SGB. Ce personaj!
Acum trei ani era un no name. La propriu. Apăruse într-o colecţie underground, recomandat de colegul de liceu, Cosmin Ciotloş. Scrisese o epopee, era „golănaşul” clasei, publicase trei poeme la poşta redacţiei României literare. Primise botezul de la sursă, cum s-ar spune. Apoi a venit în Bucureşti, cu gândul să cunoască scriitorii pe care-i citea. Aşa a început aventura. Un BMW la mâna a doua, restaurante, băi de mulţime. Pentru cele trei numere din Pana mea a fost singurul poet cu un poem ca „rubrică fixă” plus 50% finanţator. Apoi un concurs de debut la USR (brrr, nu-i aşa că aveţi frisoane când vă gândiţi la sistem?, uite că de data asta sistemul a funcţionat şi omul nostru a împuşcat peste 15 cronici grele, toate pozitive, plus niscai premii).
Stoian G. Bogdan e de mâine în Observator cultural, după două cronici, cu un interviu. Unii spun că n-ar fi mare lucru. N-aş fi aşa de sigur.
Lasă un comentariu