acceptabilă, în acest caz nu e bine pusă problema.Ar fi trebuit întrebat, ştiu eu, care sînt cele 10 ‘figuri’ cu care să se înceapă colecţia; sau, dacă ‘figură’ e un cuvint prea ‘vizual’, atunci care sînt cele zece ‘voci’, sau ‘personaje’ care ar trebui avute în vedere. Prin urmare, nu cred că e vorba despre selectarea a 10 titluri, ci a zece persone cu o acuzată charisma a lecturii. Dacă ne referim la spectacol! Dacă e vorba doar de o lectură plicticoasă, aşa cum am văzut în proiectele finanţate de British Council, în care poezia făcută pentru hîrtie este pur şi simplu citită, fără prea mare succes, de autori, atunci da, întrebarea ta e corectă. Dar, repet, nu 10 lecturi plicticoase ar rezolva problema. Dacă intenţia este de a vinde nişte casete prin librării, ar trebui apelat, pentru început, la nume arhicunoscute, cum ar fi Păunescu sau Dinescu sau Cărtărescu, pentru a pune mîna pe jackpot! Aşa cum la americani singurul care a avut succes cu vînzarea de casete şi discuri – şi a fost consecvent pe direcţia asta – a fost tot un poet ‘popular’, Ginsberg. Sau ceva de genul: Mălăiele citind poeziile lui Brumaru – o formulă verificată şi pe TV. Sau, dacă nu, o colecţie care să ţintească elevul de liceu, cu un eventual sprijin al Ministerului Învăţămîntului, dar atunci ghidul pentru selectarea autorilor ar trebui să fie manualele, mai mult sau mai puţin alternative!Personal, aş prefera, pentru început măcar, un sampling simpatic şi fără prea mari crispări pe MP3-uri adunate într-un site bine făcut dar cît mai deschis spre PLURALITATEA de voci. Ierarhiile astea Bloom-iene sînt naşpa la singe, ‘primele 10 cărţi’ etc. Prefer un ‘slam’, un ‘jam’, sau mai ştiu eu ce altă formulă deschisă, neconstipată. Nu neapărat cărţi întregi, ar fi prea mult. Măcar cîteva texte antologice. Nu cred că vorbesc despre un cu totul alt proiect decît cel pe care vrei să-l iniţiezi tu. Poate doar despre o posibilă primă etapă a aceluiaşi proiect: odată facut acest sampling, se poate vedea reacţia ‘ascultătorilor’. Ar fi de ajutor în selectarea unui prim calup de autori pentru o a doua parte a proiectului – casetele audio cu volume întregi sau, poate, cu selecţii reprezentative.

9. Care ar problemele cu care se confruntă astăzi poezia română/nivel formal(întrebarea poate fi legata de 
întrebarea cinci):
a)neglijenţa editorilor
-promovare “clientelară”(concesii financiare)
-neconcordanţa tiraj declarat-tiraj real
-subvenţii “suspecte”,de unde şi fluctuaţiile de “schemă”(cărţi anunţate la editura x apar la editura y)
-calitatea deficitară(hîrtie/grafică) a colecţiilor
-nerespectarea termenului de tipărire
-probleme cu difuzarea
-alte aspecte(de identificat)
b)confuzia valorică
c)dezinteresul masiv al cititorilor,”transferaţi” spre alte “orientări”
sau “descurajaţi” de ignoranţa unor instituţii
d) alte cauze(de identificat)

Cîte puţin din toate.

răspunsurile au fost publicate în ancheta Ziarului de duminică (parţial) şi în Fracturi 2.0 (integral)

Martie 11, 2008

chestionar nr. 2 – Andrei Bodiu (răspunsuri din 2003)

Filed under: chestionar nr. 2 — miculftiriadi @ 5:54 pm
1. Ce “soluţii” întrevedeţi pentru o “relansare” (difuzare/recunoaştere) a producţiei 
editoriale de poezie?

E foarte adevărat că poezia nu circulă.Ca unul care scriu şi despre cărţi de poezie, constat lucrul ăsta
prin faptul că aflu noutăţile atunci cînd primesc cărţile sau cînd ele sînt consemnate de presă. În
librăriile braşovene, ele nu se vad. Poezia a început să circule underground. Soluţia ar fi
ca acolo unde lumea mai e interesată de poezie, mai ales în universităţi, să existe nişte puncte de vînzare a cărţilor de poezie, a revistelor culturale şi a literaturii române contemporane, în general.

2. Cine şi, mai ales, cum trebuie să se implice în această “relansare”?
De la stat n-ai la ce te aştepta. Măcar dacă ar sprijini un entuziast ca tine. Poate din aria privată
să apară ceva, dar investiţia în cultură, mai ales în literatură, nu pare o prioritate nici pentru sectorul
particular.

3. Care ar fi editurile (preferabil cinci, ordine descrescătoare) pe care
le apreciaţi pentru colecţiile (numiţi) /titlurile de poezie publicate după 1989? 
(inclusiv edituri dispărute)

Proiectul cel mai coerent pentru promovarea poeziei româneşti este cel realizat de Gheorghe Crăciun şi
Călin Vlasie la editura Paralela 45. Apreciez apoi efortul pe care îl face Marin Mincu, a cărui editură, Pontica, a fost permanent deshisă faţă de poezie şi poeţi. Editura Vinea a făcut şi ea lucruri remarcabile. Ar mai fi „Dacia” de la Cluj şi braşoveana „Aula”.

4.Cum vă explicaţi faptul că,deşi majoritatea editorilor consideră poezia
“nerentabilă”(financiar),se organizează periodic(în special debuturi)de poezie?
(Curios este şi faptul că destule “jurizări” ale apariţiilor
editoriale aduc în prim-plan…prea multe premii…naţionale,nu de puţine
ori clientelare)

Ai dreptate, dar premiile „clientelare” pur şi simplu nu contează. Cu cît sînt mai multe, cu atît conteză mai puţin pentru ce înseamnă cu adevărat literatura română.

5.Credeţi că poezia contemporană are publicul pe care îl merită? Sau consideraţi 
că şi factorii “de imagine”(absenţa promovării,festivismul ieftin al festivalurilor “locale”,
“goana” după exclusivitate,devalorizarea colectiilor editoriale prin apariţii “plătite” etc) 
fac din poezia română de azi o mare necunoscută pentru cititorul accidental?

Există oare cititor „accidental” de poezie ? „Accidentalii” citesc, dacă sînt educaţi, clasici:
Eminescu, Blaga,Bacovia, poate Nichita Stănescu. Micul public de poezie, cel mai profesionalizat public
cititor din România, este la fel de profesionalizat ca şi poeţii adevăraţi.

6.Ce ştiţi despre “poezia sonoră”(nu doar sub aspect de “suport”)?

Ştiu că în ţările civilizate apar CD-uri cu poezie citită.Am primit un astfel e CD în Germania. Nu văd de
ce la noi, dacă se organizeaza un recital de poezie, cum e la Braşov „Maratonul de poezie” pe care-l fac de doi ani, nu s-ar putea vinde şi nişte CD-uri cu poeme în lectura autorilor. Proiectul „bibliotecii sonore” se poate cupla fericit cu „maratonul”.

7. În eventualitatea apariţiei pe piaţă a unor ediţii(oficiale)sonore
ale Cărţii de Poezie, ce şanse consideraţi că ar avea aceste “noi”(la noi)
“formule” să se impună? Vor interesa publicul? Dar pe autori? De ce?
Corespunde acest proiect unei tendinţe actuale? Aveţi argumente(pro/contra)
în privinţa unui asemenea proiect?

Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu cred că ideea „sonoră” a cărţii de poezie e, ca orice formă de a promova
poezia de calitate, excelentă.

8. Care ar fi primele zece titluri(ordine descrescătoare) cu care ar trebui
începută o asemenea colecţie?

Eu aş începe cu Mircea Ivănescu, Emil Brumaru, Petre Stoica, Nora Iuga, Şerban Foarţă, Vasile Vlad, Constantin Abăluţă, Nicolae Prelipceanu, Angela Marinescu, Adrian Popescu.

9. Care ar problemele cu care se confruntă astăzi poezia română/nivel formal(întrebarea poate fi legata de 
întrebarea cinci):
a)neglijenţa editorilor
-promovare “clientelară”(concesii financiare)
-neconcordanţa tiraj declarat-tiraj real
-subvenţii “suspecte”,de unde şi fluctuaţiile de “schemă”(cărţi anunţate la editura x apar la editura y)
-calitatea deficitară(hîrtie/grafică) a colecţiilor
-nerespectarea termenului de tipărire
-probleme cu difuzarea
-alte aspecte(de identificat)
b)confuzia valorică
c)dezinteresul masiv al cititorilor,”transferaţi” spre alte “orientări”
sau “descurajaţi” de ignoranţa unor instituţii
d) alte cauze(de identificat)

Cea mai mare problemă ai semnalat-o , dupa mine, la început : cărţile de poezie circulă foarte prost sau nu circulă…Asta mi se pare cel mai important. Au apărut cărţi foarte bune între 1990-2000, apar şi acum, aşa că poezia românească e departe de a fi moartă, cum spun pesimiştii noştri de serviciu.

Februarie 29, 2008

Oana Cătălina Ninu

Concept editorial underground

Ridicat de ia însuşi

Baza de date – Autori 

I. Fişa individuală

Nume: Ninulescu

Prenume: Oana – Cătălina

Pseudonim(e) literar(e): Oana – Cătălina Ninu

Data şi locul nasterii: 2 mai 1985, Mangalia

E-mail: o_ana_cata@yahoo.com

Blog/ site personal: http://oananinu.wordpress.com

Cărţi publicate(titlu, an, editura, tiraj- când e cazul): Mandala (Editura Vinea, Bucureşti, 2005), videobook Mandala 2007.

Premii obţinute: Premiul I la Festivalul de poezie Prometheus, plus alte premii nesemnificative înainte de debut. Cu Mandala: Premiul Mihai Eminescu pentru debut (opera prima), Premiul Iustin Panţa pentru debut, Premiul de debut în poezie al filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România şi Premiul de debut al Colocviilor Revistei Tomis.

Colaborări: România literară, Pana mea, Cultura, Vatra, Orizont, Tribuna, Viaţa românească, Ziua literară, Paradigma, Tomis etc.

Cenacluri frecventate: Pătratul literar (condus de Mircea Ţuglea) – Constanţa, Cenaclul Euridice (condus de Marin Mincu), Cenaclul Uniunii Scriitorilor (Mircea Martin), Cenaclul Prometheus (condus de Bogdan Perdivară).

Lecturi în cenacluri, cluburi…: lecturi în cele patru cenacluri de mai sus, lecturi în Club A la Poeticile Cotidianului (Răzvan Ţupa).

Debut revuistic: nu mai ştiu

Debut în cenaclu: Pătratul literar – Constanţa

Debut on-line(reviste literare on-line): Revista de marţi: www.marti.ro

Debut sonor (înregistrari Radio cu lecturi, casete audio difuzate public, audiobook): Radio Vacanţa – Constanţa; Radio România Cultural (emisiunea Danei Pitrop).

Debut în volum: Mandala (Editura Vinea, Bucureşti, 2005)

 II. Topuri(1-10)

1. Edituri : (aleatoriu) Polirom, Humanitas, Paralela 45, Cartea Românească, Trei, Vinea, Brumar, Curtea Veche, Univers.

2.Reviste literare : Pana mea, România literară, Dilemateca, Observator cultural, Suplimentul de cultură, Vatra, Cultura, Orizont, Noua literatură, Tribuna.

3. Cartea de poezie / Cartea de proză (autori români) :

Cartea de poezie : Levantul (Mircea Cărtărescu), Fugi postmoderne (Angela Marinescu), Poemul care nu poate fi înţeles (Ion Mureşan), Familia Popescu (Cristi Popescu), Ieudul fără ieşire (Ioan Es. Pop), Fisuri (Elena Vlădăreanu), Fratele păduche (Dan Sociu), Manifest anarhist (Marius Ianuş), Ecograffiti (Ruxandra Novac), Poemul invectivă (Geo Bogza).

Cartea de proză : Craii de Curtea-Veche (Mateiu Caragiale), Simion Liftnicul (Petru Cimpoeşu), Nostalgia (Mircea Cărtărescu), Sunt o babă comunistă (Dan Lungu), Pupa russa (Gheorghe Crăciun), Băgău (Ioana Bradea), Zenobia (Gellu Naum).     

III. O…– întrebare pentru scriitorul preferat : cum scrii ?

– idee pentru o „viaţă” literară „mai bună” : scriitorii să fie mai « umani » unii cu ceilalţi  şi editurile să fie mai selective.

– problema cu (pe) care s-a confruntat(a observat-o) de când a „intrat” în literatură : mâncătoria, linguşeala, falsele « prietenii » literare, spiritul de turmă.   

IV. Întrebări cu răspuns opţional:

1. Ce ţi se pare „în regulă” în lit. română actuală? Că există potenţial.

2. Ce ţi se pare „în neregulă”?(ce te intrigă/nemulţumeşte/”atacă”) Că nu ştim să ne folosim potenţialul.

3. Ai vrea să trăieşti din scris?(daca da, cum vezi posibil acest lucru) Da, dar nu cred că e posibil în cazul meu, aşa că nu vreau să fabulez.

4. Cum „cuantifici” performanţa în literatură?(premii, nr. de cititori, statut literar…) Mihai Eminescu şi Mircea Cărtărescu.

5. Ai un model de performanţă? Încerc să cred că nu am modele.

6. Ce ar trebui să includă un management literar performant? Un spirit critic foarte pronunţat, dar şi ateliere de creaţie sau cenacluri neconvenţionale care să încurajeze oamenii foarte foarte tineri.   

V. 1. Un autoportret (în cuvinte) : EU

2. Un portret al generaţiei (unde şi cu cine te-ai încadra) : în momentul de faţă nu aş risca să dau verdicte, îi las pe critici să mă « catalogheze », cu siguranţă acest lucru le produce o veritabilă plăcere.  

VI. 1.Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor? Să scriu cât mai diferit faţă de mine şi faţă de toţi scriitorii de pe planetă şi din toate timpurile.    

2. Ce-ţi doresc eu ţie, cititorule? Ce nu ţi-aş dori(vreodată)? Îţi doresc să (mă) citeşti şi să (mă) critici. Nu îţi doresc să citeşti maculatură.   

Februarie 26, 2008

chestionar nr. 2 – răspunsuri Mihai Ignat (2003)

 
1. Ce "soluţii" întrevedeţi pentru o "relansare" (difuzare/recunoaştere) a producţiei
editoriale de poezie?
2. Cine şi, mai ales, cum trebuie să se implice în această "relansare"?
 
 mihai-ignat.jpg
1-2.Nu întrevăd soluţii, dat fiind faptul că ele nu depind de mine, autorul
de poezie (lansările nu sînt o soluţie, nici povestea eroic-ridicolă
cu vîndutul cărţilor proprii la o tarabă...), ci de editori şi de difuzori.
Iar editorii şi difuzorii nu sînt interesaţi cu adevărat de promovare/difuzare
decît în ceea ce priveşte numele deja celebre (foarte puţine, de altfel). De ce?
Editorii pentru că: mulţi autori îşi plătesc apariţiile; multe apariţii sînt
(sau măcar erau)subvenţionate (nu atît nominal, individual, cît prin prezenţa
într-o colecţie, serie etc.); tirajele fiind mici iar preţul cărţii fiind
relativ derizoriu, nici măcar vînzarea tuturor exemplarelor nu duce la profit ş.a.
Difuzorii pentru că: preţul relativ mic al cărţii nu le aduce cine ştie ce profit;
poezia nu are mulţi cumpărători. După cum se vede, e vorba de un adevărat cerc vicios.
3. Care ar fi editurile (preferabil cinci, ordine descrescătoare) pe care
le apreciaţi pentru colecţiile (numiţi) /titlurile de poezie publicate după 1989? 
(inclusiv edituri dispărute)
Într-o ordine aleatorie: Marineasa, Pontica, Vinea, Paralela 45, Cartea Românească
4.Cum vă explicaţi faptul că,deşi majoritatea editorilor consideră poezia
"nerentabilă"(financiar),se organizează periodic(în special debuturi)de poezie?
(Curios este şi faptul că destule "jurizări" ale apariţiilor
editoriale aduc în prim-plan...prea multe premii...naţionale,nu de puţine
ori clientelare)
Concursurile de poezie, pînă la urmă nu foarte numeroase
(mă refer la cele semnificative şi statornice - nu judeţene şi/sau moarte
după una-două ediţii, nu presupun zeci de autori care ar urma să fie publicaţi,
ci doar cîţiva (dacă nu doar unul sau doi), ceea ce nu implică sume exorbitante.
Editorii care riscă publicarea fie sînt prieteni cu membrii juriului
(sau chiar fac parte din juriu),
fie, de dragul unui oarecare prestigiu adus de concurs, acceptă să piardă nişte bani
(dar ţin să observ că asta se întîmplă din ce în ce mai rar).
Pe de altă parte, mie nu mi se pare
că aceste concursuri, fie şi (autointitulate) naţionale, sînt chiar aşa de numeroase.
Şi am impresia că se răresc pe zi ce trece...
5.Credeţi că poezia contemporană are publicul pe care îl merită? Sau consideraţi 
că şi factorii "de imagine"(absenţa promovării,festivismul ieftin al festivalurilor "locale",
"goana" după exclusivitate,devalorizarea colectiilor editoriale prin apariţii "plătite",etc) 
fac din poezia română de azi o mare necunoscută pentru cititorul accidental?
Poezia contemporană bună nu are publicul pe care îl merită. În primul rînd
pentru că e difuzată prost şi nu ajunge la toţi cei care ar putea fi interesaţi de ea.
În al doilea rînd pentru că poezia proastă, prezentă în exces şi comentată în exces
(de critici incompetenţi, fără gust etc.), perverteşte şi "derutează" gusturile prezumtivilor,
foarte tineri cititori.Pe de altă parte, e o greşeală să credem că cititorii de poezie sînt o masă
semnificativă; în fond, cititorul de poezie nu e unul "obişnuit", de romane - să zicem 
(să nu ne facem iluzii: Eminescu e cunoscut ca nume, ca simbol naţional etc., dar nu e citit 
de cei mulţi decît la nivelul celor cîteva texte din manuale)
6.Ce ştiţi despre "poezia sonoră"(nu doar sub aspect de "suport")?
Că nu există, dar n-ar strica să apară.
7. În eventualitatea apariţiei pe piaţă a unor ediţii(oficiale)sonore
ale Cărţii de Poezie, ce şanse consideraţi că ar avea aceste "noi"(la noi)
"formule" să se impună? Vor interesa publicul? Dar pe autori? De ce?
Corespunde acest proiect unei tendinţe actuale? Aveţi argumente(pro/contra)
în privinţa unui asemenea proiect?
Ediţiile sonore vor interesa cu siguranţă autorii, dar nu publicul larg.
Totuşi, în măsura în care tirajul ar fi atît de mare încît preţul unei casete
să fie scăzut, sfera s-ar lărgi niţeluş. Schimbarea suportului va interesa, însă,
consumatorii "de hîrtie" (prin noutatea formulei, prin faptul că poezia se "personalizează"
prin vocea autorului). Proiectul ar putea avea oarecare succes dacă ca fi foarte bine
mediatizat, 
dacă preţul casetei va fi rezonabil, dacă respectivele casete vor avea o difuzare mult mai bună 
decît aceea a cărţilor de poezie.
8. Care ar fi primele zece titluri(ordine descrescătoare) cu care ar trebui
începută o asemenea colecţie?
În ordine aleatorie: Poeme de amor, Tomografia şi alte explorări, Ieudul fără ieşire.
Şase cînturi pentru cei care vor să închirieze apartamente, Deadevă, Dragoste şi bravură,
Singurătatea colectivă, Bucla, Time-out, E vremea să porţi cercei.
9. Care ar problemele cu care se confruntă astăzi poezia română/nivel formal:
a)neglijenţa editorilor
-promovare "clientelară"(concesii financiare)
-neconcordanţa tiraj declarat-tiraj real
-subvenţii "suspecte",de unde şi fluctuaţiile de "schemă"(cărţi anunţate la editura x apar la editura y)
-calitatea deficitară(hîrtie/grafică) a colecţiilor
-nerespectarea termenului de tipărire
-probleme cu difuzarea
-alte aspecte(de identificat)
b)confuzia valorică
c)dezinteresul masiv al cititorilor,"transferaţi" spre alte "orientări"
sau "descurajaţi" de ignoranţa unor instituţii
d) alte cauze(de identificat)
Problemele colaterale ar fi: promovarea clientelară, subvenţionarea preferenţială,
difuzarea dezastruoasă, confuzia valorică, dezinteresul masiv al cititorilor.

Chestionar datat 2003, aplicat în vederea promovării ediţiilor sonore ale cărţii de poezie. 
Foarte scurte pasaje au fost introduse într-o anchetă dedicată "ediţiilor sonore", publicată
în Ziarul de duminică.Ediţia sonoră underground (la reportofon)a cărţii "Klein spuse" a fost 
înregistrată de autor şi difuzată public la Târgul Gaudeamus, audiţie soldată cu "dispariţia" 
reportofonului. Şi să mai spună cârcotaşii că "fanii" poeziei n-ar face orice! 
Orice ar încerca să acrediteze cei care au un dinte împotriva poeziei, datele certe confirmă faptul că datorită
rolului "oarecare" jucat de poeţi, editurile româneşti s-au orientat spre editarea cărţilor scriitorilor
români. Şi, înainte de a da prozei întâietatea necesară (discuţia e mult prea amplă), au fost (asta e realitatea)
antologiile de poezie. Deci, domnilor şi doamnelor, fiţi răi, dar fiţi şi informaţi când faceţi caterincă
de "poezia" în ansamblu. Nu prea iese socoteala şi nici nu prea are cine s-o ţină."Puştismele" nu reprezintă o scuză onorabilă.
 
 Că tot vorbim despre poezie...În liceu, la o clasă paralelă, exista un tip ce se dădea interesant şi spunea 
fetelor că scrie poezie.În plus, râdea nevoie-mare de toţi poeţii liceului(m-a ferit soarta!) De câte ori îl rugam 
să ne arate şi nouă, ne-ntorcea spatele.Oare pentru că-şi lipea cu o meticulozitate de invidiat o foaie pe care scria "POET"? 
Era scriitor, băiatul.Nu ştiu câte fete au muşcat momeala, dar ştiu că n-am citit nimic din respectivul "poet". Astăzi proza 
avocaturii l-a făcut celebru. 
Nu ne-am mai întâlnit (sper că aerul de "rasă superioră" a fost o fază pe care a depăşit-o).Mi-am amintit de el pentru că am
descoperit şi alţii care i-au preluat "poezia". Aflându-mă la o lansare a revistei, am reperat un "poet". Doar că tricoul ţinea loc
de foaie. Ideea e aceeaşi. "Scria" pe spate, ce pana mea!

Februarie 14, 2008

Alexandru Vakulovski

Filed under: camera literară foto,chestionar nr.1,micul ftiriadi,Scriitori — miculftiriadi @ 12:54 pm

au apărut tiuk!(nr 18) şi stare de urgenţă(nr 3), aşa că scoatem de la naftalină nişte răspunsuri potrivite momentului. Pe Sandu îl găsiţi pe http://vklvsk.blogspot.com/ 

Ridicat de ia însuşi

concept editorial underground

Baza de date – Autori                               

Fişa individuală                  în micul ftiriadi, nr tiuk, 20 mai 2003

Nume: Vakulovski

Prenume: Alexandru

Pseudonim(e) literar(e): Sandu Vaculovschi, Alexandru Canzoni, Sachi

Data şi locul naşterii: 9 aprilie 1978, Republica Moldova (Antoneşti, jud. Tighina)

e-mail: vakulovski@yahoo.com

Cărţi publicate: Pizdeţ (Aula, 2002), Oedip regele mamei lui Freud (Aula, 2002), Ruperea (Ridicat de ia însuşi, 2002)

Premii obţinute: Premiul Fundaţiei Esinencu, 2002, pentru Pizdeţ

Colaborări: Tiuk!, Contrafort, Steaua, Apostrof, Viaţa românească…

Cenacluri frecventate: KLU

Lecturi în cenacluri, cluburi…: La Serioja (Chişinău), Litere Cărtărescu (Bucureşti), KLU (Cluj)

Debut revuistic: Steaua Roşie (…1989, Ştefan Vodă)

Debut în cenaclu: La Serioja (Chişinău)

Debut on-line (reviste literare on-line): Tiuk!

Debut sonor (înregistrări Radio cu lecturi, casete audio difuzate public): ProFM Cluj, 2002, KLU în colaborare cu radio pirat FF (Cluj), 2003, Radio MIX, 2003

Debut underground: 2002, Ruperea

II. Topuri (1-10)

1. Edituri: Nu avem edituri de top, poate ajung cîndva alea care sînt acum underground

2. Reviste literare: Tiuk

3. Cartea de poezie: Dacă ţi-aş răspunde, ai zice că sînt prea subiectiv…

ianus-sandu-si-mihai.jpg Marius Ianuş, Sandu şi Mihai Vakulovski (Litere Bucureşti, 2000 – inedit)

III. O…

– întrebare pentru scriitorul preferat: Da’ de ce, băi?

– idee pentru o „viaţă” literară „mai bună”: Cuba

– problemă cu (pe) care te-ai confruntat (ai observat-o) de cînd ai „intrat” în literatură: Cine a furat, totuşi, sandwichul?

IV. Întrebări cu caracter opţional:

1. Ce ţi se pare „în regulă” în literatura română actuală? Nimic

2. Ce ţi se pare „în neregulă”? (ce te intrigă/nemulţumeşte/”atacă”?) Totul

3. Ai vrea să trăieşti din scris?(dacă da, cum vezi posibil acest lucru): Da.

4. Cum „cuantifici” performaţa în literatură? (premii, nr. de cititori, statut literar…) Nu ştiu, probabil mulţi bocanci, tricouri, bere…

5. Ai un model de performanţă? Eminem

6. Ce ar trebui să includă un management literar performant? Bani

V. 1. Un autoportret (în cuvinte): Ras, la computer, cafea, ţigări, Paraziţii, Luna Amară, Andrei Gheorghe

2. Un portret al generaţiei (unde şi cu cine te-ai încadra): O generaţie din internet-cafe-uri, mult hip-hop& rock

VI. 1. Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor? „Din 2 cuvinte 3 le zic în glumă, / Măcar o dată-n viaţă vreau să fut pe Lună/ Din 2 zile 3 tot trec în glumă/ Măcar o dată-n viaţă am să fut pă Lună.”

2. Ce-ţi doresc eu ţie, cititorule? Ce nu ţi-aş dori (vreodată)? Lectură plăcută! Să nu te afli în WTC!

Ianuarie 24, 2008

Cristina Ispas

Ridicat de ia însuşi      concept editorial underground     22 ianuarie 2008

Baza de date- Autori  

I. Fişa individuală 

Nume: Ispas

Prenume: Cristina

Pseudonim(e) literar(e): Cristina Ispas, no other

Data şi locul naşterii: 29 august 1979, Corabia

E-mail: cristinaispas@yahoo.com

Blog/ site personal: http://vinyl-displayofsakura.blogspot.com/

Cărţi publicate(titlu, an, editura, tiraj- când e cazul): fetiţa. mixaj pe vinil, editura Vinea, tiraj nu cred că e cazul J)

Premii obţinute: fără premii

Colaborări: lucrurile astea mi se întâmplau într-o altă viaţă, colaborările, acum nu mai „colaborez” J de fapt, am colaborat cu Pana mea anul trecut, când am fost la Săvârşin, şi asta da, se pune

Cenacluri frecventate: nu-mi place să merg la cenacluri, dar am fost totuşi de câteva ori la USR, pe vremea lui Mircea Martin şi la Euridice şi iarăşi de câteva ori la cenaclul pe care îl făceau în litere, prin 2005 cred, Adi Schiop, Marius Ianuş, Silviu Gherman, Bogdan Perdivară

Lecturi în cenacluri, cluburi…: Euridice, Club A şi la litere la cenaclul de care vorbeam mai sus (habar nu am dacă avea şi un nume)

Debut revuistic: în revista liceului 😀 erau poeme cu suferinţă, de fapt cu umor şi suferinţă, pentru că mă străduiam să nu dau în pateticul cel mai sonor 😛

Debut în cenaclu: tot în liceu; era ca şi cum mă citeam singură cu voce tare

Debut on-line(reviste literare on-line): Egophobia

Debut sonor (înregistrări Radio cu lecturi, casete audio difuzate public, audiobook): 2007, Radio….grafii literare, Radio România Cultural, realizatoarea emisiunii – Dana Pitrop. Am fost invitată atunci cu Octavian Soviany

Debut underground: iniţial am fost tentată să scriu despre carneţelul no name din 2006, desene pe asfalt, dar acela n-a fost de fapt un debut underground, din moment ce unul dintre cele trei carneţele, lansate atunci în Club A, era al lui Claudiu Komartin, care nu se află în niciun caz pe gazon sub lasere, ci fix pe scenă sub reflectoare şi din moment ce colecţia era coordonată de Cosmin Ciotloş (cronicar la România literară, una din principalele reviste ale establishmentului) şi din moment ce proiectul no name îl continua pe acela al carneţelelor carmen, regizat cu deja câţiva ani în urmă de un cristian, iarăşi  un brand arhicunoscut -rămâne aşadar întrebarea fără răspuns

Debut în volum: fetiţa. mixaj pe vinil, editura Vinea, 2007 

(petrecere)

 II. Topuri (1-10)

1. Edituri : editura Vinea (care rămâne în continuare barca de salvare a celor mai tineri poeţi şi nu numai a lor), editura Polirom, îmi place Colecţia Byblos de la Curtea Veche, Rao publică cărţi foarte importante, autori precum Camus, Hesse, Kafka, Sabato, Gombrowicz etc. în două colecţii destul de bine îngrijite, dar sunt importante şi Paralela 45 şi Corint pentru literatura română şi ar mai fi J– aştept însă ca una dintre edituri să scoată o colecţie foarte ieftină, în condiţii grafice mai puţin excelente chiar…– acum văd că vrei un top cu zece edituri, dar nu vorbeşti serios, aşa-i? 

2.Reviste literare – Tiuk (acolo găsesc mereu ceva de citit, pentru că e fix pe zona mea de interes), Pana mea, şi aş mai putea adăuga câteva, dar atunci aş fi obligată să precizez ce anume mă interesează din respectiva revistă, care pagini mai precis etc. 

3. Cartea de poezie / Cartea de proză (autori români) 

Poezie: Virgil Mazilescu, Ioan Es. Pop, Ileana Mălăncioiu, Ion Mureşan, Romulus Bucur, Octavian Soviany (Scrisorile din Arcadia), Emil Botta (:P), Gellu Naum, Ilarie Voronca, Mariana Marin, Aurel Dumitraşcu, Mircea Ivănescu, Ruxandra Novac, Constantin Acosmei, Marius Ianuş, Dan Sociu, Dan Coman, Adrian Urmanov, Gabi Eftimie, Diana Geacăr (următorul ei volum, care se va numi Obiecte pierdute este îngrozitor de frumos; eu l-am citit deja, avantajele prieteniei J)-mai sunt mulţi pe care nu i-am enumerat, de unii îmi pare deja rău, dar nu sunt din filmul ăstaaşa că o să-i enumăr data viitoare când voi avea o nouă ocazie şi tot aşa J 

Proză: Radu Petrescu (de fapt cam toată Şcoala de la Târgovişte) , Gellu Naum, Dumitru Ţepeneag, Max Blecher, Geoge Bălăiţă (Lumea în două zile), Adrian Schiop, Ionuţ Chiva, Horia Bonciu, Mircea Nedelciu, Ştefan Bănulescu, Ştefan Agopian (Tobit, Sara, Manualul întâmplărilor), Gheorghe Crăciun, Adrian Oţoiu etc. mai sunt câţiva scriitori mai tineri, dar aştept totuşi şi a doua carte J-abia m-am abţinut să nu fac scurte comentarii şi la unii dintre autorii de mai sus, să amendez, să precizez, să subliniez 🙂 şi oricum, listele astea sunt aşa seci, sunt cărţi care au însemnat enorm pentru mine la un moment dat, dar pe care le-am forjat atât, încât au devenit complet demonetizate 

III. O…

– întrebare pentru scriitorul preferat: probabil e mai realist să spun că nu i-aş pune nicio întrebare, pentru că mi-ar fi groază să nu fie o tâmpenie, să nu-l deranjez, să nu-l obosesc etc. m-aş ascunde într-un colţ şi aş sta acolo ca o păpuşă, prefăcându-mă că ştiu să respir, asta da 

-idee pentru o „viaţă” literară „mai bună” – ideea mea pentru o viaţă literară mai bună e ideea mea pentru o viaţă mai bună punct: foarte mulţi bani să nu mai trebuiască să fac altceva decât să citesc şi să scriuşi atunci n-ar mai conta aşa mult nici piaţa culturală oricum, pentru că aş crea o piaţa culturală a mea paralelă, cu alte reguli

-problema cu(pe) care s-a confruntat(a observat-o) de când a „intrat” în literatură: mi-ar lua prea mult timp să răspund, pentru că ar trebui să aduc şi argumente etc. 

IV. Întrebări cu răspuns opţional:

1. Ce ţi se pare „în regulă” în lit. română actuală? – se scrie

2.Ce ţi se pare „în neregulă”?(ce te intrigă/nemulţumeşte/”atacă”) –:P mă enervează, mă obosesc, mă termină etc. certurile, polemicile inutile; pe unele nu le înţeleg deloc, iar de altele, de cele în care mă trezesc fără să vreau implicată, mi-e frică, pentru că de fapt eu nu le iau la maxim în serios şi n-aş vrea să le ia nimeni la maxim în serios, dar totuşi alţii le iau.

 3. Ai vrea să trăieşti din scris?(daca da, cum vezi posibil acest lucru) – când o să mă apuc să scriu proză, o să construiesc migălos utopii; deocamdată însă nu scriu proză

4. Cum „cuantifici” performanţa în literatură?(premii, nr. de cititori, statut literar…) : performanţa nu poate fi cuantificată, tocmai asta e ideea : premiile, numărul de cititori şi « statutul » sunt nişte perversiuni, pentru că au în spate liste de numere şi nu litere…

5. Ai un model de performanţă? – nu cred că există aşa ceva în literatură, model de performanţă : poate în sensul de disciplină literară, în sensul de intoxicare cu literatura. dar asta o fac deja, în limitele rezistenţei fizice şi psihice J

6.Ce ar trebui să includă un management literar performant?– idei J în primul rând şi abilitatea de a le pune în practică şi când mă refer la idei spun soluţii pt surse de finanţare, proiecte literare (tabere de creaţie, noi colecţii, traduceri, burse etc.), pr…

V. 1. Un autoportret(în cuvinte) – mi-e imposibil

2. Un portret al generaţiei (unde şi cu cine te-ai încadra) – e prea târziu pentru un portret în câteva cuvinte, cu atâtea operaţii estetice deja, aşa că rămâne pentru altădată

VI. 1.Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor? – să câştig din ce în ce mai mult timp pt literatură

2 Ce-ţi doresc eu ţie, cititorule? Ce nu ţi-aş dori(vreodată)? –şi ţie cititorule îţi doresc acelaşi lucru 🙂 nimic mai mult 

Ianuarie 20, 2008

Diana Geacăr

concept editorial underground Ridicat de ia însuşi     20 ianuarie 2008 

I. Fişa individuală

Pseudonim(e) literar(e): Diana Geacăr

Nume: Geacăr

Prenume: Ioana Diana

Data şi locul naşterii: 9.01.1984, Târgovişte

E mail: dianageacar@yahoo.com

Blog: http://obiectepierdute.blogspot.com

Cărţi publicate(titlu, an, editură, tiraj – cînd e cazul):„bună, eu sunt diana şi sunt colega ta de cameră”, ed. Vinea, 2005

Premii obţinute: Mihai Eminescu, 2006

Colaborări: ei, nu mai ştiu. am avut câteva cronici de teatru şi de carte.

Cenacluri frecventate: familia Geacăr, în primul rând; USR, dar spre sfârşit (cu Mircea Martin); Euridice

Lecturi în cenacluri, cluburi:  USR, Euridice, Club A, Cafeneaua erotică

Debut revuistic: prin clasa a noua, cred, într-un ziar local, cu mici poeme despre natură şi căutarea sufletului printre stele (unele stănesciene); ţin minte pt că profesorul de geografie m-a dat de gol şi mi-a spus să nu mai stau în banca mea.

Debut în cenaclu: USR, 2004, cu texte în care eu eram asemenea unui copac etc. influenţa venea din Cabala (ei, sunt nişte metafore foarte frumoase acolo, iar eu eram în perioada mistică, după o operaţie urâtă),  e un vers în Deutolog: „Tu nu vei distruge arborele…”

Debut on-line(reviste literare on-line): nu mai ştiu.

Debut sonor (înregistrări radio cu lecturi, casete audio difuzate public): la Radio România Cultural, în 2006, o lectură şi un scurt interviu cu Dana Pitrop.

Debut în volum: „bună, eu sunt diana şi sunt colega ta de cameră”, ed. Vinea, 2005

II. Topuri (1-10)

1.Edituri: e discutabil, aşa că nu contează ordinea: Polirom, Cartea Românească, Vinea, Humanitas

2. Reviste literare: Pana mea  (nu-s linguşitoare, serios că numai asta îmi place)

3.Cartea de poezie: refuz iar să fac top, nu cred în „x mai bun decât y”. cu poezia nu te porţi aşa. dar,
îmi plac cărţile de poezie: „Ieudul fără ieşire” (Ioan Es. Pop),  „Arta Popescu” (Cristian Popescu), „Totul”  (Mircea Cărtărescu), „Manifestul anarhist” (Marius Ianuş), „Jucăria mortului” (Constantin Acosmei), „Ghinga” (Dan Coman), „Cântece eXcesive” (Dan Sociu), „Arta scalpării” (T. S. Khasis), „fetiţa. mixaj pe vinil” (Cristina Ispas).
îmi place mult poezia poeţilor: George Bacovia, Tudor Arghezi, Geo Dumitrescu, Geo Bogza, Virgil Mazilescu, Ileana Mălăncioiu, Mariana Marin, Ioan Es. Pop, Cristian Popescu; Fleur Adcock (aş vrea tare mult să fie tradusă la noi), Alan Brownjohn, Raymond Queneau,Walt Whitman,  Anne Sexton, Sylvia Plath, Adrienne Rich, Anne Carson; şi uite că am recitit de curând Shakespeare în limba engleză, am descoperit că „Furtuna” este un poem dramatic extraordinar. cred că numai aşa se poate citi teatrul lui Shakespeare.

Carte de proză: din păcate nu am cărţi recente preferate, dar nu pot spune că le-am citit pe toate. îmi plac: Sorin Stoica; „Exuvii” (Simona Popescu), „Muzici şi faze”(Ovidiu Verdeş).
îmi plac foarte mult: „Huliganii”, Mircea Eliade (cam toată proza lui, de fapt); Max Blecher, tot; „Matei Iliescu”, Radu Petrescu (plus jurnalul); „Oameni şi umbre, glasuri, tăceri”, Alexandru George; „Ingeniosul bine temperat”, M.H.Simionescu; „Tihna”, Atilla Bartis; „Conjuraţia imbecililor”, J. K. Toole; „Grădina de ciment”, Ian McEwan; „Gog”, Giovanni Papini; „În zahăr de pepene”, Richard Brautigan; „Ai toată viaţa înainte”, Romain Gary; „Zgomotul şi furia”, „Pe patul de moarte”, W. Faulkner (de fapt, tot); romanele Virginiei Woolf şi mai ales „Eseurile”; prozele Katherinei Mansfield; Dostoievski; Cortazar; Salinger; Capote; a, şi să nu uit de Lewis Carroll, cu „Alice în Ţara minunilor” şi „Alice în Ţara oglinzilor”, dar eu v-aş recomanda o lectură în limba engleză. vai, ce puţin am scris, n-am timp, n-am timp!

III. O…

întrebare pentru scriitorul preferat: crezi în fantome? (de cei vii nu m-aş apropia, i-aş urmări de la distanţă cu foamea unui om bolnav, să nu stric frumuseţea.)

idee pentru o “viaţă literară” mai bună: banii (sunt o idee, nu?)

problemă cu(pe) care s-a confruntat (a observat-o) de cînd a “intrat” în literatură: o femeie frumoasă e proastă, o femeie care scrie e o chestie neserioasă, o femeie care scrie bine e meritul nostru, al bărbaţilor, nu contează ce şi cum scrie, vreau să mă culc cu tipa asta. mi-e scârbă de toate astea.
nu-mi plac feministele şi nu intenţionez să mă transform într-una. din păcate, atitudinea descrisă mai sus chiar există. şi mai trist, dacă este permisă.
şi nu-mi mai plac oamenii care vorbesc doar ca să se afirme.
a, şi că m-am trezit cu tot felul de etichete, dar cred că ele defavorizează autorii cronicilor respective, mai degrabă.

iulie 2007, Omuleţii

IV. Întrebări cu răspuns opţional:

1.Ce ţi se pare “în regulă” în literatura română actuală? că se scrie.

2.Ce ţi se pare “în neregulă”? (ce te intrigă /nemulţumeşte / “atacă”?) promovarea prietenilor între prieteni de dragul prieteniilor; critica; premiile şi topurile.

3.Ai vrea să trăieşti din scris? (dacă da, cum vezi posibil acest lucru) aş vrea, dar o să mai treacă mult timp până acolo, aşa că nu cred că voi apuca în viaţa asta. aş vrea să văd editurile că se „bat” pe un scriitor, aş vrea să văd cum dintr-o singură carte, câştigi bani pentru o casă în pădure, o maşină şi un an, doi de viaţă.

4.Cum “cuantifici” performanţa în literatură? (premii, nr de cititori, statut literar…) nu ştiu ce înseamnă performanţă în literatură, nu cred în „cel mai vândut” şi „cel mai citit”. scriitori ca Radu Petrescu îmi dau curaj. ştiu, era altă vreme, dar cred că ar fi muncit la fel de mult şi cu aceeaşi dragoste pentru literatură şi acum.
cred în scriitori cuminţi şi serioşi. cred în izolare. nu mai cred în comunicare (ca la debut, să zicem).
5.Ai un model de performanţă? am, dar performanţa în interpretarea mea: să scrii cu toată fiinţa, ca un scriitor adevărat. ca Radu Petrescu.
acum îmi place foarte tare Anne Carson, cum reuşeşte să se schimbe de la o carte la alta. din păcate nu a fost tradusă la noi. aş lega-o de scaun şi aş ruga-o să nu scoată un cuvânt, apoi m-aş învârti în jurul ei, să văd de unde scoate lucrurile frumoase care-mi opresc inima.
6.Ce ar trebui să includă un management literar performant? un om focusat pe obiect, nu? care să promoveze în primul rând literatura. să aibă studii economice şi să ştie ce-i aia valoare literară.

V. 1.Un autoportret (în cuvinte): pot să folosesc cuvintele altcuiva? iată cum:

Mă privesc uneori în oglindă

Pentru ca să mai fie cineva în această casă

ce o urăsc de atîta vreme

încît nu mai pot trăi fără ea. (…)”

(„Poem de dragoste”, Mariana Marin)

şi mai vreau. un poem întreg, tradus de mine:

„Sunt lucruri mult mai rele decât să te faci de râs în public.

Sunt lucruri mult mai rele decât aceste trădări mărunte,

pe care le-ai făcut sau le-ai îndurat sau suspectat; sunt lucruri mult mai rele

decât să nu poţi adormi din cauza lor.

Este 5 dimineaţa. Toate lucrurile teribile m-au urmărit până aici,

lângă pat, unde au înţepenit şi arată rău,

din ce în ce mai rău.”

(„Lucruri”, Fleur Adcock)

2. Un portret al generaţiei (unde şi cu cine te-ai încadra) nu ştiu, nu vreau să mă încadrez nicăieri. aş vrea să scriu la o carte şi 15 ani, dacă aş avea tăria şi încrederea necesară.
deocamdată suport o tinereţe zbuciumată.
şi literatura tânără e la fel.

VI. 1. Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor? să scriu cărţi frumoase, pe care le iubeşti şi după care nu mai poţi citi nimic măcar două zile. 2. Ce-ţi doresc eu ţie, cititorule? să ai încredere în cărţi. Ce nu ţi-aş dori(vreodată)? să-ţi pierzi inocenţa. 

Ianuarie 18, 2008

Ionuţ Chiva

Filed under: chestionar nr.1,Ionuţ Chiva — miculftiriadi @ 9:57 pm

concept editorial underground Ridicat de ia însuşi

Micul Ftiriadi, volantă săptămînală cu aer(e) literar(e), 10 iunie 2003

de acest „interviu” s-a (pre)ocupat Ovidiu Chihaia. Iar de cărţile publicate la Poeţii Văcăreşti nu prea mi-amintesc. Dacă aveţi răbdare, le găsiţi singuri.

I. Fişa individuală

Nume: Chiva

Prenume: Ionuţ

zvera-si-chiva.jpg alături de Zvera Ion, pe acoperişul Facultăţii de Litere (februarie 2001), la realizarea ediţiei sonore a cărţii „Copilul cafea” (la reportofon)

Pseudonim literar: nu-mi pun

Data şi locul naşterii: Bucureşti, 1978

e-mail: n-am, că mi-e frică de tehnologie

Cărţi publicate: „Lupul cenuşiu” – versuri, editura Poeţii Văcăreşti, Piatra Neamţ, „Cînd eram tineri, cînd eram puri…” – aforisme, aceeaşi editură, „Dosarul cenaclului Euridice” p.100 (aproximativ, dar sînt uşor de găsit, căci sar în ochi) – fragment din romanul „69”, editura Ziua

Premii obţinute: II, de obicei, mare dramă

Colaborări: Fracturi, Vatra, Luceafărul, Tiuk!, Ziua literară, Paradigma şi multe altele

Cenacluri frecventate: Aripi (cenaclul Şcolii gen. 198), Cenaclul Litere (Ianuş), inevitabil Euridice, Club etc.

Lecturi în cenacluri, cluburi: Aripi, Cenaclul Litere, inevitabil Euridice, Club Etc, Club A şi alte locaţii spontane

Debut revuistic: Rebus, cu epigrame

Debut în cenaclu: Aripi, cu o poezie în care comparam cei patru ani de şcoală trecuţi cu patru corăbii plutind în derivă pe o mare cînd liniştită, cînd agitată.

Debut sonor: nu a catadicsit Cristi să mă debuteze „sonor”, în timp ce pe toţi intruşii în grădina literaturii i-a împins în faţă în stil mafiot

Debut on-line: site Litere 2000

debut underground: nu am debutat underground, o dată pentru că nu ştiu ce e aia underground şi pentru că virgulă Cristi în loc să mă publice PE MINE s-a pretat la a publica poetaştrii precum: fraţii Vakulovski, Andrei Peniuc, Adi Urmanov (Adrian Leonte – în plan de apariţie), Denisa Mirena Pişcu (provenită din familia de scriitori Pişcu), Vasâlka (Teodora Vasilica), Eva Negru (Mihaela Cecilia Tonciu), Bogdan Iancu, Zvera Ion (Veronica Ion), Cezar (Nicolescu). Adresa mea este: B-dul Ceahlău, nr. 16, bl. 92, et. 2, ap. 34, Crângaşi, sector VI, Bucureşti

Debut în volum: „Lupul cenuşiu”

II. Topuri

Edituri: eu nu fac topuri. Astea să le faci tu la football în timp ce mai mesteci o sămînţă, după cum zicea Gabriel Liiceanu că face Cărtă.

Reviste literare: Fracturi, dacă vrei să-ţi dau un nume, o paradigmă şi o splendoare şi dacă tot m-am pornit, ştiu că o să mă întrebi de cărţile de poezie (căci am mai frecventat această publicaţie nonconformistă şi tinerească) şi vreau neapărat să menţionez aici excelentul, deşi controversatul volum de poezie Iubeam şi nu eram iubit de Ovidiu Chihaia, un moment de ruptură în literatura pe care, vorba lui Răzvan Ţupa, o trăim.

III. O…

– întrebare pentru scriitorul preferat: Salinger… unde eşti? Vreau să vin la tine, să pescuim şi să ne distrăm.

– idee pentru o viaţă literară mai bună: E o întrebare care mă lasă rece.

– problemă cu care s-a confruntat de cînd a intrat în literatură: lipsa publicului imens ca la concerte, lipsa adoratorilor.

IV. Ce ţi se pare în regulă în literatura română actuală: Că nu-s mulţi prozatori buni şi am, ca să facem o glumă, loc să întorc.

Ce ţi se pare în neregulă? Mie mi se pare în neregulă nu numai că cererea e mult inferioară cererii şi că… (după ce a stat un pic şi s-a gîndit, Ionuţ a intrat într-una din crizele sale de nervi şi a început să se manifeste într-un fel care nu se pretează la a fi redat în această tribună de exprimare a tinerilor scriitori)

Ai vrea să trăieşti din scris? Da…(de data asta calmat, visător) dar, din păcate, cred că singurul fel în care se poate face acest lucru este să-ţi prostituezi arta, să atingi „rock bottom” şi să te compromiţi în relaţia cu eternul, scriind la cine ştie ce revistuţă destinată vulgului (cum -din păcate- au fost siliţi să facă prietenii dragi Ovidiu Chihaia, Cristian Cosma, Marius ianuş şi cineva la care ţin prea mult ca să o menţionez în această înşiruire)

Cum „cuantifici” performaţa în literatură? (premii, nr de cititori, statut literar…) Mersi că îmi laşi o portiţă deschisă pentru alte criterii. Eu cred că atunci cînd vorbim de performanţă, vorbim de performanţă.

Ai un model de performanţă? Dimitrie Stelaru

Ce ar trebui să includă un management literar performant? Asta tu ştii cel mai bine, Ovică şi de asemenea ştii că te iubesc atît de mult încît dacă aş avea ceva, ţi-aş da ţie. Dar cum nu sîntem în această situaţie, „rien ne va plus…”

V. Un autoportret Sînt un tip slab şi postmodern şi după cum spuneam altădată (într-o hîrtie din birou) am avut pasiuni ciudate: cred că am fost singurul copil pasionat de congrese şi cincinale şi tot restul pentru că le vedeam cu bunică-miu, care era nervos pe Ceauşescu şi, să-mi bag pula dacă nu ziceai că te uiţi la football – cînd ziceai că te plictiseşti, sărea şi trăgea o flegmă pe ecran, după care se punea la loc în pat. Seara ascultam împreună Europa liberă, că aşa eram eu de mic, dizident.

Un portret al generaţiei (unde şi cu cine te-ai încadra): Cu băieţii mei (care se ştiu), deşi în epoca maturităţii în care mă aflu am ajuns să mă consider un lup singuratic, plimbîndu-şi ciolanele de fier prin deşertul literaturii menajere româneşti.

VI. Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor?

Îmi doresc să fie bine. Totul. Şi mai ales eu.

Ce-ţi doresc eu ţie, cititorule? Ce nu ţi-aş dori (vreodată)?

Cititorule, îţi doresc să mă citeşti, fiind aceasta în avantajul tău. Nu ţi-aş dori să-l cunoşti vreodată pe tata.

Pagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.