uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

Ianuarie 16, 2011

Nora Iuga și câțiva prieteni

Cînd împlineşti optzeci de ani vin prietenii, îţi dăruiesc un calendar cu cîte-un cal pe lună; ei ştiu că rugăciunea ta înainte de culcare e „la malul mării cal aş fi vrut să fiu”. (Nora Iuga)

„Orice gînd care îmi trece prin cap în legătură cu podul Brooklyn mai devreme sau mai tîrziu îmi aminteşte zîmbetul vorbit al Norei Iuga”. (Răzvan Țupa)

„Cu Nora, omenescul meu e pe mîini bune. Abia după vine şi literatura.” (Corina Sabău)

„Nora a fost cea care, printr-un gest de o superlativă generozitate, mi l-a dăruit pe Kostas Venetis.” (Octavian Soviany)
„Nora Iuga e un poet vizionar întrucît se revendică de la obiecte, senzaţii, imagine. Inima ei puternică ştie să facă din vizibil viziune.” (Constantin Abăluță)
în Observatorul cultural din această săptămână
Anunțuri

Iulie 31, 2009

Supliment Observator cultural / Răzvan Ţupa – Poeticile cotidianului

Filed under: Răzvan Ţupa — miculftiriadi @ 7:11 am
Tags: ,

Razvan Tupa 014

Poeticile cotidianului n-au freză, n-au ochi, n-au pantofi. Cum să le văd dacă Răzvan se postează mereu în faţa lor.

– Răzvan e cum se vede: înalt, slab, cu ochi albaştri… e şi cum nu se vede: retras, melancolic, îndrăgostit de singurătate sau de altcineva.

– De la început, Răzvan a vorbit altă limbă. Semăna puţin cu limba lebedei mele, nu era stătătoare ca lacul, era „şi te du la Dunăre/ şi bea apă tulbure”.

– La Poeticile cotidianului, Răzvan împleteşte coşuri frumoase de răchită, leagă tulpini noi de tulpini vechi noduroase şi, uite că rezistă, coşurile. Poţi să cari în ele chiar şi o voluminoasă istorie a literaturii române.

– Răzvan meditează la destine şi teorii literare; ne pune să parcurgem labirintul cu oglinzi deformante să înveţe urmaşii ceva din faptele de arme ale înaintaşilor. Pe Răzvan îl iubesc şi urmaşii şi înaintaşii.

– Dacă Răzvan n-ar fi, nici Clubul A n-ar fi şi nici Nora I. n-ar avea în Berlin la ce se gîndi.

(Nora Iuga, iulie 2009)

Razvan Tupa 012

Ideea de star-system în literatură e foarte păguboasă

interviu cu Răzvan Ţupa

După experienţele cenaclurilor literare care au marcat ultimii 15 ani (Cărtărescu, Ianuş, Mincu), după experimentele de lectură din metrou sau biserică din 2001 de la Biblioteca de poezie, Răzvan Ţupa, unul din puţinii autori pentru care publicul înseamnă mai mult decît o entitate de cumpărători s-a lansat într-un proiect de anvergură, prin care poetica relaţională devine un eveniment cotidian de interacţiune.

De ce Poeticile Cotidianului, de unde denumirea asta?

Am vrut un eveniment care să se repete la un interval regulat, săptămînal. Paul Radu de la Club A a dorit un astfel de eveniment şi-am acceptat. Mi-au spus că pot face orice, iar eu am vrut să existe iniţial şi trupe rock în program, să scăpăm de formatul poezie-muzică folk.

Ce urmăreau PC?

Să ofere o alternativă la varianta de lectură pur şi simplu. Eram sătul de cenacluri în care se comentau lucrurile scrise şi trebuia să venim cu ceva care să pună poezia în altă lumină şi să trecem la un tip de discurs performativ. Adică nu să agaţe publicul, publicul ar fi venit oricum dacă tu aveai un eveniment care să funcţioneze regulat.

Suplimentul în varianta pdf se descarcă de aici:

Supliment 485

Pe site: http://www.observatorcultural.ro

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.