unu și unu

Pe 8 noiembrie ne întâlnim cu Gabriel Dimisianu.

Formula 3

mucii gloriei – DD în acțiune

Darie Ducan și-a făcut revistă. E foarte bine, sunt de părere că oricine merită să se desfășoare în mediul prielnic, să-și satisfacă setea de glorie și râvna de a agăța prin literatură. Cu respectivul, un autor absolut pasabil, am avut niscai meciuri în trecut. Fără consecințe, pentru că nu merită prea mare importanță. Sigur că nu-mi convine să citesc prin tot felul de cotloane categorisirile unor așa-ziși scriitori, dar m-am săturat să-i ignor pe acești trepăduși. Nu știu ce-și imaginează respectivul DD că am cu el, dar o să-i rezerv un „Morții Mă-tii” cu autograf.  E absolut nedemn ca un grafoman cu pretenţii de scriitor să-şi permită ironii de doi lei. Dacă s-a ajuns în situaţia în care s-a ajuns, în actuala criză morală şi financiară, e şi pentru că tot soiul de veleitari, de tupeişti restanţieri la nivelul memoriei şi al eticii (deşi restanţele pot fi multiple, mai ales în educaţia individului), îşi permit să facă ironii de grupa mică. Dacă un Darie Ducan nu are altceva mai bun de făcut decât să creadă că ironiile lui ieftine pe seama pseudonimului un cristian nu mă lasă defel să dorm, atunci, daţi-mi voie să spun că nivelul lui de evoluţie nu depăşeşte clasele primare din comunism (pe înţelesul dumnealui, „hai să râdem că e mai mic, poartă ochelari sau se numeşte nu ştiu cum” – iată cele trei constante prin care orice idiot îşi permitea să ia la mişto pe altcineva). Cum, însă, respectivul habar nu are nici ce-nseamnă asta, nici ce presupune pasiunea pentru literatură, e aproape inutil să-i dau vreo replică. Prostia nu merită, în acest cauză, replici. Doar o semnalare. În privinţa confiscărilor despre care DD aminteşte, l-aş sfătui să dea un search pe google, să vadă cu câţi autori de teapa lui m-am alăturat vreodată. Dacă e să mă laud cu ceva, e selecţia. Dovada e în proiecte şi în calendare, vorba lui. Din păcate pentru el, astfel de calendare nu-s de nasul lui încă umed şi, pare-se, cam murdar, dacă miroase după cum mirosea smacul acuzelor comuniste. Înţeleg să ai o reacţie viscerală pe motive întemeiate (a fost omis pe criterii valorice din selecţia la Colocviul Tinerilor Scriitori), nu pe motiv că Ducan ar fi sau n-ar fi nume de şoarece de bibliotecă  sau hamster de pluş. Cum ar fi acum să m-apuc să botez o corcitură de mâţ DD şi să-i fac reclamă pe toate gardurile ca să-l împerechez? Cred că respectul minimal de a te lua de principii, nu de nume, e prima regulă într-o polemică. Dar ce fel de polemică se poate purta cu DD? Apropo, cine e DD? Crede cumva DD că, dacă şi-a tras o dariadă, daciadă sau duncaniadă, nu-i mai curge nasul?

Acestei categorii de trepăduşi cu ifose, socotiţi scriitori doar pentru şi-au publicat prin nişte magherniţe obscure tomuri liricoidale de păcălit tristeţea patului gol, nu-i pot purta pică. Sensibiloşi preţioşi, graţii de cartiere fără canalizare, genul ăsta de acuzatori îmi aminteşte de smiorcăiţii pretenţioşi, care stăteau pe margine şi făceau galerie doar pentru că nu ştiau să dea cu piciorul în minge. Regretul e cu atât mai mare cu cât observ ura primitivă a unor puţoi altfel reperenţi în studiile cu care se împăunează. În loc să numere pe la colţuri, mai bine şi-ar număra restanţele, reducându-şi pretenţiile de poeţi ai neamului. Pentru că, nu-i aşa, pe un astfel de agarici, îl văd în stare să ceară bursă doar pentru că mămica şi două neşcolite îl consideră poet. Trist e că treaba asta nu e doar în imaginaţia mea. Astfel de papiţoi chiar se pretează la atacuri sub centură. Întrebarea e: pe ce se bazează? Nu de alta, dar de proşti mi s-a acrit. Să-i las să se dea rotunzi, mi-e absolut imposibil. Când va învăţa să respecte, un DD  poate va avea şansa unei batiste. Până atunci, nu pot să-l văd cu mucii în fasolea lui literară şi să o consider mâncare. Mie aşa ceva nu doar că nu-mi prieşte, dar nici nu-mi place să am pe masă.

o eroare de calcul

Într-un articol publicat în Revista 22, Andrei Cornea face următoarele afirmații:

Că cei de la Observator cultural îl detestă pe Gabriel Liiceanu, ca şi pe toţi cei asociabili cu acesta (Patapievici, Pleşu, Tismăneanu etc.) o ştiam de mult. Dreptul lor! La urma-urmelor nu e lege că Liiceanu trebuie iubit şi nici nu e (încă) interdicţie de „sus“ a da de pământ odată pentru totdeauna cu „linia Noica“, atât de pernicioasă pentru cultura română, cum au dovedit-o, chipurile, „observatorii culturali“. […]

În aşteptarea fatalităţii, exasperarea resentimentară a comilitonilor de la Observator se adânceşte. Fierea lor neagră e în plină ebuliţiune. Mintea le colcăie de grosolănii noi. Ce oare vor mai născoci?

Cum sunt redactor al Observatorului cultural, nu înțeleg de unde generalizarea. Personal, m-am confruntat de multe ori cu politica de grup: dacă lucrezi undeva sau publici într-un loc, trebuie musai să-ți iei șuturi pentru asta, pentru istoria care a fost înaintea ta sau pentru ce se-ntâmplă în nu știu ce pagină a revistei. Cum nu mă interesează absolut deloc subiectul cu pricina, nu am de ce să mă impacientez. Nu pot, totuși, să nu remarc facilitatea cu care oricine poate deveni orice doar pentru că-și vede de treaba lui. Consider că fiecare este responsobil pentru ceea ce publică și pentru poziția pe care și-o asumă și mi se pare cel puțin deplasat să faci dintr-o reacție asumată o politică de grup.

interviuri pentru bloggeri

Miercuri, 27 octombrie, Mihnea Blidariu va acorda exclusiv bloggerilor din București interviuri în intervalul 14.00-15.00.

 Înscrieri doar până mâine, 25 octombrie, ora 12.00, pe cc@cdpl.ro.

afişul de lansare

interviu cu Ioana Nicolaie în Observator cultural

miercuri la chioșcuri, vineri pe net

noutăți

– programul complet de la Gaudeamus

– Bogdan Lipcanu a semnat cu Casa de pariuri literare

– am semnat cu ediția digitală

– interviu cu Ioana Nicolaie săptămâna viitoare în Observator cultural

– interviu cu Ion Cucu în Steaua

– photo shooting Ion Cucu – generația 2000, săptămâna viitoare

– noul tiuk! e pe net. Un număr excelent!

– Turneul de lectură al Observatorului cultural, miercuri, 20 octombrie, Colegiul Național Tudor Vianu

– Formula 3 a Observatorului cultural, miercuri, 20 octombrie, ora 18.00, la Muzeul Țăranului. Participă: Adela Greceanu, Ștefania Mihalache, Ovidiu Pop, Cosmin Perța

– lansarea editurii Casa de pariuri literare, miercuri, 27 octombrie, în Club A

– lansarea proiectului Unu și unu, 1 noiembrie

Și, în curând, revanșa. Pleșcărela și editoriada la țintă. O să doară ca niciodată.

ziditorii lumii noi

interviu cu val chimic pe cdpl

 
 De ce, de când și de la ce val chimic?

E o trunchiere a numelui meu şi îmi place pentru că sună ca o ameninţare ascunsă într-un lucru obişnuit, o gumă de mestecat minunat de aromată de care se bucură papilele gustative şi care ar putea într-un final să-ţi pricinuiască moartea. Îmi aminteşte de atmosfera grea din cartea lui de Lillo, White Noise sau de Zombieland, de scene în care oamenii se adăpostesc, în iminenţa unei apocalipse, în supermarket.

citește interviul aici