Nora Iuga și câțiva prieteni

Cînd împlineşti optzeci de ani vin prietenii, îţi dăruiesc un calendar cu cîte-un cal pe lună; ei ştiu că rugăciunea ta înainte de culcare e „la malul mării cal aş fi vrut să fiu”. (Nora Iuga)

„Orice gînd care îmi trece prin cap în legătură cu podul Brooklyn mai devreme sau mai tîrziu îmi aminteşte zîmbetul vorbit al Norei Iuga”. (Răzvan Țupa)

„Cu Nora, omenescul meu e pe mîini bune. Abia după vine şi literatura.” (Corina Sabău)

„Nora a fost cea care, printr-un gest de o superlativă generozitate, mi l-a dăruit pe Kostas Venetis.” (Octavian Soviany)

„Nora Iuga e un poet vizionar întrucît se revendică de la obiecte, senzaţii, imagine. Inima ei puternică ştie să facă din vizibil viziune.” (Constantin Abăluță)

în Observatorul cultural din această săptămână

conferinţă Constantin Abăluţă

Vineri, 26 martie, de la ora 17.00,

la Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor din România (Calea Victoriei nr. 115) are loc o nouă conferinţă din seria MITOLOGII URBANE. ORAŞUL ŞI LITERATURA. Constantin Abăluţă va vorbi despre O MITOLOGIE EXPERIMENTALĂ.

Dacă în cele patru conferinţe anterioare i-aţi putut asculta pe Andreea Răsuceanu, Adrian Majuru, Sorin Alexandrescu şi Doina Ruşti, pe 16 aprilie vă veţi întâlni cu Ioana Pârvulescu.

Moderator Andreea Răsuceanu.

Parteneri: Radio România Cultural, România literară, Observator cultural, Polirom.

„Cartea la care scriu de cel puţin o jumătate de an, ÎNTÂMPLĂRI IMAGINARE PE STRĂZILE BUCUREŞTIULUI, îmi pare a cristaliza încet-încet, pe măsură ce-şi apropriază arterele oraşului, o mitologie experimentală, ori de rezervă. În caz că i se-ntâmplă ceva rău Bucureştiului real, şi nu ne rămâne la dispoziţie decât ghidul alfabetic al străzilor, acesta să aibă forţa intrinsecă de a da seama şi de topografia oraşului, şi de vieţile locuitorilor săi, şi de ciudatele încrengături onomastice ale acestor fiinţe ce se-mbulzesc în întâmplări banal-halucinatorii.

De când mă ştiu m-au fascinat străzile. Străzile, răspântiile, fundăturile, străzi întortocheate, străzi circulare, străzi liniştite, cu căsuţe şi acareturi, cu grădini şi pomi fructiferi. Viaţa, respiraţia zilnică a unui oraş se vede pe străzi. Aici apar cele mai ciudate transformări şi schimbări posibile. Vezi căsuţe care-au rămas stinghere între două maidane, apoi unul dintre maidane devine părculeţ, peste noapte părculeţul e botezat parking şi adăposteşte maşinile restaurantului de vizavi, şi acesta, la rândul lui, construit prin rapidă supraetajare a magazinul de optică şi ortopedie, iar în locul maidanului răsare blocul turn cu 28 de etaje al unei bănci de care nimeni n-a auzit până acum. Vechii locatari ai străzii n-o mai recunosc şi se-ntreabă ce să facă : a venit oare vremea să se mute?”