uncristian / Literatura ca un hobby? Da, dom'le!

August 30, 2008

O mie de scriitori români

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 8:20 am

Într-o vreme am primit şi eu mesaje din partea INTERMUNDUS MEDIA, un fel de asociaţie literară, nici nu ştiu cum s-o numesc, plină de „reviste” literare, cu o puzderie de genii de pretutindeni. Vă dau link-urile, să vă minunaţi…

www.luceafarul-romanesc.com (20 de scriitori romani de prima mana )

http://romanul-minimalist.com/

http://www.editura-online.ro/

http://o-carte-pe-zi.com/

Mă rog, lista poate continua, căutaţi Reaţeaua Culturală ARP şi găsiţi şi singuri.

Ei bine, nu m-am putut abţine să nu dau de fiecare dată spam acestor „grupuri de scriitori”. E un motiv în plus să spun că – iată- accepţia de scriitor român a fost pervertită în comunism suficient de mult încât să se-ajungă la astfel de anomalii. Pratic, o plajă de grafomani – impostori se bălăcesc în baltoaca tranziţiei, încercând să facă valuri cu inepţiile lor nepublicabile. Atacuri la persoană, texte rizibile, cronici de-a dreptul puerile, dar, de fapt, ca şi-n alte cazuri (vezi recentul scandal de la ICR NY) puşi pe fapte mari şi dornici să preia… puterea. Mai are literatura vreo putere în aceste mâini?

Iată şi două exemple (veţi găsi pe listele de colaborări şi câteva reviste prestigioase – cam la asta a dus ideea ca tot românul e poet şi trebuie publicat oriunde)…

coperta fără diacritice a unei „poete” reprezentative a grupului

şi un dramaturg despre care se scriu următoarele:

„Între anii 1971 si 2000 Stefan Dumitrescu a scris peste 50 sau 60 de piese de teatru, dintre care peste 30 de piese de teatru de valoare europeana, mari piese de teatru ale secolului XX. Cine va citi aceste piese se va convinge de lucrul acesta. A dat o opera dramaturgica (piese de teatru) cu mult mai vasta si valoroasa decât a lui Matei Visniec, pe care toata lumea îl ia în brate.

A dat o opera dramaturgica mai importanta, mai valoroasa si mai bogata decât a lui Albert Camus, a lui Sartre, a lui Dario Foo sau Tennesse Williamss. De aceea este posibil ca Stefan Dumitrescu sa fii dat una dintre cele mai mari opere dramaturgice ale secolului XX.”

http://stefandumitrescu.sapte.ro/

la secţiunea DEBUT, găsiţi următoarele:

„Este născut la jumătatea secolului XX, la 24 aprilie 1950 (în aceeaşi zi cu Schiller, cu Theodor Palady, cu scriitorul rus Nabocov, în imediata apropiere a zilei de naştere a lui Shachespeare, 23 aprilie, semn că intervalul acesta zodiacal este foarte bun pentru literatură, pentru cultură) în comuna Valea Mare,  în sudul judeţului Vâlcea. Îi place să citească, lectura fiind marele dar al lui Dumnezeu şi marea sa bucurie, citeşte enorm. Va fi toată viaţa însetat de cunoaştere, de creaţie,  de răspunsurile la marile probleme ale existenţei umane.”

De ce aş mai rămâne în ţară tuturor posibilităţilor şi a scriitorilor fără de număr?

Anunțuri

August 26, 2008

Nora Iuga la chat (21 august 2008)

Filed under: Nora Iuga — miculftiriadi @ 7:56 pm

Ce vă repugnă cel mai mult cînd observaţi atitudinea oamenilor de cultură din România?

Bîrfa nemotivată şi ţîşnită mai totdeauna din invidii… dar mai e ceva. Nu pot să accept să fiu obligată să-l urăsc pe acela pe care-l urăşte prietenul meu. Asta e ceva ce funcţionează la noi. Nici măcar această libertate de a-mi alege prietenii nu pot s-o am? În literatura română bisericuţele astea sînt ceva imposibil, nu mai poţi trăi. Fiecare aparţinem unei bisericuţe. Dacă nu eşti în gaşca aia, eşti duşmanul ei.

Joi, pe www.observatorcultural.ro, gasiti trei pagini.

P.S. Incep numaratoarea inversa. Ultimele zece postari. Asa cum am spus, ma apuc de biblioteca personala. E cazul sa renunt la gratuitati, pentru ca intre timp s-au ridicat imperii si nu mai ai loc sa te misti. Cum n-am nimic de pierdut, voi merge inainte.

August 17, 2008

Nora Iuga – la chat cu scriitori

Filed under: Nora Iuga — miculftiriadi @ 8:56 am

Joi, 21 august, de la ora 12.00, Nora Iuga vine la chat cu scriitori (episodul 3).

Aştept întrebări la un_cristian@yahoo.com

August 12, 2008

Propunere

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 6:37 pm

În numele dreptului de „contribuabil” voi propune ICR-ului şi domnului Patapievici să programeze pentru românii noştri patrioţi din New York un concert cu Paraziţii. Cine e pentru să dea din cap. Nu vreau să vorbesc (cum credeau moderatorii de-aseară, având în spate un public cu studii superioare) în numele studenţimii române, dar ar fi interesant să propună o organizaţie studenţească acest concert. Dacă tot vorbim despre studii superioare, reprezentativitate şi valorile României. Haideţi să le numărăm, stimabililor!

August 11, 2008

Ce-au descoperit nişte românaşi în America…(ruşinea de a fi român)

Filed under: 1 — miculftiriadi @ 1:10 am

De cîteva zile, exclusiv şi cu elemente care vor să pară senzaţionale, pe www.badin.ro e instrumentat un atac la baionetă la adresa ICR-ului. Pornită din semnătura lui John Gabrian Marinescu şi preluată de cîţiva fruntaşi patrioţi, isteria a cuprins şi mediile tv. Antena 3, spre exemplu, a făcut deja un caz dintr-o ficţiune. Antena 3, unde d-l Badin e angajat şi care, evident are sursa sigură din moment ce jurnalistul e colaborator la revista românească (New York Magazin) care a descoperit ruşinea. Pentru că pista ICR a cam picat (conferinţa de presă de joi a făcut lumină şi a demontat toate acuzaţiile, multe la limita patologicului, dar, mă rog, de gust şi de interpretare), atacurile s-au regrupat spre, spun ei, „diplomatul” Cristian Neagoe. Poze şi texte au fost scoase pe firmamentul dreptăţii tv, într-o meschină revanşă pe care nişte jurnalişti (apropo, jurnalistul de la Evenimentul care a preluat articolul românaşului Gabrian, ar fi bine să ştie ce reprezintă o sursă) încearcă s-o ia pentru neputinţa de a găsi un os de ros. Fireşte că alertată de lătrăturile presei de scandal, clasa politică a luat atitudine cum a putut. Cu sceptrul judecăţii înainte. Onor Ministru’ Culturii s-a exprimat, veşnicii senatori culturali s-au antepronunţat, rămîne de văzut dacă nu cumva mizeriile nu vor cădea singure, ca nişte musculiţe beţive strivite de parfumul tare al descoperirii licorii magice a infamiei. Sub deviza „pentru banul public facem orice”, cîţiva particulari (din NY şi de prin Bucureşti) încearcă să ne convingă că ICR-ul fură. Fură gloria ţării, fură ei ştiu ce. Pentru că nu mai au acces la chermezele vechiului ICR New York, un jurnalist, un grafician textil şi un cineast (aşa se recomandă) se agită excesiv, gata să bage pumnul în gură expoziţiei care nu face cinste statutului de român şi-ncep să le fie ruşine să se-afişeze pe stradă. De parcă americanii n-ar avea altă treabă în New Yok decît să facă mişto de „ţărişoara” noastră şi de marii ei reprezentanţi. Dar nu aceasta este problema. Oamenii au viaţa lor, principiile lor, valorile lor, cîte sînt. Găsind spaţiu în media, manifestările lor devin precum caracterul: necruţătoare. În două zile Cristian Neagoe a fost călcat în picioare, pentru nişte motive puerile, demontate chiar de el, şi mototolit ca o foaie de hîrtie pe care distinşii apărători ai patriei o aruncă în geamurile ICR-ului, pentru că nu pot intra. E penibil ce se-ntîmplă. Nu-mi pot explica cum astfel de indivizi îşi permit să se joace de-a şerifii culturali prin presa românească. Urmărindu-le reacţiile te-ntrebi dacă nu cumva e mai bine să te laşi de orice efort public. Chiar merită atenţie şi timp, se merită atîta efort să încerci să faci  o chestie constuctivă pentru astfel de oameni? Mai multe în următorul număr din Observator. Fără milă. Nu mă declar un partizan necondiţionat al expoziţiei (poate n-o înţeleg, poate am alte gusturi), dar reacţiile atacatorilor mi se par cel puţin suspecte. Furia lor merită o caută mai bună. Asta ca să nu zic pe şleau că mi se par total deplasaţi. În reacţii şi, evident, ca logică.

Ultima oră: În această seara de la ora 22.00, pe Antena 3 urmăriţi dreptul la replică acordat lui Cristian Neagoe.

Uf. Am urmărit 3/4 din emisiune aseară şi-mi venea să vin în studio. Dacă pe d-l Gâdea îl putea oricine lămuri că e pe lângă subiect („sinteti scriitor?” , de parcă asta rezolva problema), d-l Stan a fost foarte abil. L-a „neutralizat” pe Cristi după nici 10 minute („am terminat”), a fost de neoprit în a exemplifica 20 de minute oroarea svasticii (nimeni nu-i putea acoperi cu vocea).

ce s-a urmărit:

– că ştiu meserie şi ICR-ul a beneficiat de buna lor credinţă ca să intre în emisie (cum au solicitat şi faptul că puteau rezolva problema în 10 secunde, cu un carton). NU, au făcut emisiune, ca să fie generoşi;

– că angajaţii ICR nu-şi cunosc statutul, nu cunosc legile statului în care funcţionează

Totul ca să rezolve dintr-un foc şi să pară că, de fapt, invitaţii nu se pricep la nimic. Aţi observat că după ce l-a „terminat” pe Cristian Neagoe, după ce a „încercat” s-o manevreze (sună oribil, dar asta s-a-ntâmplat) pe Corina Şuteu, d-l Stan trăgea concluziile împreună cu d-l Gâdea? Dar de caracterizarea poneiului cu afirmaţiile făcute la conferinţă despre „Moise şi David”, ce ziceţi?. Bun aşa, încă 5 minute.

 Impresia trebuia să fie că formează o echipă foarte puternică şi darnică. Că ei ştiu absolut tot în „departamentul” lor (dacă nu ştim, nu e al nostru) şi că veghează pentru binele public.

Oricum, jos pălăria (deşi nu-l simpatizez) pentru demersul d-lui Stan (care-a ştiut ce trebuia obţinut din punctul lui de vedere). Cu mai multă atenţie, toate, dar absolut toate pistele pe care s-a lansat puteau fi contracarate cu succes. Merita discutat despre cât de comparabile pot fi svastica din expoziţie şi svastica de pe badin.ro. Câtă legitimitate are fiecare. Merita spus ce fel de oameni au lansat acuzaţiile. Despre cum s-a ajuns dintr-un atac adresat ICR-ului, la o analiză a unor texte de nu ştiu câţi ani scrise ale lui Neagoe. Săritul de la una la alta, pentru binele audienţei. Şi multe altele. Am citit şi lista comentariilor vizibile. Nu mă mai mir de ce s-a ajuns unde s-a ajuns cu politica. Eu cel puţin nu mai vreau să votez, dar când mă gândesc că atâţia oameni cu spirit civic şi conştiinţă patriotică o fac, mă simt mai liniştit, la aşa alegători, aşa lideri (inclusiv de opinie).

Apropo, pe blogurile culturale de top (iarăşi folosesc expresia asta, valabilă pentru cei care cred că există aşa ceva), n-am găsit nimic despre subiect. Nu mă mir, trebuie să stea cu ochii pe trafic, n-au timp de ficţiunile realităţii.

Blog la WordPress.com.