Supliment TIUK în Observator cultural

Alexandru Vakulovski, Carmina Vakulovski, Dan Perjovschi şi Mihail Vakulovski.

Keful celor de la Tiuk este suplimentul de opt pagini pe care-l veţi găsi în numărul de mâine al Observatorului cultural. Cumpăraţi-l de la chioşc, pentru că desenele lui Perjo blindează paginile. Interviuri, poze, reacţii şi lucruri noi despre cea mai importantă revistă culturală virtuală.

Iniţial, în momentul conceperii suplimentului, optasem pentru o variantă de antologie. Texte din diverse numere, alese pe sprânceană de „doctorul” Mihai.

Doar că, pe măsură ce înaintam în pagină cu interviurile, ne-am dat seama că tiparul e o armă cu două tăişuri. Poemele şi manifestele au rămas pe dinafară (chiar şi o parte din reacţiile sosite).

O fi bine, o fi rău, decideţi voi, dacă puneţi mâna pe revistă. Nu vă frige buzunarul şi mai faceţi şi-o pauză de bere, că nu strică.

Keful celor de la TIUK a fost un supliment gustat în redacţia Observatorului. Dezinvoltura şi francheţea tiukului vă sunt cunoscute, aşa că e momentul să aflăm povestea de la cei care au dus-o atât de departe.

Opt pagini pline ochi şi tot prea puţine pentru cea mai longevivă, constantă, surprinzătoare şi reinventată arhivă literară de pe netul românesc. Pentru cei care încă n-au aflat, iată pontul: http://www.tiuk.reea.net.

Tiuk – Fără egal, fără vârstă, fără complexe.

un cristian: Eşti un profesionist al interviurilor şi n-o spun din complezenţă. Există francheţe, vigoare, consistenţă, dinamism şi perspicacitate în textele tale. Încerci să te identifici cu cel din faţa ta sau laşi „momentul” să decidă tonul discuţiei? Cât de important e tonul într-un interviu faţă-n faţă?

Mihail Vakulovski: Am avut la Universitatea „Ion Creangă” din Chişinău un curs de analiză a textului care n-a mai existat nici până la mine, nici după ce am venit la doctorat la Bucureşti. Eram un fel de „ăla care pune întrebările”, atunci am învăţat că dacă nu-l laşi pe om să se exprime liber sută la sută n-o să iasă ceva foarte bun. Într-un interviu cel care întreabă trebuie să fie ca un arbitru bun – să nu se simtă pe teren, dar meciul să fie spectaculos şi din cauza asta, în faţă trebuie să fie cel care se exprimă, nu spectatorul (oricât de activ şi „la serviciu” ar fi el). Acum, în epoca internetului, poţi să faci un interviu faţă în faţă doar de plăcere. Şi cel care întreabă, şi cel care răspunde la întrebări poate să prefere în orice moment un interviu scris. Şi tonul e dictat de cel care răspunde. Îmi amintesc că atunci când făceam interviul cu Mircea Cărtărescu, la Motoare, era un vânt foarte mare, care ne lua foile de pe masă, iar Cărtărescu povestea fără să ia în seamă asta, avea un ton cald şi concentrat, ţinînd hârtiile cu mâna. Da, îmi amintesc foarte multe faze din interviurile faţă în faţă…

Sandu, cum au fost aceste luni pentru tine?

Alexandru Vakulovski: Ca un vis. Şi acum am încă impresia că visez şi poate la un moment dat mă voi trezi… Pentru că e greu să trăieşti doar într-un coşmar. S-au întâmplat şi lucruri bune, dar astea ţin de mine, nu de ţară. Adică pot să stau lângă mama, mă bucur să lucrez la revista Stare de Urgenţă. Şi cam atât cu bucuria.

De ziua mamei Tiuk

Web magazinul Tiuk

Şi-a tras strai tradiţional

Şi vă salută din Observator Cultural.

Pe 12 august revista Observator Cultural

Va găzdui un supliment Tiuk!

Interviuri Tiuk de un cristian,

Desene şi viziuni de Dan Perjovschi!

TIUK, K-avem Kef!

În campania LITERATURA ROMÂNĂ SCRIE PE MINE (fără vedete, profitori, culise şi congrese) urmează suplimentul Celebrul animal. Proiectul îşi propune să atragă atenţia asupra celor mai importante proiecte literare contemporane şi să scoată din anonimatul editorial scriitori pe nedrept puşi/lăsaţi în plan secund.