uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Protest

Literatura tânără 2007 – poza zilei (poftă mare!)
 

Dragă un cristian, uite cîteva poze.
Ţi-am făcut şi un colaj cu literatura tînără în mijlocul bucatelor. Ca să-ţi fac poftă: pe sarmalele lui Muri (Ion Mureşan) şi ale soţiei sale Ana (scrie literatură pentru copii) s-a bătut lumea; tarta cu zmeură a lui Constantin Cubleşan a fost super, tortul alchimic cu fantasme al Ruxandrei Cesereanu, delicios, salata cu avogado a Doinei Cetea, fină, ca sa nu mai vorbim de clătite, plăcinte cu carne şi brînză, sărmăluţe în foi de viţă, rulade cu carne şi verdeţuri… Ei?? Juriul (Marta Petreu, Adrian Popescu, Claudiu Groza) a dat diplome premianţilor, „bucătarii” şi-au prezentat literar bucatele, în versuri, proză, eseu.
Urmeaza să se citeasca volumul şi să se scrie despre el, eventual. De bine şi de rău, cum
altfel!!
cele bune,
Irina Petraş
–––––––
Am amânat puţin „discuţia” despre Colocviul Tinerilor Scriitori organizat la Cluj în luna mai (materialul pregătit pentru numărul 2 din „pana mea” făcând loc altor rubrici) pentru că aşteptam acest moment. Fireşte, trebuie să spun şi ce căutam pe-acolo (nici scriitor, nici tânăr). Fără justificări inutile,autoinvitându-mă, am vrut să iau pulsul unei întâlniri oficiale a tinerilor scriitori şi a managerilor/agenţilor literari (nu prea!) din toată ţara. Şi, dacă tot nu s-a putut scoate revista pe 1 aprilie (conform graficului), am prezentat „pana mea” la Cluj (nu printr-o lansare oarecare, ratată din varii motive, ci prin simpla prezenţă). Inevitabil, deci, „pana mea” se raportează- iată – de acest Colocviu. Cum să-l atacăm, atunci?Nu mă voi lega prea mult de organizare. În două zile maraton (dezbateri, întâlniri, spectacol, lecturi radiofonice, premii) atât s-a putut face. Nu-mi voi ascunde nemulţumirea faţă de programarea nefericită (discuţii după o noapte de mers cu trenul) sau jenanta situaţie de la radio Cluj (frumos îi şade realizatorului să-şi facă emisiunea, să-şi tragă un loc în antologie şi-apoi să trimită autorii la hotel cu taxiul, autocarul văzându-şi de drum). Dar atât. Irina Petraş, sufletul reuniunii (dacă cineva crede că e uşor să capacitezi pentru un astfel de proiect atâţia oameni, îl sfătuiesc să-ncerce măcar un forum) şi-a ales moderatorii, a obţinut ceea ce era de obţinut (cazare, masă, transport – doar acesta din urmă suportat de către Uniune şi, acum, această antologie). Acuzele ulterioare de manipulare sunt, evident, puerile. S-a votat pe mail, nu au votat doar cei care au fost prezenţi (deci prezenţele surpriză nu s-au făcut simţite decât în fotografii). Pornind de aici, aşa-zisa direcţionare a voturilor nu se susţine.Ceea ce m-a frapat a fost virulenţa cu care unii acreditează ideea aservirii „tânărului scriitor” Uniunii. Personal mi s-a transmis că -vai, Doamne – underground-ul promovat prin colecţiile carmen sau no name nu se potriveşte cu „situaţia”. EROARE! Promovare se face oriunde, mai ales în astfel de ocazii cu care te întâlneşti foarte rar. (a găsi atâţia scriitori laolaltă nu-i puţin lucru).Şi mai e ceva. Printre contestatarii proiectului se află şi oameni care, în momentul când ar fi putut protesta la adresa Uniunii (mandatul Uricaru), n-au făcut-o. Ceea ce, nu dă bine, dar o spun, ca şi Marius Ianuş, eu unul mi-am permis. Pentru cei care nu prea ştiu despre ce este vorba (dar, mai ales pentru cei care ştiu), voi transcrie un text din 2003:

––––––––––

Apucături de stafii la Balul Fantomelor

Ceea ce s-a întâmplat luni (30 iunie 2002) seara la Gala Premiilor Uniunii Scriitorilor mi s-a părut o reprezentaţie cel puţin îndoielnică. Nu vorbesc din prisma spectatorului naiv (oare?), venit să aplaude floarea scriitorimii române, vorbesc/scriu din perspectiva unui mic protestatar. Pusesem la cale cu amicul Ianuş(ar mai fi fost, dar s-au scos) un protest îndreptăţit, argumentat şi, pînă la urmă, de bun simţ. Ne-am decis, care va să zică, să protestăm în linişte, prin afişe cu care să facem înconjurul sălii cu puţin înainte de începerea festivităţii. Doar că, după primul astfel de tur, cineva’s (nu ştiu cine şi nici nu mă interesează la o adică) ne-a apostrofat şi ne-a confiscat afişele pretextând, organizator fiind, că: „Aşa ceva nu se face” şi că „Spectacolul e televizat” (fapt care avea să-mi şi cauzeze – nu asta contează). Mi se pare o prostie gestul acestui domn onorabil. Stau şi mă-ntreb: dacă un protest scris nu este îngăduit la Uniunea Scriitorilor, atunci despre ce fel de libertate de exprimare mai vorbim? În numele cui şi a ce au fost reţinute acele afişe?[…] Repet, protestul era unul paşnic, fără ouă, roşii sau alte provizii, fără urlete, strigăte şi trâmbiţe. Şi-atunci? Isteria organizatorică a paznicilor literari de unde vine?

La ce se protesta

Neregulile de fond ale USR (numărul tot mai mare şi mai „subţire” de membri, mumificarea unora etc) ţin de bucătăria instituţiei. Cu cât mai multe, cu atât mai bine. Poate că-ntr-o zi unii scriitori (cu adevărat reprezentativi) vor lua atitudine. Protestul viza premiul pentru debut la secţiunea poezie, un premiu care de câţiva ani se dă…cum se dă. Concret, în anul editorial 2002, volumele de debut ale tinerilor Elena Vlădăreanu, Dan Sociu, Teodor Dună (continuăm?) nu au intrat în „cărţi” datorită nepăsării editoriale (să nu-mi spună distinşii editori că le era greu să trimită cărţile la jurizare, mai ales că acestea obţinuseră diferite premii naţionale), fie datorită nepăsării juriului (cum se face selecţia?). DIn reavoinţă sau din indiferanţa altora, aceşti autori îşi pot rata şansa de a câştiga un premiu (prestigios), ţinând cont că mulţi nici nu se gândesc să se-nscrie în Uniune. Protestul viza -iată-, cel puţin în ceea ce mă privea personal, Marius Ianuş având şi alte divergenţe, de „informare”, la nivel înalt cu Uniunea, incapacitatea de promovare a unor editori şi lipsa oricărui instrument valabil din partea Uniunii de a gestiona şi reţine spre jurizare ceea ce ar conta din producţia curentă de carte. Şi-atunci, nu puteam cere decât: ANULAREA PREMIULUI PENTRU DEBUT (POEZIE 2002).

Era chiar atât de greu de acceptat un protest aplicat şi susţinut cu fapte concrete? Probabil că DA: ineditul situaţiei (premiera? – doar ne aflam la teatrul Nottara) împiedică desfăşurarea unui aşa spectacol. Asta e, zic. Nu contează ce se-ntâmplă în acestă „casă a scriitorilor”, nu interesează salariile conducătorilor ei sau numele noilor membri cu care se laudă. Ceea ce interesează cu adevărat este faptul că tinerii, din raţiuni organizatorice sau, cine ştie?, favoritisme, pierd teren.

http://stiri.kappa.ro/actualitate/bine-ati-venit-la-balul-fantomelor/stire_7194.html

–––––-

Ce vreau să spun?

1. cei care mă suspectează de „complicitate”, „aservire”, să se uite bine în oglindă. Unii puteau să protesteze de multişor, s-au abţinut, alţii vorbesc „din auzite”, habar nu au care sunt problemele reale ale structurii şi fac valuri „că dă bine”. Nimeni şi nimic nu-i împiedică să se organizeze, sindicalizeze. Nu înţeleg de ce n-o fac, dacă tot sunt aşa de porniţi?

2. Uniunea s-a schimbat mult în ultimii ani. În bine. Părerile radicale (de înţeles) sunt tardive. E ca şi cum ai cere o amputare, când se găseşte un altfel de tratament. Cel puţin la nivel de proiecte (dovadă acest Colocviu, ajuns la a doua ediţie, dovadă revista Noua literatură, concursul de impresariat – anunţat, nu ştiu ce rezultate a dat, oricum se mişcă ceva şi pentru tinerii scriitori)

3. Am susţinut mereu autopromovarea şi am sfătuit autorul să nu mai fie tributar unei edituri/structuri/mărci simbolice. Se pot obţine suficiente burse, turnee pe cont propriu, nu neapărat „la grămadă”

4.Cei care nu au fost la Cluj nu au de ce să acuze organizarea (regulile jocului au fost aplicate de către tineri arbitri, ar însemna să atacăm propria neputinţă de organizare). Nu a fost nici bâlci, nici simpozion, pur şi simplu aşa se poate comporta la acest moment un grup de tineri scriitori (cam mare, ce-i drept). Oricum, îi asigur, s-a discutat intens, n-au fost doar degustrări şi plăcinte!

5. Efortul gazdelor a meritat (antologia de faţă poate fi un început, e drept că „titulatura” trebuie schimbată) fie şi pentru faptul că, dacă nu s-a adus toată „crema” literară, măcar s-au identificat nişte nume (selecţia, iarăşi, poate fi alta). Din păcate, atacurile sub centură îndepărtează o a doua ediţie consecutivă de Cluj, ediţia de anul viitor mutându-se la Iaşi. (s-ar fi putut învăţa din greşeli.măcar să se meargă înainte)

6. „Scandalul” cu voturile îmi lasă un gust amar (l-am votat şi pe Sociu şi pe Ianuş, aşa că m-am scos!). Foarte hazlie mi s-a părut poziţia unora care n-au fost prezenţi nici în antologie, nici la Colocviu. Am auzit cuvinte grele, gratuite şi fără noimă. Pe Marius Ianuş, cel puţin, îl înţeleg (e totuşi un lider care ar fi meritat premiul de debut – acesta e motiv să protestaţi, domnilor!). Să nu uităm că voturile (strânse înainte) vin din toate părţile, aşa că nu ideea de top contează, ci aprecierea comună.

7. Am auzit de curând: „Cărţile contează, nu proiectele!” Puneţi, rogu-vă, mâna şi citiţi antologia. Şi-atunci veţi avea motive întemeiate să spuneţi dacă proiectul ăsta contează sau nu.

Cam asta e. „Pana mea” a fost la Cluj în formaţie aproape completă şi are, evident, păreri diferite despre eveniment. Chiar şi-aşa,după discuţii, premiul acordat de revistă pentru luna mai merge către Irina Petraş. Mulţumiri!
Nu am de ce să regret acest Colocviu. Mi-a confirmat unele aşteptări, dar mi-a şi adus o mare problemă: scriitorul român, tânăr sau nu, e deprins cu aşteptarea şi învăţat cu gratuităţile. Să-i fie de bine!

un cristian

P.S. Vă recomand să accesaţi http://scriitori.blogspot.com. Vivina Muşa s-a gândit (şi bine a făcut) să pună pe acest blog nişte poze cu participanţii

iată şi o scrisoare deschisă redactată la începutul lunii iulie 2003, rămasă, previzibil, fără ecouri. Din fericire, USR-ul a reuşit să-şi schimbe conducerea şi, fără să se fi schimbat ceva major la nivelul iniţiativei editoriale (se va spune că tun şi fulger împotriva editurilor, dar am toate motivele s-o fac), măcar instituţia mamă dă semne de viaţă. Colocviul de la Cluj e o dovadă în acest sens.  

Scrisoare deschisă, 2 iulie 2003 

Doamna/Domnule            ,
tinind cont de ceea ce se intimpla de citiva ani la premiile pentru debut ale Uniunii Scriitorilor, Micul Ftiriadi initiaza un protest, propunind:
1. Anularea premiului pentru debut(poezie) 2002
2. Renuntarea la viitor la premiul pentru debut la sectiunea poezie sau
3. Acordarea unui premiu alternativ, pe baza voturilor <alternative> pe care le avem in vedere.

Nu vreau sa se inteleaga ca protestul (la care Marius Ianus a avut un rol decisiv, inclusiv prin ceea ce s-a incercat-la modul pasnic, repet,
exclusiv pasnic- in seara decernarii premiilor de marti) vizeaza neregulile de fond pe care prietenul meu le tinteste (numarul tot mai mare si mai <subtire> al Nembrilor Uniunii, viciile de procedura si mumificarea unor nume). Este un protest care pleaca exclusiv de la ceea ce se petrece deja de citiva ani cu premiul pentru debut in poezie.
Ca argument, exista faptul ca:
1. editorii nu sint capabili sa trimita cartile spre premiere;
2. premiul (din reavointa sau nepasare) omite sistematic acele carti care se cauta in spatiul atit de restrins si vulcanic al poeziei.
Unde este atunci promovarea si respectul pentru autor?
Concret, pe 2002 au debutat editorial: Elena Vladareanu cu pagini (volum premiat cu premiul national Aurel Dumitrascu, dar inexistent-din grija
editurii- in librarii sau macar la juriul premiilor anuale); Dan Sociu – Borcane bine legate. Bani pentru inca o saptamana si Teodor Duna – Trenul de treiesunu’ februarie (neselectionati si <siliti> sa-si duca singuri cartile la premiere).
Protestul vizeaza-iata- incapacitatea de promovare a unor editori contrafacuti si lipsa oricarui instrument valabil din partea Uniunii de a gestiona si retine spre jurizare ceea ce ar conta cu precadere.
Prin urmare, voi lansa o lista alternativa, care sa fie trimisa unui numar suficient de mare de scriitori pentru a <rezolva> intr-un fel (cele trei
solutii alese de mine sau, poate altele) problema.
Cum Elena Vladareanu(red sef la Micul Ftiriadi) nu poate participa direct decit <prin ricosaj> la initierea acestui protest, am ales ca, impreuna cu
Raluca Duna, sa gestionez aceasta provocare. Poate ca, de fapt, nu e rolul meu acesta si de aceea va invit sa participati intr-un fel la acest protest.Multi din tinerii autori sint nemultumiti, mai ales ca nu au de gind sa se inscrie in Uniune, ratand sansa unui premiu (prestigios,
cit de cit) din cauze care nu tin de valoarea cartilor lor. Marius Ianuş a avut ideea protestului şi am ales sa-l sustin in privinta anularii pe motive obiective, fiind <pe fata> adversarul jocurilor <voluntare> sau nu, care se fac sistematic la Premiul pentru Debut. Dupa cum stiti, el este unul dintre nedreptatiti, dar nu cred ca acesta este mobilul actiunii lui, numeroasele solicitari de sustinere a unor proiecte lovindu-se de refuzuri nedrepte.
Nu mi-as dori ca protestul sa fie doar unul underground si de aceea va invit sa participati cumva la aceasta <mica revolta>, argumentata si justificata. Nu se mai poate. Realmente e strigator la cer…
Imi cer scuze pentru patetismul afisat, dar cred ca e cazul sa se faca ceva, nu doar la nivelul underground.
Cu consideratie, Cristian

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: