uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

no name

CARTEA SARACĂ – DOUA PROIECTE
Ana-Maria POPESCU

În suplimentul Observatorului cultural nr. 316 despre două proiecte care au în centru un concept mai puţin obişnuit: cartea săraca.Un proiect recent: la iniţiativa lui Samuel Tastet (Editura Est), în parteneriat cu Institutul Francez şi Muzeul Naţional al Literaturii Române, a avut loc expoziţia Le Livre pauvre. Ca invitat, s-a aflat în România Daniel Leuwers, poet el însuşi, care a demarat în Franţa, dintr-o motivaţie personală la început, apelînd la un cerc de prieteni, ceea ce a numit apoi „carte săraca“. Şi un proiect nu atît de nou, despre care însă nu s-a scris pe cît merita, demarat în România de un cristian, pornit aproape de la acelaşi tip de motivaţie. Din primul proiect rezulta o carte-obiect, un obiect de artă, în şapte exemplare preţioase.
Miza celui de al doilea proiect este mai mult popularizarea poeţilor în medii cît mai diverse şi, implicit, promovarea poeziei. Ambele proiecte au însă foarte multe în comun: cărţile sînt atipice ca discurs, există în afara sistemului instituţional (fără tipograf, difuzare etc.), prin urmare sînt departe de orice speculaţie financiară, şi ţin mai mult de o stilistică a libertăţii (sînt dăruite). În plus, un cristian a încercat să critice cumva un fenomen românesc, prin care un editor ar trebui să se facă folositor unui autor, şi nu să se folosească de acesta. Iată atribute ce definesc tipul de mişcare underground.
Citiţi şi daţi mai departe!

http://no_name.ablog.ro

Observator cultural

+ 8

un cristian

„Etc.“, „carmen“, „no name“. De trei colectii underground m-am ocupat in – vai – ultimii zece ani. Nu o sa incep acum o discutie despre cum ar fi putut evolua lucrurile daca… Voi ramine la prezent, accentuind doar faptul ca proiectul are continuitatea si, cred, forta sa mearga mai departe. Vorbe mari? Nu, doar simple constatari statistice. Pentru ca, vrind-nevrind, statistica incepe sa conteze pe piata editoriala. Cu cine defilam, cum ne impunem, cind si mai ales citi vin la noi si nu la ceilalti, care sint ai nostri si care au ramas ai lor, citi intra la gramada.

Aerul boem al editarii la norma a trecut, experimentele nu mai figureaza in – deja – politicile editoriale solide. Voi fi transant pina la un nivel greu de acceptat. Daca proiectul a pornit la drum dintr-o joaca (ideea de a-mi „edita“ prietenii) si s-a vrut o gluma/palma/farsa (parodierea unui sistem preocupat mai mult de carti decit de cei care le scriu), in ultima vreme frustrarea neascunsa de a nu putea patrunde in grupul select al specialistilor editurilor consacrate m-a indreptat spre un plan editorial concret. Nu doar unul subversiv.

– Poezia underground
Doua ar fi punctele de rezistenta ale underground-ului (imi pare rau, nu pot explica de ce am ales termenul de underground si nu orice altceva, este un element prea personal pentru a fi explicat, tot ce pot spune acum e ca, paradoxal, are sens):
– libertatea totala acordata autorului (tiraj nelimitat, incepind de la 300 de exemplare, de la o suta in sus revenindu-i

– lipsa oricarei cenzuri, lipsa unor reciprocitati organizationale – obligativitatea de a participa, poza sau face act de prezenta pentru institutia care tipareste volumul, de unde si absenta unui contract sau a vreunui angajament prin care autorul sa mentioneze macar aparitia in aceasta colectie, ceea ce duce, fara indoiala, la inghitirea cu totul a carnetelor in carti cu acces direct la gloria premiilor literare);
– gratuitatea, care duce, inevitabil la circulatia deosebita (dati-mi voie sa folosesc acest termen, no name respecta legea Depozitului Legal, desi ar putea-o fenta fara probleme, iar carnetele se gasesc nu doar la tirgurile de carte, ci si la reuniuni, congrese, colocvii si alte asemenea locuri si localuri festive).

– In afara cadrului institutional
Naivitati, vorba unui manager cultural activ, cu care, evident, nu pot polemiza. Desi e paradoxal ca un profesionist sa atace ceea ce, in limbajul specializat, numeste cu emfaza piraterie editoriala – carnetele sint gratuite si au acordul autorului, deci nu ar fi ilegale, si-apoi nu exista oficial, nu beneficiaza de avantajele ISBN-ului sau ale CIP-ului, conceptul editorial underground „ridicat de ia insusi“ (comic, nu? – dar nu doar aspectul acesta a contat in alegerea numelui) neexistind practic. Atunci, iertati-ma, ce deranjeaza: ca poate fi peste tot si nu este oficializat, deci nu apelam la lupta dreapta, sau ca autorii vin spre acest tip de publicare (e aberant sa fie atacat, neexistind) in timp ce au contracte cu fortele editoriale care conteaza? Iata o dilema din care eu unul nu pot scapa fara un zimbet.
Poate ca explicatiile sint inutile. Ele tin de un factor emotional si presupun o miza personala. De fapt, nu revansa e atuul editorial spre care ma indrept. Cu tot respectul, cred ca pasiunea poate deveni si profitabila, nu doar specializarea profitabila o pasiune. Dar sa nu intram in alte amanunte.

– Cititi si dati mai departe
Carnetelele „no name“ sint produse artizanale, 3-5 foi A4 taiate manual si capsate in format de A5, cu coperta printata si continut multiplicat la copiator. Ele se axeaza exclusiv pe poezie (ce sa-i faci, spatiul nu permite publicarea unui roman!), nu au pe coperta 1 numele autorului (prezent in interior in dreptul numarului paginii), includ date minimale despre acesta, inclusiv adresa de e-mail la care poate fi contactat, si se pot procura dupa o comanda la un_cristian@yahoo.com
Seria „no name“ face parte dintr-un proiect mai amplu, care include, printre altele, si editiile second hand (vezi Doina Ioanid – Duduca de martipan). Daca seria „carmen“ (2001-2003) s-a oprit la numarul 13, odata cu aparitia carnetului Tacere sexuala (Angela Marinescu), „no name“ are pina acum opt aparitii. Partenerii (este vorba despre reciprocitatea reclamei, nu de aport financiar) sint Club A (gazda lansarilor), http://www.clubliterar.com, http://www.tiuk.reea.net, editura Vinea figurind si ea printre sustinatorii proiectului. Publicul-tinta este (nu doar in declaratii) cel studentesc si cel liceal (se va vedea la turneul de lectura), iar alegerea autorilor nu are a face cu alt criteriu decit cel al valorii recunoscute (in cazul unora, deja publicati si premiati) sau vizibile cu ochiul lecturii. Daca Dan Coman, Stefan Manasia, Razvan Tupa, Miruna Vlada sau Iulia Balcanas au deja volume tiparite, Cosmin Ciotlos, Raluca Baciu si Eugen Suman pot oricind face acest pas. Tocmai de aceea, rostul unui asemenea proiect este de a-l propune editurilor care nu urmaresc doar profitul financiar.

O propunere sinucigasa, veti spune, tinind cont de intentia explicita a autorului acestor rinduri de a „sari“ din underground in mainstream-ul editorial. Dar logica macar din perspectiva liniei pe care am incercat s-o urmez: rolul editorului nu este acela de a se folosi de un autor, ci de a se face folositor acestuia. Simplist? Ei, si?
Dar iata cele opt carnete „no name“:

Cosmin Ciotlos, Branlete,
Raluca Baciu, Taietura din ochi,
Miruna Vlada, Nimic interzis doar apropierea,
Eugen Suman, Bestiar urban,
Iulia Balcanas, Oameni si strazi,
Razvan Tupa, Corpuri românesti,
Dan Coman, Doamne-Doamne,
Stefan Manasia, Cind tu vii.
Un pariu, o provocare, un experiment, prietenie, tinerete si respect reciproc. Neoficial si netaxabil. Cititi si dati mai departe. Va urma.
V-o spune cu siguranta echipa „no name“: Cosmin Ciotlos, Oana Catalina Ninu si un cristian.

17.11.2006  Răzvan Ţupa şi Poeticile Cotidianului, Club A

 

LITERATURA UNDERGROUND: LANSARE DIN COLECTIA NO NAME
Claudiu Komartin, Cristina Ispas, Stoian G. Bogdan sunt autorii care îsi lanseaza vineri, 17 noiembrie, de la ora 18.00, noile volume, în Club A. Noile volume sunt în realitate carnetele în format A 6, distribuite la liber. Cu alte cuvinte, colectiaNO NAME”. Lansarea oficiala a colectiei a avut loc acum un an, în acelasi spatiu. Asadar, aniversam un an de literatura underground! Colectia NO NAME îsi propune sa promoveze altfel literatura. Este vorba despre o initiativa UN CRISTIAN, care si-a propus în urma cu ani sa „fluidizeze traficul de texte” prin „editarea semiclandestina de carnetele de poezie, distribuite gratuit”.Coordonatorul colectiei este Cosmin Ciotlos, care explica mai pe larg ce înseamna seria NO NAME si întâlnirea de vineri:
– Desfasuratorul, în linii mari, implica un soi de duplex pe care-l voi face împreuna cu criticul Octavian Soviany, prezentând întâi colectia, apoi pe cei mai recenti autori ai ei: Stoian G. Bogdan, Cristina Ispas, Claudiu Komartin. În principiu, se va vorbi despre poezia lor si se va citi din carnetelele lor. Ne intereseaza însa reactia publicului, vrem sa iasa un soi de happening, sa existe interactiune & so on. Iar autorii sa dea ce-au mai bun din ei . ( ce corporatist suna !)
– Vor fi iar carnete în format A 6?
– Da, carnetelele sunt toate, de vreo 8 ani, în acest format, A 6. E mai practic, mai la îndemâna si – în plus – deja instituit într-un fel.
– Cum au fost selectati autorii? Cum sunt selectati în general?
– Selectia autorilor se face, ca întotdeauna, prin lectura. Publicam ce ne place. Ideea noastra este sa facem literatura acestor tineri sa circule cât mai „neted”, direct catre public. Iata de ce criteriul nostru nu implica neaparat necunoscuti, debutanti: riscam si cu consacrati. Dintre numele vechi, ma gândesc la Tupa, Manasia, Coman sau Komartin. Pe de alta parte: Raluca Baciu, Eugen Suman, S.G.B. …
– Cine esti tu? Cum a pornit aceasta frumoasa nebunie?
– Recunosc, acest proiect nu-mi apartine. Eu sunt mai degraba o interfata, un „critic de serviciu” si – un coordonator. Mentorul si tartorul tuturor acestor proiecte este UN CRISTIAN (Cristi Cosma). Din prietenie am intrat în jocul acesta frumos al lui si de peste un an coordonez colectia NO NAME. E ca un medicament cu efecte secundare…
– Acest tip de lansare underground contine si un protest împotriva consumismului?
– Manifestul anticonsumist e oarecum implicit. Nu-l scriem pe ziduri si nu-l scandam. Pur si simplu editam – semiclandestin – poezie. O facem sa ajunga la cititori. Dupa cum stii, în orice raft de librarie, cartile de poeme au o pozitie defavorizata. Stau ascunse dupa tot soiul de romane. Si – lucru clar – nu se vând.
– S-a plâns vreo editura/ vreun scriitor ca scad vaânzari pentru ca poeziile sunt la liber?
– Nu concuram vreo editura, ci lenea editoriala. Sistemul pasiv în care cartea zace pe raft. Din punctul nostru de vedere, cartea trebuie sa circule, sa fie „pasata” pe sub mâna si citita de placere. Fara pret si alte fardari.
Anunțuri

1 comentariu »

  1. […] dat iama, sa nu credeti. Doar am citit trei carticele de la “no name“, pe care i le cerusem lui un cristian acum muuult timp (e o colectie underground). Doua […]

    Pingback de They hide in ramurele; de la poezie la SF | Terorism de cititoare — Mai 23, 2008 @ 12:08 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: