uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

septembrie 28, 2009

Supliment Mariana Marin în Observator cultural

Joi pe piaţă şi pe http://www.observatorcultural.ro, un supliment de opt pagini Mariana Marin.

Mariana Marin, foto un cristian 2001Semnează (ordine alfabetică): Liviu Antonesei, Adina Diniţoiu, Caius Dobrescu, Cezar Gheorghe, Cristina Ispas, Nora Iuga, Tudor Jebeleanu, Claudiu Komartin, Carmen Muşat, Radu Vancu.

Fotografii, mărturii şi poeme într-un proiect coordonat de Carmen Muşat şi un cristian.

Prozaic vorbind, asemeni oricărui domeniu la care ne putem uita, şi poeziei îi lipseşte infrastructura. Se vorbeşte despre ea, dar cărţile mari nu circulă decât subteran, ba, mai mult, autorii reprezentativi sunt acoperiţi de praful politicilor editoriale. Ce se-ntâmplă cu poezia celor care nu găsesc  (din lipsa unui sistem editorial sănătos sau din vina unui curriculum şcolar deficitar) calea spre public? Se spune că, până la urmă, cărţile ajung unde şi la cine trebuie. Dar ce se-ntâmplă cu autorii lor, care nu au aceeaşi şansă? Trăiesc prin cronici, generând festivaluri sau născând legende.

În lunile octombrie, noiembrie şi decembrie, revista Observator cultural vă propune trei suplimente denumite simplu Mariana Marin, Virgil Mazilescu şi Cristian Popescu  .

Reclame

august 3, 2009

Radu Vancu la Biblioteca de poezie

Filed under: Radu Vancu — miculftiriadi @ 6:41 am
Tags:

O faptă cu caradu vancu, 2008re te-ai lăuda în faţa copiilor tăi? Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?

M-aş lăuda juniorului Sebastian cu faptul că am reuşit să dezamorsez trei racheţi pe o terasă din centrul Iaşului vorbindu-le despre poezie şi recitându-le poezii – Dan Sociu şi Bogdan Creţu pot depune mărturie că aşa a fost. În ce-i priveşte pe ai mei, ultima dată când ţin minte că s-a bucurat tata a fost când am băut zdravăn, numai noi doi, singuri în casă, cinci jumătăţi de lichior (era cu puţină vreme înainte să se spânzure, cu vreo două luni sau cam aşa ceva), şi a doua zi m-a strâns în braţe, spunându-mi că era mândru că nu vomasem. Mama, pe de altă parte, era mândră că luam premiul întâi în faţa unei nesuferite de familie bună, aflată în graţiile dirigintei (şi fata, şi familia). Acum înţeleg că cele viscerale mi se trag de la tata, iar cele livreşti, de la mama.

în luna august la biblioteca de poezie

Blog la WordPress.com.